Salut!
Am niște întrebări.
1) Ati fost vreodată in depresie la punctul in care sa ziceți ca viata chiar nu are sens? Cunoașteți pe cineva?
2) Ati avut momente in care încercați din răsputeri sa va simțiți bine, dar nimic nu va ajuta?
3) De ce gândurile mai negative sau stările acelea ciudate, apar in mare parte pe timpul nopții?
4)Cum va ocupați timpul si cum reușiți sa nu va lăsați influențați de orice sentiment?

Https://www.tpu.ro/......e-un-blog/

Nimic nu ajuta că ai un deficit mare de serotonina,adică depresia îți ia toată energia,te lasă fără vlagă,îți ia toată motivația de altfel, și când faci ceva mecanic ca sa ieși din starea aia profund apatică și persistenta nu funcționează, fiindcă bunăstarea ta tine întotdeauna de mediatorii chimici, de neurotransmițători, când din cei 90 s-o produs un dezechilibru atunci apar probleme spontan, și nu le poți opri tu când vrei bătând din degete, dar se poate cu exercițiu, adică să fortezi neurotransmitatorii sa elibereze endorfine, serotonina, dopamina, oxitocina strângând in brațe o persoana draga timp de 20 secunde, socializand, să mângâi un câine, sa te expui in soare, sa te odihnești 7-8 ore la orele potrivite,sa faci sport zilnic chiar daca nu simți nevoia,sa faci lucruri mereu noi,sa fi spontană,sa înveți să ierți unele persoane, sa nu ți ranchiuna pe nimeni, sa înveți să te iubești mai mult, sa ieși în natură, sa faci mișcare zilnica 30 de minute,sa meditezi,sa ai un hobby,sa îl dezvolți,sa îți urmezi visul indiferent ce ar spune,, unele guri", sa mănânci sănătos,sa razi mereu,și să eviți sa stai in preajma persoanelor toxice,că sunt vampiri energetici, te slaiesc de toată voința, și de motivație/energie.
Noaptea ai mai puține de făcut, și mai mult de gândit de aia apar, cu gândești mai mult și faci mai puține lucruri cu atât aceste stări vor persista mereu.

1. Da, am fost o perioada super lunga
2. Nu momente, era o senzatie constanta
3. La mine erau permanent
4. Am invatat cateva lucruri care m-au ajutat sa scap de acea stare

Depresia inseamna ca devi constient si te lupti cu tine insuti, daca vei castiga o mare putere vei avea, fiecare e un personaj important dar multi renunta pentru ca au ales sa aiba spiritul slab

Mersi mult pentru răspuns!
Nu știu ce sa mai zic, sincer, dar sunt varza.
Mersiii!

Da,depresia e o boala foarte grea, îți poate distruge viața complet daca nu o tratezi, se poate și mai rau decât în cazul tau, ideații zilnic de suicid și chiar sa se ajungă la suicid! Daca e gravă recomand antidepresive și ședințe de psihoterapie, ambele te vor elibera de această suferință psihică cumplită.

Da, asta vreau sa zic.
Nu am avut asemenea gânduri, am mai mult anxietate si anumite probleme cu mine, care s au cam adunat în ultimul timp si trebuie sa vb cu un psiholog cat de repede.
Ma mai ajuta pritenii.
Deci situația mea nu e foarte rea, dar no, puțin mai dificila decât un om obișnuit, sa zic asa.
Am destule pe cap

Îți dau o zi din viața mea și o sa vezi că stai incredibil de bine fata de mine! Și eu la randul meu stau incredibil fata de alții,alții la fel stau la fel,dar unele lucruri nu vor ramane pentru totdeauna așa,totul depinde de noi și de psihicul nostru,chestia e că de munte ori ne complacem în situațiile în care sunt,ne plângem dar nu vrem sa evoluam,sa ne schimbam,sa ieșim din zona de confort,ce ni se spune de cei din jur și chiar de terapeuți pe o ureche intra,pe alta iese,adică nu prea punem nimic in practica,e ceva specific omului bolnav de depresie. Tu mai ai prieteni,una alta,eu nu mai am absolut nimic,nici părinți,și am o anxietate care te face sa îți pui capăt zilelor așa de horror este,evident doar in public nu și în casă,sau spatii mici,anxietate sociala cu agorafobie,se manifesta cu tremur al corpului al capului,și tocmai eu am așa ceva care inspiram frica in generala și în liceu oricui,adică mai mult în generala că pe atunci eram bătăuș,băteam pe toată lumea,sunt aproape cat ușa de mare și eu am anxietate sociala,deci și mândria mi-a luat-o, pe lângă ce că uneori de abia până la magazin pot sa ajung, zici că sunt pe front, și magazinul este destul de aproape, imagineăza-ti sa lupți cu așa ceva de 4 ani cum este,e mai rău și ca depresia, că eu știu foarte bine cum e depresia majoră/severa,ani grei m-am luptat cu așa ceva,dar anxietatea asta e de neînchipuit câtă suferință poate sa producă, și oricâte tratamente am incercat are rezistenta la tratamente, adică nu se ameliorează, cunosc putina psihologie și mă folosesc de ea că sa pot lupta cu un așa monstru, nu ai rezista nici 2 săptămâni cu așa ceva crede-mă,ți-ar fi imposibil sa ieși din casă,și nu mă plâng,gândesc pozitiv și într-o zi îi vin eu de hac când o să stau mai bine cu banii,sunt sigur că un psihoterapeut mă poate ajuta mult,unul cu care sa rezonez.
Sunt probleme mult mai grave decât avem noi,și aia nu se plâng deloc,sunt mai ok ca noi psihic,sunt fericiți deși nu au nici un picior sau o mana,alții nu au ce manca, unde pune capul, noi suntem prea sensibili că am fost învățați să nu luptăm de mici ca alții, am avut totul de-a gata, am fost ținuți în puf.Stsi sa vezi cum e sa nu mai ai părinți,sa nu poți să lucru din cauza atacurilor de panica și a insomniei,sa nu te susțina nimeni,sa nu ai pe nimeni cum sunt eu, și tot mai vad lumina de la capătul tunelului,sa nu mai zic că am ogramada de dușmani,chiar și în familie,sunt lovit din toate direcțiile,dar chestiile astea trebuie sa te facă mai înțelept,mai puternic! Ne era mai bine daca de mici ne confruntăm cu chestii serioase,nasoale,acum aveam alta percepție asupra vieții și eram ready pentru orice lucru neprevăzut,dar părinții noștri au avut grija sa nu mișcăm nici măcar un deget,eu cel puțin de mic eram peste multi din punct de vedere financiar,acum sunt vai steaua mea,am avut bani și mi-am bătut joc de ei în loc să îi adun,și aveam o presimțire că o să îmi moara mama și am ignorat-o,m-am crezut omniscient că așa e când dai de bani nu te mai uiți la lucrurile rele din viața ta,le vezi doar pe cele bune,dar, odată tot acolo ajungi,ele nu dispar,așa și cu depresia,vrem să treacă singura dar nu trece până nu ne schimbam stilul de a gândi,stilul vieții, percepția,mentalitatea,doar ne plângem și ne complacem. Eu pe părinții mei odată nu i-am auzit sa se plângă de ceva,mai ales pe maică-mea și au avut o viață tare grea,cu multe probleme,extrem de multe din cauza bolilor și a faptului că le deceda unu care unu din familie din cei dragi,nu mai noi suntem învățați să ne plângem din orice,deși de multe ori nici nu sunt motive bine întemeiate,acum sunt in cazul meu,dar până să nu îmi moara mama nu era totul așa cum credeam de negru,doar că așa te face depresia sa crezi că așa va fi toată viața ta ca in acel moment și absolut nimic nu se va schimba,ba chiar multe se vor inrautati,și tu necunoscund bine mecanismele depresiei iei totul ad-litteram,de asta de multe ori se ajunge și la suicid,că pe multi depresia i-au înșelat, le-a făcut să creadă că întreaga viața lor va fi doar in negru,nici al lb,nici gri nici roz,dar chimia creierului in funcție de n lucruri necunoscute nu rămâne mereu așa,oscilează,sau se poate îmbunătăți și să rămân totul stabil,aici intervine și genetica.
Deci,tu fata de multi oameni care chiar au probleme stai excelent, încă nu ai descoperit depresia la ce lucruri te poate împinge,sa nu mai zic că nu mai te poți da jos din pat, dar te induce in eroare și te "condiționează" sa te sinucizi, gen nu vezi absolut nici o scăpare, și doar așa crezi că scapi de probleme, suferință generată de depresie alegând o soluție permanenta când ea de fapt era temporara.

https://youtu.be/1yeq1vnOGx4



ÎN SPERANȚA CĂ cât mai multe persoane vor viziona.NU avem absolut nici un motiv să ne plângem, iar ori de câte ori când simțiți că nimic nu mai are sens în jurul vostru, în viața voastră uitați-vă din nou la videoclip. BUCURAȚI-VĂ ȘI MULȚUMIȚI ÎN ORICE CLIPĂ PENTRU TOT CEEA CE AVEȚI ȘI TOT CEEA CE SUNTEȚI CA FIINȚE.❤️

1: Am impresia că așa m-am născut, nici nu mai știu cum arată liniștea sufletească
2.Trag de mine ca de un câine, fara mila
3. Noaptea se trezește conștiința sa te f***a
4.Din respect pentru bolnavi de cancer nu mi-aș permite să-mi pun steagul in gat, și faptul că cineva depinde de mine

Am invatat cateva lucruri care m-au ajutat sa scap de acea stare?

Da, am invatat ca fericirea sau starea aia de mizerie este o alegere de cele mai multe ori, poate nu una constienta dar e o alegere.

Eu consider ca degeaba ignori ca ai nevoie de iubire dar cred ca cu toti avem nevoie de iubire, socializare, e rau cand fizicul nu iti permite sa ai o iubita langa tine

Se gaseste cineva si pentru tine indiferent de fizic daca asta iti doresti.

Wow cât ai scris. Mama, mersi pentru timpul acordat și Pt. faptul ca ti ai luat din timpul tău scriind asemenea întâmplări. Probabil te-ai mai descarcat și tu emoțional
Din ce spui tu acolo, scuze ca ti zic, dar e grav.
Am văzut odată un tip din Germania avea anxietate generalizata, care într-un fel l-a adus la depresie și tipul ala la 20 și ceva de ani, nu putea ieși deloc din casa. Tremura, avea stări de leșin, se simțea în ultimul hal, sg lucru care îl ajuta era Cannabis ul medicinal.
Am rămas fără gânduri când am văzut.
Cazurile de genu nu sunt singulare, sunt mai rare într-adevăr fiind atâta de extreme, dar e cumplit.
Ești blocat ca într-un siciru în propriul tău cap, încerci sa ieși și nu poți.
Referitor la neurotransmițători.
Poți sa mi dai tone de bani, sa fac orice ce făceam demult, ca nu o sa am nicio reacție.
Atâta de secata is, si nu poți sa zici ca s trista sau fericita, eu nu simt nimic la nimic, sunt o statuie efectiv.
Nici nu stiu când naiba am râs ultima data la modul serios.
Referior la neurotransmitatori, am nevoie de dopamina multă, de adrenalina, de ceva care sa ma schimbe
Am încercat tot felul de noutăți, chestii pe care nu le fac veci, tot ca o statuie sunt. Sunt împietrita efectiv

Si da ai ff mare dreptate.
Poate undeva greșim noi
Daca nu am avea mâncare, de am lucra extrem de mult, de am face ceva ff greu, probabil nu o sa mai zicem veci sau plângem de aceste lucruri, o sa simțim pe pielea noastră greul

Asa e

Ai mare drepate!

Nu m-am descărcat emoțional, am făcut o comparație, mie nu îmi place să mă plâng, daca ne plângem oricum nu rezolvam nimic, noi gândim prea mult și facem prea puține asta e problema noastră.

Da da

1 -Da, cunosc pe cineva adica pe mine, cand depresia e sus, deseori simt ca viata nu are sens, pentru ca dispar placerile, am o stare urata, stai intr-o suferinta in acea perioasa.

2 - Am mereu momente in care incerc sa ma simt bine, dar uneori nu merge, ca boala e boala, daca puteai sa faci tu ce vrei, nu se mai numea boala.

3 - Gandurile negative si starile ciudate apar noaptea pentru ca la tine se agraveaza depresia noaptea, gandurile sunt date de reactii chimice in creier, daca ele sunt defecte, apar ganduri urate si ciudate.
Cu cat esti mai bine, cu atat de la sine se diminueaza si starile ciudate si negre.

4- Eu reusesc de la sine sa ma mai simt si bine, dupa ora 18 sunt putin mai binisor pana pe la 2-3 noaptea, mai stau la calc, pe tel, mai vb cu prietenii, ma uit la TV la tot felul, cam asa.

Si daca nu trece, trebuie la medic si tratament sau ce spune medicul, altfel se risca sa se agraveze, nu e asa cum zic altii sa ne controlam, sa gasim scop, etc, asta e vrajeala, alea trebuie sa apara de la sine, ca nu poti sa te opui bolii, nu faci decat sa pierzi timpul in loc sa o facem sa dispara.
E ca si cum vrei sa accelerezi cu frana pusa la masina.

Depresia e o boala serioasa care trebuie tratata, altfel nu are ce face, daca era asa simplu, nu se mai numea boala, nu mai existau tratamente. Boala nu vine ca sa faci tu ce vrei cu ea, aia cand vine, te rupe.
Scopu si altele vin de la sine odata ce boala dispare, nu invers.

Daca e mai serioasa treaba si constanta, trebuie de urgenta la medic.
Si daca pe tine nu te-a ajutat, nu inseamna ca nu ajuta pe altii, aici nu putem generaliza.
La unii merg trat, la altii nu, la unii merge un trat, la altul merge altul.

Știu foarte bine ce este depresia și bolile psihice! La mine a mers cat de cat pe depresie,pe anxietatea socială nu merge! Știu că nu poți să faci nimic ca sa treacă starea aia horror,știu că mă lupt de foarte multi ani cu așa ceva,dar dacă nu are nici un scop nici o direcție, cu timpul se poate declanșa,e un trrigered adică să nu trăiești pentru nimic,e un triggered ce poate declanșa depresia cu timpul,fiindcă azi ești nemulțumit,peste o lună supărat de viață ta,apoi te adâncești tot mai mult în stările astea fiind nemulțumit de viață ta până apare depresia ușor,apoi cu timpul fiind netratata devine tot mai severa,cronică și greu de trăit cu așa ceva. Daca ești sărac de exemplu și nu ai ce manca nu îți poți permite ce își permite un om de rând ( nu unul bogat),nu socializezi,nu ești ascultat/apreciat,te izolezi de oameni fiind învățat să fi solitar atunci se poate declanșa cu timpul depresia,chiar și anxietatea,atacurile de panica,fiindcă noi sunt ființe sociale,relaționarea este fundamentală,datorita ei omenirea exista,și am perpetuat ca specie,așa suntem construiți sa socializam,nu sa ne închidem de tot in carapacea noastră, că asta e o scânteie pentru a declanșa o depresie horror. Omul are nevoie mereu de stimuli in mediul respectiv efectiv ca,creierul sa funcționeze ok, când astea lipsesc total din viața unui om atunci apare depresia,chiar psihoza și schizofrenia pentru unele persoane care sunt predispuse genetic la a se îmbolnăvi de așa ceva.
Si eu sunt rupt de lume de o perioada,nu mai sunt deloc cum eram,deși acum nu mai am depresia pe care o aveam,o astfel de depresie este greu de tot sa o vindeci complet pe termen lung fara să apară recurente atâta timp cât tu nu ți-ai schimbat deloc stilul vieții,alimentar, tiparul gândirii etc. Eu cunosc extrem de bine mecanismele depresiei nu bine,fiindcă am analizat foarte multe amănunte! La o depresie recurenta de exemplu câteva zile te poți simți întâmplător relativ ok nu chiar cum se simte unu' sănătos,dar când te afunzi in gânduri negative,adică e suficient câteva minute sau chiar secunde să gândești negativ asupra ta și s vieții tale,a viitorul tau,și imediat începi să te simți rău,e suficient o data să clachezi greșit și reapar simptomele,că boala exista,e acolo,nu ai vindecat depresia. Trebuie sa fi foarte foarte atent la ce gândești,meditezi când ai o depresie severa și care te mai lasă ușor din când în când. Depresia se poate vindeca ce e drept,se poate și cu tratament psihiatric,dar degeaba daca tu continui sa ai aceeași percepție asupra ta,asupra vieții,daca nu ai o părere ok despre tine,daca nu te iubești,te desconsideri,auto demoralizezi,atunci e normal sa recazi in depresie. Ce nu ști tu și alții psihiatri este că pastila aia nu lucra și la tiparul tau de a gândi la modul general,per total,ele acționează doar asupra simptomelor, asupra modului cum gândești,și ce faci,nu faci,aici acționează psihoterapeutul,el te poate "instrui" cum sa ai un alt tipar de gândire mai sănătos nu autodistructiv. Daca nu îți schimbi stilul vieții și ramai in zona de confort la fel cum făceai când aveai depresie depresia reapare in viitorul apropiat,așa că nu e suficient sa vindeci boala,și nu, nu toți fac ceva cu viața lor cu stilul lor de viață când depresia trece,multi rămân la fel de singuratici fiindcă așa s-au obișnuit,și când în printre multi oameni nu se simt comod,aici din nou intervine psihologul. Cu singurătatea te poți împacă,dar la un moment dat pe termen lung te poate distruge. Și degeaba vindeci tu o depresie daca ai și o tulburare ce te face sa și asocial,antisocial,sa fi solitar,singuratic! Mai ușor e sa vindeci depresia respectiva cu tratament sau cu psihoterapie decât de exemplu o tulburare de personalitate schizoida, schozotipala,și încă câteva care te fac să eviți oameni,sa te retragi total de lumea sociala, că așa se manifesta tulburările astea, îți distrug viața mai tare decât depresia in sine, fiindcă ea te determina sa nu relaționezi cu lumea, sa stai că un monstru între 4 pereți și așa pur și simplu e imposibil sa vindeci o depresie daca ai și o tulburare de asta,fiindcă tulburarea in sine generează depresia și în multe cazuri și psihoza,schizofrenia cu timpul. Un psihiatru nu poate ști cu exactitate ce boala și ce tulburare și sindrom are fiecare,ramura asta nu a evoluat,nu a ajuns la un nivel fundamental,nici oamenii de știință nu știu unde se afla mintea,psihiatrii și psihologii nici atât! Deci,problemele astea sunt de o complexitate foarte mare. Încă un exemplu este depresia generată de o problema serioasa a glandei tiroide,aici din nou psihiatrii habar nu au,ăla sau aia pot lua ani de zile tratament ramanand la fel de bolnav/bolnava fiindcă cauza nu a depistat-o,ea era de fapt la un endocrinolog. Deci eu cunosc foarte bine bolile psihice, stai de vorba cu unu care cunoaște foarte bine ramura asta, mai ales că am trăit și trăiesc cu ele ( depresie și anxietate)
Sunt multe de scris dar nu vreau sa scriu mega romane, trebuie sa fi migălos, foarte atent la toate detaliile!

Pai nici nu e nevoie de romane, cine are depresie serioasa si nu trece, fara trat adecvat e pa, tot ce se poate e sa se agraveze, cazul tau n u se generalizeaza, depinde de om, e relativ.
La unii se vindeca si aia reactiva si aia nereactiva cu tratament, la altii nici una, la altii doar una, nu poti sa zici ceva doar dupa cazul unuia, sau al tau.

La psiholog in general se duc ala cu dereglari psihologice, nu neaparat cu boli psihice, de aia psihologii zic clar ca nu se intrerupe tratamentul daca medicul a dat.

Ai cum sa vindeci fie ca e reactiva sau nu, la multi trece cu tratament.
Ca ramane vulnerabilitatea e alta, dar se duce treaba, eu stiu doi la care a trecut si de ani de zile nu mai au nimic, si de la spital stiu destui la care a disparut si aia reactiva si nereactiva.

Aia reactiva se duce in sens ca la acelasi factor nu vei mai reactiona asa urat.
De ex pentru unu ca a picat examenu e mare nenorocire, dupa ce trece depresia reactiva, daca pica zice "lasa ma, dau la toamna si iau".

Un om sanatos nu are voie sa pice sub anumit prag orice s-ar intampla! Ca altfel murea dracu omenirea la cate necazuri sunt.
Depresivu pica mult mai tare la acelasi mediu.

Si ca dovada, e ca in acelasi mediu oamenii reactioneaza diferit, unu face depresie ca a fost dat afara de la munca, altul nu face, altul face depresie ca l-a parasit gagica sau gagicu, altul nu face.
Unu e singur si face, altul nu face si se simte bine si asa.

Aia mai paraditi genetic si predispusi la depresii o iau razna la din astea, cei ok nu.

Mie mi-a dat psihiatru sa fac si analizele la tiroida (FT4 si TSH) tocmai ca se stie ca depresia si anxietatea poate fi data de hipotiroidism, aveam normal, deci nu era de acolo. La pacientii lui le da sa faca.

Deci aia e. Cunosti bolile psihice invartindu-te in jurul cazului tau sau in jurul la 2-3 cazuri. Eu cunosc cum e la general, ca am avut contact cu multi pacienti, si le stiu evolutia, am vazut tratamente, dosare, etc.

Nu ai cum sa vindeci o depresie daca ai o tulburare schizoida sau evitanta, schozotipala că nu îți poți schimba stilul de viață, nu ai interacțiune cu oamenii, te retragi între 4 pereți și acolo trăiești cam toată viața,maxim dacă ești norocos vei avea un prieten,sau dacă ești mega norocos nevasta,dar cu tine nu vei fi împăcat/bine niciodată,și e mai greu să scapi de așa ceva decât de depresie,este ceva mai grav decât o depresie,că depresia îți fura din viața relativ foarte puțin -putin-sau foarte mult,dar asta toată viața te distruge și psihoterapia nu prea ajuta, medicamente pentru așa ceva nu exista! Până și schizofrenia o mai tratezi și funcționezi relativ normal,dar tulburările astea te distrug,de aia zic că dacă ai depresie și o tulburare de asta așa rămâi toată viața depresiv pentru că de schizoiditate nu poți scăpa sau de cea schizotipala,sunt tulburări foarte grave care nu's văzute așa de grav ca psihoza sau schizofrenia,dar de fapt astea te nenerocesc și să mergi la psiholog e cam greu că lumea de abia are ce manca. Depresia se poate vindeca dar daca stai toată ziua în casă și nu socializezi cu nimeni, ea revine cu timpul mai devreme sau mai târziu,degeaba ai vindecato daca ai rămas la fel de prost in gândire și acțiuni ca atunci când te rupea depresia,daca nu ai nici un tel in viața,obiectiv ești un om pierdut,trăiești degeaba efectiv și să mai fi și un singuratic,pai nu ai cum sa scapi de depresie,poți lua tone de pastile daca nu faci nimic depresia e tot acolo. Așa că nu e suficient sa scapi de ea,că odată ce te-ai îmbolnăvit ani grei de ea,e cam greu sa scapi daca nu trăiești ca un om normal și te închizi in tine cu lunile,cu ani.
Și dacă nu ești apreciat de nimeni din familie,ești marginalizat poți face depresie,din multe chestii poți face depresie,se scăpa de așa ceva dar nu se scăpa complet daca nu schimbi nimic la tine și ramai la fel de nătâng, că asta erai cat aveai depresia aia grea o leguma, tu devii funcțional după ce tratezi bine depresia și tot ca o leguma alegi sa îți trăiești viața, ca un oligofren.
Eu am avut depresie foarte grea multi ani dar îți pot spune că fobia sociala și agorafobia e mult mai grav, cea care nu trece și nu are nici un efect la nici un tratamen. Pai anxietatea ce o avut-o ăla e pepsi pe lângă ce am eu, daca avea anxietatea mea ăla sau careva de pe aici sau altundeva as face pariu că după 1 an de zile ori s-ar apuca de droguri, alcoolul la greu,ori și-ar pune capăt,efectiv te sfâșie când ieși din casă,nici pe front nu simți așa spaima sau când ai pistolul la tâmplă. Imagineăza-ti sa nu poți nici măcar sa ieși până la magazin,și magazin e aproape, tremuri din toate încheieturile, transpiri mega excesiv, îți joacă sprâncenele, nu le poți controla, ai o fata de speriat bombe, îți sare inima din piept, simți chiar șocuri de curent în corp, anxietate de asta am avut eu 3 ani jumate, și dacă e să renunț mâine la tratament 80% la fel se manifesta,adică tremur și spaima. Normal depresia e o boala mai gravă decât anxietatea,dar uite că eu sunt acum bine cat de cat pe depresie și foarte rau pe anxietate sociala! Și așa trebuie să mă descurc sa îmi caut de munca,și cu tratament câteodată se manifestă nasol atât de strong e, deci eu cunosc bine depresia și e apa de pistol pe lângă o anxietate care se manifesta fizic! Depresia am putut sa o maschez ani grei de oameni,familie,colegi,vecini,toată lumea,dar anxietatea nu, atât de strong este că m-a pus și într-o lumină proasta,adică tremurul ăla și frica din ochi,cum îmi tremura obrajii se vedea,erau vizibil,sa vezi cum te simți după ce îți dai seama că oamenii te-au remarcat,mai ales că mulți sunt inculți își închipuie că ai tot felul de boli că ești nebun, acum nu mai mă interesează, dar nu mai mă interesează că anxietatea nu mai e așa de gravă, altfel m-ar fi interesat ce părere și-au făcut gheorghe și xulescu, dar acum mi se rupe, nu dau 2 bani pe părerea unora. Mi-ar placea sa îmi spună în fața sa mă jignească sa vezi ce bătaie le futeam, că unii nu au empatie unii te denigrează, judeca și bârfesc când te vede așa, ăștia ar merita strangulați, sa le fie tăiate mâinile și picioarele.

Și depresia este foarte grava, și eu sincer nu mă încred că acum gen sunt ok, dar poate oricând să revină, e o boala foarte complexă și parșivă. Acum sunt ok încât să merg la muncă, dar dacă stau așa între 4 pereți și nu fac nimic sigur revine! De aia spun că rar scapi complet de așa ceva fara sa aibă recurente,tine și de genetica, că unii au toată viața deficit de serotonina sau dopamina și altele. Devii vulnerabil după o depresie grea de ani de zile, la anxietate de exemplu daca e vindecata lasă sechele pe viață, deci nu e așa ușor să vindeci complet bolile astea, care scapă complet de așa ceva sunt cazuri rare și sunt super norocoși!

Depresia data de izolarea data de schizo, dispare cand se redreseaza si schizo cu trat, dispare izolarea si restul, o sa vrei sa ai contact cu oamenii si asa mai departe.
Deci cum o dai tot la tratament ajunge acel om, iar daca merge acel trat, tot la faptul ca acel om e binisor ajungi.

Dar sigur ca sunt oameni rezistenti la trat si aia nu se redreseaza, aia este, depinde de noroc.
Dar aia care raspund la trat sunt mai multi decat ceilalti, cam 70 %.

Da, fobia sociala si agorafobia n-au trecut la tine ca n-ai avut noroc sa mearga ceva, la multi trece.
Si depresie si astea sunt la fel de grave cumva, fiecare fac rau f tare in felul lor.

Deci depinde de om, nu e ca la agocalmin ca la toti alina durerea, sau ca insulina care la toti scade glicemia, nu exista ca la unu sa nu scada.
La medicatia psihiatrica e dificil.

Si daca nu te apreciaza familia sau alti fraieri, faci depresie tot daca ai predispozitie, altfel te doare in pix, nu depinzi de aprecierea lor, te apreciezi tu singur, iti stii valoarea si aia e, te vor aprecia oamenii inteligenti, si doar de aia iti va pasa.

Deci si aici, depinde de om si de vulnerabilitatile lui.

Da,daca te vor aprecia alții va fi bine într-un fel,dar dacă nu te apreciază nimeni e nasol și să ai și problemele astea.
Nu neapărat de schizo ziceam,ci de tulburarea schizoida care am studiat-o foarte bine,și e grea de tot, schizofrenia se mai tratează dar asta nicicum, tot la singurătate tunzi sa tragi,e o tulburare extrem de gravă,sincer din ce am citit nici psihoterapia nu prea ajuta,tratament pentru așa ceva nu exista,așa că dacă ai așa ceva și o depresie grea e nasolie rău,nu o sa scapi de depresie decât foarte greu,fiindcă nu prea ai mai deloc contact cu oamenii, și cea schizotipala e mai nasoala,ai impresia că ai super puteri,gen că poți controla vremea și borderline e nasoala,tot despre schizi și psihoza se discuta dar de tulburările astea extrem de grave nu se discuta,de fapt astea îți distrug toată viața,nu te bucuri deloc de viață,trăiești degeaba! Bine,la ce perversa și rea a devenit lumea multi suntem reticenți,chiar paranoici uneori,nu prea mai avem încredere în oameni,și ne uram și bârfim între noi,și când ne vedem ne zambim ca târfele și pe la spate bârfe și atacuri la greu,în majoritatea cazurilor vezi așa ceva,lumea s-a stricat rău de tot până și în familie vezi foarte multa ura,dispreț și alte chestii, lumea s-a schimbat, înainte vedeai cum oamenii stau la discuții în zona in armonie acum vezi străzi goale, toți trag pentru ei, empatie rar mai exista la cineva. Ușor ușor cu tehnologia asta tot mai mulți devin autiști, solitari

Daca ai cap si caracter, e imposibil sa nu te aprecieze nimeni! Ca ajungi in colective de oameni destepti si okey. Daca n-are acel om cap si caracter, logic ca nu-l apreciaza nimeni.

Tu zici de tulb de personalitate schizoida care nu e boala, aia mda, nu se trateaza. Aia chiar is terminoiu.
Te izoleaza, etc, si de acolo si depresia daca ai predispozitie.

Lumea a fost la fel de rea mereu, doar ca nu aveam uneori ocazia sa vedem.

Da de tulburarea schizoida ziceam. Depresia se mai poate vindeca dar tulburarea aia niciodată, am crezut că o am și eu dar nu o am că eu reacționez daca de exemplu cineva mă lăuda gen mă bucur, creste inima in mine și am empatie. Da așa e daca ai caracter da, și dacă ești deștept!
Acum sunt cazuri mai rare cu schizoiditatea și cea schizotipala dar unii o au și le distrug viața am citit pe forumuri e foarte grav sa ai așa ceva. Dar cei mai nebuni din punctul meu de vedere nu sunt nici schizoizii nici schizofrenii ci psihopatii, ăștia sunt un real pericol pentru societate