Uite,o să pară dur probabil,dar se vede clar că doamna asta psiholog nu-şi vede meseria decât...o meserie.
Cum adică? Adică nu se implică (prea mult) în meseria ei şi cu sufletul,ea te ascultă că asta e treaba ei,e o obligaţie...din asta îşi ia salariul.
Psihologul ar trebui să fie pentru pacient ca un prieten,să-i arate câtuşi de puţin că-i pasă de starea sufletească a acestuia.
Dar cum am mai zis,nu se implică sufleteşte,ea doar îşi face treaba. Cam prost,dar o face.
Cât despre tine...să ştii că te înţeleg perfect,şi eu am am fost abandonată de multe persoane, dar timpul le rezolvă pe toate, după o anumită perioadă, începi să uiţi. Încearcă să te gândeşti că nu eşti singrul/singura care se simte aşa. Uneori na, trebuie să-ţi fii propriul psiholog...sunt sigură că şi tu te-ai descurca mai bine decât doamna asta psiholog .
Sa stii ca ai zis niste lucruri adevarate si asa ar trebui sa se intample intr-o tara a lucrului bine facut!,, suflet'',, prieten'',, stare sufleteasca'',, propriul psiholog''.
Buna! Nu intotdeauna cei mai cunoscuti sunt cei mai buni, ca si in cazul psihologilor. Cauta in oras alt psiholog, sigur vei gasi pe altcineva. Incearca sa te apropii de Dumnezeu, pentru ca astfel vei simti mangaiere, si iubire. De ce te-ai indepartat de Dumnezeu? Acum sa nu crezi ca oi fi eu un om foarte credincios, dar ma rog Domnului si multumesc pentru binele meu. Daca ai avut un necaz, aceasta a fost soarta. Poate ca el a vrut sa iti arate un semn. Funda?