Povestea vietii mele este una scurta si trista. La prima vedere par un om normal, dar mereu m-am simtit defecta.
M-am transferat in clasa a 10-a in aceeasi clasa cu o buna prietena, dar in clasa a 11-a ea a plecat la alt liceu si m-a lasat singura. Cu colegii nu ma prea inteleg (mai mult de un "buna" nu vorbim). Am avut un coleg de banca cu care ma intelegeam bine, dar acum nu mai sta cu mine, eu sunt singura din clasa care sta singura in prima banca si ma simt foarte aiurea. Incep sa cred ca ma indragostisem de ceea ce credeam ca este colegul meu, dar a fost doar o iluzie. Ieri l-am intrebat ce se intampla cu el si mi-a spus ca nu trebuie sa ma bag in viata lui cum nici lui nu ii pasa de mine.
Sunt dezamagita de tot ce inseamna "prieteni", mi-am pierdut si prietena pe care o aveam de 16 ani (am observat ca mi-a furat niste lucruri si ne-am certat urat). Cu parintii ma vad doar seara (eu invat dupamiaza).
Nu am avut nici un prieten in viata mea, sunt si supraponderala, si bulimica.
Simt ca am esuat pe toate planurile, ca nu mai exista scapare, ca toata lumea se foloseste de mine. Ma simt singura si asta ma ucide incet, dar sigur.
Vreau sa mor. Simt ca nu merit viata asta. Ca imi bat joc de ea (cu sau fara intentie). Ca oamenii rad de mine si ma folosesc.
Vreau sa se termine. totul.
Nici macar nu stiu daca vreau sa atrag atentia sau sa ma sinucid, dar vreau ca chinul asta numit "viata" sa se sfarseasca. E totul numai durere si nu gasesc un motiv pentru care sa traiesc.

Hey, si eu gandesc cateodata asaaa., dar totusi viata trebuie sa ti-o traiesti pana o mai ai. nu se stie ce aduce ziua de maine :*, si eu. pot sa zic ca ma regasesc putin la faza cu prietenii si chestii, dar totusi, sa te sinucizi?! NU face asta, o sa-ti para rau. nu o sa ajungi unde trebuie crede-ma!

He viata e frumoasa crezi ca ai o viata grea ca ce? ca nu esti acceptat de oamenii prea prosti sa vada cine esti cu adevarat? ca ai fost dezamagita in dragoste? hmm crede-ma exista lucruri mult mai grave decat asta

Oamenii care se gândesc la suicid mi se par imbecili. Uite care-i treaba. Poţi slăbi. O oră-două de sport pe zi şi mese fără pâine şi grăsimi pot rezolva asta. Şi ai timp. O oră dimineaţa. O oră seara, după ce vii. Transferă-te la altă clasă de pe semestrul al II-lea, dacă nu îţi convine.

Buna,cred ca te inteleg in ceea ce spui.Sa stii ca Dumnezeu nu da mai mult decat poti duce.Cu sinuciderea nu-s de acord, e cel mai prost lucru pe care il poti face, crede-ma.In legatura cu prietenii, am aceeasi experienta ca a ta, nu prea frumoasa.Cred ca am putea schimba niste pareri, daca vrei lasa-mi un id de mess.Ai grija de tine.

Multumesc ca mi-ai deschis ochii! Si multumesc tuturor.

Buna Alina,

Te ingrijoreaza ceva sau crezi ca esti in pericol?
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Asteptam sa te ajutam!

Hello! Sincer, te inteleg prin ce treci caci si eu am trecut prin aceleasi lucruri.Numai persoanele care au trait acel sentiment ca si tine te pot intelege cu adevarat. Exact aceleasi ganduri si trairi le-am avut si eu la putin timp dupa ce am inceput liceu. Faza e ca aici incepe perioada cand cunosti lumea cu adevarat, intalnesti persoane noi si chiar daca te integrezi bine in grupul lor tot simti nevoia sa petreci momente cu vechii colegi ( din generala ) si ai senzatia ca esti singur din cauza asta.Chiar daca aveam niste prieteni buni ma simteam mai singur ca niciodata ...nu aveam motivatie, stari de depresie mai tot timpul si ma inchideam in mine.Afisam celor din jur un zambet, dar in spatele lui se ascundea tristete caci nu vroiam sa arat ca nu sunt ok.Si m-am luptat cu aceste momente o perioada indelungata, dar exista un moment cand simti ca nu mai poti sa le faci fata si te simti foarte presat de toate si incepi sa iti pui intrebari de genul : "care este rolul meu pe lumea asta?". Aveam impresia ca tot ce atingeam se transforma in parf...un sentiment greu de suportat. Tendinte de suicid am avut, am si incercat sa le pun in aplicare dar m-am oprit inainte sa fac prostia capitala.Dar toate astea trebuiau sa se termine asa ca nu am mai tinut astea in mine si am inceput sa discut asta cu prietenul meu cel mai bun ( chiar daca nu imi place sa imi impart probelemele persoanle ).A fost greu la inceput, dar se pare ca tot ce aveam nevoie era de o persoana care sa ma asculte caci vorbind cu el si ascultandu-mi problemele si sfatuindu-ma in timp am reusit sa imi recapat increderea in sine si am inceput sa scot capul in lume si sa incetez sa mai traiesc in trecut ci sa traiesc clipa.Mi-am gasit o motivatie, stiu acu ca nu sunt inutil caci fac ceva si imi e bine ca niciodata.normal ca mai intampin probleme dar nu ma mai afecteaza asa tare cum ma afectau odata.Eu detin controlul acu.
acelasi lucru trebuie sa il faci si tu... daca vrei sa vb mai multe, lasa-mi un msj pe privat.
take care and never give up.

''nu ceda in fata nenorocirii, ci infrunt-o cu si mai multa barbatie''( Vergilliu Aenesis)

Pai cred ca ar trebui sa renunti la legale n ar fi rau deloc