Plânsul este ceva benefic sau nociv?

Plânsul este un semn de slăbiciune, emotivitate sau un semn de putere căci acceptăm și ne lăsăm "să plângem"?

Plânsul, asemenea a orice,e benefic cu măsură. Adica daca te-ai încărcat negativ și te-ai ținut să nu plângi pentru că ai fi "slab",te afectează în alte privințe,gen probleme de sănătate serioase (mai ales daca faci asta des).
Dar daca te descarci și plângi uneori, te eliberezi de gândurile negative și o să fii mai ok.

De asemenea, plânsul nu e semn de slăbiciune,dar nici de putere,e doar o emoție ce trebuie acceptată așa cum e,precum bucuria, furia etc.
Unele persoane pot fi mai emotive și e perfect normal insa daca sunt prea emotive, își pot stârni și ele, la rândul lor, probleme de sănătate precum cei care nu plâng că sunt prea "slabi" și izbucnesc.

Ca orice lucru, excesul e nasol.

Plangul este o reactie emotionala naturala si sanatoasa, care poate avea atat beneficii, cat si dezavantaje, in functie de context si de modul in care este gestionat. Nociv nu este.
Beneficii: eliberarea emotiilor, a tensiunii si a stresului emotional acumulat; reducerea stresului, reduce nivelul de cortizol din organism; imbunatatirea starii de spirit, cine nu se simte mai usurat si linistit dupa plans?; comunicare si conexiune, plansul poate servi drept modalitate de comunicare a sentimentelor si de creare a conexiunii cu ceilalti, facilitand empatia si sustinerea reciproca. Suntem oameni, nu roboti
Cu toate acestea, poate avea si dezavantaje: In unele medii sociale, plangul poate fi privit ca un semn de slabiciune sau vulnerabilitate, ceea ce poate determina persoanele sa isi reprime emotiile; dependenta excesiva, cand plansul devine singura modalitate prin care o persoana gestioneaza emotiile negative, poate duce la dependenta si la dificultati in rezolvarea problemelor; plansul excesiv ar putea interfera cu activitatile zilnice si cu functionarea normala.
Este important sa ne permitem sa simtim si sa exprimam emotiile noastre intr-un mod sanatos si sa cautam sprijin atunci cand este necesar. Nu este neaparat un semn de slabiciune, ci mai degraba o manifestare a umanitatii si a complexitatii emotionale. Nu faci nimic bun daca tii in tine, mai rau iti faci, asa ca, elibereaza-te si alege sa plangi. Fiecare avem nevoie de sesiun de plans in aceasta viata.

Plansul ajuta la desccarcarea diferitelor probleme.


Problema ta este iubirea. Iubirea contine si elementul nebuniei. Cand este axat pe iubire pierzi si nu ai autodominiu, poti sa faci urat. Pana ajungi sa plangi.


Trebuie sa fii educata, sa ai autodominare si restul sa te rogi. Dumnezeu cu ingerii Lui toate le poate. Tu nu forta lucrurile, doar incerca sa faci tu anumite schimbari pentru a fii merituoasa la momentul potrivit. Hai ceau si lasa aroganta, ca noi aici pe TPU suntem fix pix.

Ca sa ai un prieten trebuie in primul rand sa iti respecti vecinii. Sa saluti, sa formezi relatii, sa ajuti, etc. Daca nu iti respecti mamá nici de la ingerí nu vei capata ajutor.

Faci aceste lucruri pentru a capata ceva de la viata?

Deschide ochii, urechile la ceea ce ti se intampla si fii desteapta. Daca apare vreo putere, respect-o si asculta. Noi aici pe TPU am activat altfel de puteri. Dupa aceea o sa vezi cum Seba nu este doar filozof ci si dumnezeu cu d mic. Fii doar atenta in jurul tau. Tu respecta oamenii cu atoritate si care iti iese in cale si iti va merge bine.

Plansul este benefic doar daca nu e zilnic. Daca plangi zilnic, ori ai depresie, ori esti doar o persoana hipersensibila (nu e bine sa fi nici una, nici alta). Plansul nu este un semn de slabiciune si nici de putere. Este doar o emotie pe care fiecare om o are. Trebuie sa o acceptam asa cum este.

Intr o societate pshiopatica lipsită de empatie și cică creștină nu este bine să plângi, la înmormântarea părințiilor trebuie sa dansezi pe manele, fara suferință nu are sens viața, plânsul este benefic sănătății, mai faci un dusch ochilor

Nu este nevoie sa-l incadrezi in niciuna din categorii.Sa plangi inseamna sa fii om si atat.

Mare Seba, ai lăsat limbajul academic?! )

Deci crezi că până la urmă stările astea le am ca pedeapsă divină, pentru că la rândul meu nu mă port cel mai bine cu propria mamă?!
Sper să nu fie vreun adevăr în ce spui. I hate you, now. Ar trebui să nu mai dau tot din casă pe aici, pe TPU. ) Dar deși mi-i greu să accept, să știi că mereu mi-am amintit mai devreme sau mai târziu de mârlăniile mele, dragă Seba, God ăsta nu m-a lăsat să uit, ori Karma, ori zi-i cum vrei. Dar da, Universul m-a pus mereu la punct când am fost bad person.
Însă uneori Îl și urăsc, direct pe God ăsta. Și uneori, deși mă lupt să-L văd, uneori nu prea mai pot să-L văd, Îl urăsc. Mă lupt cu gândurile și cu El.
Cât de oameni, nu știu ce să zic, măi Seba, oamenii de azi, noi toți am cam devenit șerpișori ori pur și simplu nepăsători și egoiști. De ce am mai iubi niște astfel de oameni?
Nu știu, ce să mai cred.

Însă cum de nu ai plecat tu de pe TPU?
Nu ziceai că te retragi din acest cerc ilustru, TPU?
Sau te-ai răzgândit?
Vezi căci dacă pleci de aici, fără să lași măcar o adresă online unde te pot contacta, chiar o să mă supăr, dragă Seba.
Am nevoie și pe viitor de globul de cristal al tău. Care aparent nu a dat greș până acum cu teoriile lui și cu predicțiile lui, nici cu sfaturile lui.
Sper doar că asta ți se datorează minții tale briliante și nu vreunui cip ce-ți guvernează viața și mintea. Ar fi prea dezamăgitor să aflu că până și tu ești doar un hibrid.

Acum că spui asta să știi că la concluzia asta am ajuns și eu ) că prin plâns mi se decongestionează nasul și sinusurile, care ș-așa sunt mereu constipate. )

Tu doar spune ce vrei, ca sa terminam in forta si dupa aceea o sa vedem noi daca exista Dumnezeu.

Spune ce vrei: ca sa iti gasesti un serviciu, altele, etc., si eu o sa iti spun ce trebuie sa faci pentru a primi ajutorul acela.

Hai sa vedem daca Dumnezeu este puternic sau doar stie sa vorbeasca.

Scrie ce ai vrea, si eu o sa iti spun ce trebuie sa faci pentru a primi lucrul acela. O sa vezi cum limbajul academic se transforma in lucrare si putere.

Dupa aceea sa vi aici si sa i-l lauzi pe Dumnezeu.

Macar simțul umorului nu ne lipsește chiar daca suntem depresivi

Măi, Seba, te credeam un mare filosof. Dar acum mă sperii, suni a un guru din vârf de munte, ce îndeplinește dorințe. )

Ce simplu ar fi fost dacă tu chiar ai fi îndeplinit dorințe și eu doar pentru că aș fi spus cu voce tare dorințele, s-ar fi îndeplinit și God ăsta al tău, oricare ar fi, ar îndeplini dorințe instant.

Dar evident că am niște vise nebunești.
Cum ar fi să am un job care să mi placă.

Și evident să mă îndrăgostesc nebunește și să-i fiu dragă acelui tip și să ne întemeiem o familie frumoasă și unită, așa cum nu am avut eu în copilărie. Și să am niște copii frumoși.
Și să-mi iubesc mama complet și prietenii mei.

Plânsul este foarte benefic, descarcă sentimente refulate, curăță ochii etc etc, dar din păcate trăim într-o societate cretină