Deci n-am nici o treaba daca x este credincios sau daca y este ateu, chiar nu ma intereseaza deloc chestia asta, dar totusi nu-i inteleg pe oamenii care de fiecare data cand trec pe langa o biserica, indiferent ca trec pe langa ele mergand pe jos sau ca se afla intr-un mijloc de transport in comun, ei de fiecare data se inchina, chiar consider ca este aiurea sa ne arate ei cat de credinciosi sunt, daca tot vor sa se inchine si sa-si spuna rugaciunile, sa se duca direct in biserici sau sa se inchine la ei acasa. Voi ce parere aveti despre chestia asta?

Nu ştiu, frica de cazanu cu smoală, că dacă nu împlinesc voia domnului o să ardă pe veci în iad.
Meh, cum zicea şi profu' de isto: prefer să merg la locul' cu fum, foc şi concerte, decât la verdeaţă să mă plictisesc.

Exact! Ca sa nu mai spun, ca am inteles ca in curand vor cei de la ministerul invatamantului sa introduca in manualele de religie un text de genul: "Parintii care nu-si duc copiii duminica la biserica, iar parintii ii duc prin mall-uri, o sa ajunga sa piara in iad." Cred ca doar in Romania se poate asa ceva, adica sa existe mai multe biserici fata de spitale, ca sa dau un mic exemplu.

Cred ca aici depinde de educatia religioasa pe care cel/cea o primeste, sunt multi care se inchina si multi care nu, depinde foarte mult de persoana.

E mai mult o superstitie, unii o fac din obisnuita altii din credinta, altii o fac pentru a fi observati de ceilalti(am avut ocazia sa vad o doamna cam de 50 de ani care s-a oprit in fata unei troite dintr-o intersectie destul de circulata si a facut un adevarat spectacol...)

Uni dintre ei poate ca sunt sinceri cu Dumnazeu si nu se inchina doar de ochi lumii

Nu-i destul că se predă religia în şcoli? De fapt ce religie, că e numa creştinism.
O porcărie, la fel ca şi cărţile de religie. Şi-am mai dat şi 8 lei pe ea, îţi dai seama...

N-am văzut așa ceva de când sunt eu, probabil pentru că nu trec pe lângă biserici. Dar, am văzut bătrânici care înainte să se urce într-un maxi taxi, ceva, își fac cruce. Le e teamă să nu facă vreun accident și să ajungă mai repede în cimitir.
Fiecare se târâie pe unde poate și își face bețe pe verticală și orizontală cât vrea, nu găsesc nimic enervant atât cât nu-mi sfințește drumul pe fiecare centimetru pe acre trec în speranța că d-zeu o să își reverse slava astupând gropile pentru mine, o păcătoasă, ca să mă aducă la credință.
Am deviat de pe șinele temei.