Să vorbim puțin despre stima de sine. Se tot spune că cei cărora le pasă de părerea altora și vor validare, nu au o încredere în sine înaltă și stabilă. Așa sa fie oare? Gen am văzut și vedete care deși se presupune că au o stimă de sine înaltă, răbufnesc atunci când presa scrie chestii neadevărate și urate despre ele. Am mai întâlnit o a doua categorie de oameni care se cunosc pe ei înșiși, știu ce abilități au dar vor că și ceilalți să le vadă și să nu-i mai desconsidere, îi doare sa fie desconsiderați. Well, până la urmă tuturor ne pasă într-o mai mare sau mai mică proporție. Atunci de ce exista mitul asta că dacă vrei validare cat mai multa pe toate planurile și îți pasă de părerea lumii, neapărat ai stima de sine scăzută?

Cred că tu confunzi chestia asta pe care o numești validare cu jignirile sau atacutile pe care ți le poate adresa cineva.
Chiar n-au nici o legatură unele cu altele.
Faptul că reacționezi la mârșăvii și nu te lași călcat în piciore, chiar n-are nici o legătură cu validarea.

Hai să-ți dau un exemplu.
Una e să treci pe lângă un cățel și să te oprești și să-l mângâi,
alta e să treci indiferentă pe lângă el,
alta e să treci pe lângă el și să-l iei la șuturi.
Sunt 3 chestii total diferite.

Pai cum se numește atunci când mereu vrei sa fi lăudat, când mereu vrei sa ieși în evidenta cu ceva, când mereu vrei sa fi pe placul celorlalți.Nu nesiguranță de sine? Dacă tu stii ca ești ok, ca te descurci și ce faci, de ce ti-ar pasa ca altul sa îți spună deja ce tu ști și vezi?

Legat de faza cu vedetele.Cum a spus cel de mai sus, ca e o diferență în a reactiona la jigniri și a vrea validare.
Plus ca, de ce își fac cei ce apar frecvent la TV sau pe rețelele de socializare atâtea operătii, mulți nu apar nici fără ruj pe buze o data din întâmplare etc? Din prea multa încredere în ei și in cum arata? Îți spun eu, nu.Ci din complexe și de teama ca vor fi jigniți legat de cum arata.Pentru ca pe un om cu stima scăzut il simți, iar mulți pe asta mizează ca să te atace.Te simte ca nu ai încredere în tine și acolo lovește.

Nu cred ca a spus nimeni ca nu ne pasa de anumite pareri, sau ca nu e normal sa vrem sa dam ok în societate.Dar nu în sensul de validare, si nu e ok sa îți conturezi viata după părerile lor.

"Pai cum se numește atunci când mereu vrei sa fi lăudat, când mereu vrei sa ieși în evidenta cu ceva, când mereu vrei sa fi pe placul celorlalți.Nu nesiguranță de sine? Dacă tu stii ca ești ok, ca te descurci și ce faci, de ce ti-ar pasa ca altul sa îți spună deja ce tu ști și vezi?"

Pentru că sunt persoane a căror părere chiar contează. De exemplu părerea profesorilor sau superiorilor de la locul de munca. Nu ți-ar părea rău să se îndoiască de abilitățile tale cel mai bun profesor al școlii sau să-i faci impresie proastă? Dacă superiori de la locul de munca nu ți-ar valida muncă deși ți-ai da silința, cum ar fi? Să zicem că ai abilități dar unii-s mai exigenți și trebuie să muncești mai mult că să le intri in gratii și chiar dacă te descurci cat de cat, ei au așteptări mai mari. Să zicem că vrei o promovare și ai un șef foarte exigent. Muncești eficient dar nu prea e satisfăcut de munca ta. Părerea lui nu e crucială în atingerea promovării?

Una e sa ți se spună bravo pentru ca ai luat 10 la o materie, sau ca ai adus un aport firmei, si alta e sa ma dau peste cap sa ii fac pe plac la șeful sau profesorului.
Din perspectiva mea singurele persoane pentru care ar fi ok sa te dai peste cap (da nu e obligatoriu nici asta) in afara de tine sunt cei apropiați (soț/sotie, copil, mama, tata).

Deci o zic simplu si f dur si clar:
Cine nu are stima de sine, conteaza f mult parerea altora, nu are incredere in el, etc, are probleme la mansarda, asa ca trebuie mers la specialist sa se rezolve treaba, fie psiholog, fie psihiatru fie ambii.
Alt lugu lugu nu exista si nu ajuta oricat am fugi noi ca avem o problema.