Salut, e prima data cand postez aici, dar cum intrebarile mele nu au raspuns pe wiki, astept raspunsurile voastre pentru a-mi contura ideea.Prefer sa fie insa de la persoane mai mature. Voi incerca sa fiu scurt si la obiect. Inca din copilarie am fost mai "rebel", cum ii place mamei mele sa-mi spuna, faceam diverse prostii, dar nu exageram. La varsta de 15 ani, boboc proaspat intr-un liceu de top, am hotarat sa beau alcool si sa fumez tutun zilnic, la scoala, pe afara, din cauza ca am fost poreclit "papusel" de catre alti colegi de clasa, dar eu nu voiam sa fiu "papusel", am luat atitudine(faceam mistouri despre profesori, ma bateam cu colegii, chiuleam foarte mult)si am reusit sa schimb aceasta porecla in "creasta"(asta pentru ca eram 2 persoane cu acelasi nume, celalt fiind " homosexualul"). M-am imprietenit cu un baiat de la tara, care avea un anturaj in oras, iar in scurt timp am intrat si eu in el. La varsta de 17 ani, " satul" de atat alcool, am inceput sa fumez etnobotanice(etno) cu cineva din acel anturaj(10 lei pentru 3 fumuri), nu a trecut foarte mult timp si de la "papuselul"(da, m-am intalnit din nou cu aceasta porecla, fiindu-mi atribuita de un fiu de interlop influent in orasul meu) din lumea drogurilor la un "dealer de etno" care concura cu "mentorul". Distractia a durat mai mult de jumatate de an, banii erau destul de multi pentru mine care am o familie medie. Nu mai aveam un anturaj, aveam 3. Intr-un final m-am trezit ca nu mai vreau sa consum etno, pentru ca doar asta faceam cu oricine ieseam, cand ma trezeam, la scoala(in noul liceu, mult mai slab, pentru ca din celalalt fusesem exmatriculat), era stilul meu de viata. La 19 ani am hotarat sa fumez canabis, la scurt timp am fost arestat, dar eliberat datorita "pilelor" pe care le avea bunicul meu, am cunoscut o fata cu care am avut prima mea relatie mai "serioasa" iar dupa mai mult de jumatate de an ne-am despartit, vazandu-ma singur m-am intors iar la consumul de etno, relatia cu familia s-a destabilizat de tot, ma simteam neinteles de oricine. La 20 de ani, am hotarat sa ma opresc 1 luna din a mai face orice, am continuat insa sa fumez saptamanal cate un cui de canabis pe ascuns pana am hotarat sa-l si comercializez( daca tot abandonasem facultatea, mi-am zis sa fac ce stiam cel mai bine), din nou, dupa mai putin de jumatate de am fost arestat si condamnat cu suspendare. Dupa 3 luni de arest, am continuat sa consum canabis, insa in prezent(doar ce am implinit 21 de ani), nu mai consum alcool, tutun sau alte droguri, pentru ca nu mai suport starea de "lesinat" si as vrea sa-mi transform visele in realitate, motivandu-ma foarte mult sa nu mai fac "cacaturi", iar prietenii mei(95% dintre ei) pe care ma bazam, abia imi mai raspund la mesaje, refuza sa iesim invocand diferite scuze precum munca sau oboseala(diferenta de varsta dintre mine si ei fiind de +2 ani), iar acest lucru mi-a dat putin de gandit. Intrebarea mea este ce sa fac, sa continui relatia cu ei asa cum este(le dau un mesaj, 2 pe luna) sau sa ii las cu treaba lor chiar daca cu unii am mancat de mai multe ori din farfurie decat cu fratele meu? Oare a schimbat ceva faptul ca am fost in acel loc(cu toate ca mi-au spus ca nu)? Luna viitoare ma voi intoarce in Romania, dupa o scurta vacanta la mama mea si nimeni nu ma va astepta la aeroport (nu cu biletel, ci sa ma duca acasa). Sa cunosc persoane noi? Insa am devenit foarte selectiv si va dura o vesnicie... Nu vreau nici sa devin introvertit 
Multumesc anticipat.
Multumesc anticipat. 
Nu esti primul adolescent, fara harta, fara busola, fara puncte cardinale care pleaca orbeste la drum inzestrat doar cu terbilism si manat doar de dorinta de a iesi in evidenta sau de a demonstra ca se poate lua mai mult oferind mai putin. Dar acum presupun ca stii asta, stii ca nu a fost cea mai buna decizie a vietii tale si ai platit un pret destul de mare ca sa afli asta. Atunci asa cum spune si inteleapta "girlonline" cred ca ultima ta grija ar trebui sa fie cum sau cat de politicos sa rupi orice legatura cu trecutul de care nu te vad prea mandru. Trebuie pur si simplu sa iesi, sa lasi in urma anturajul, sa cauti un nou inceput. Stiu ca nu e atat de usor de facut pe cat este de spus, dar stii ca nu exista alte variante.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Așadar ai făcut câteva greșeli. Și ce dacă. Cu toții le facem - mici sau mari -, nimeni nu e perfect, cu atât mai puțin nu e sfânt. Ceea ce contează cu adevărat este ca ai învățat din propriile greșeli și ca îți dorești sa devii o persoana mai buna, și dacă pentru asta a trebuit sa-ți pierzi prietenii, așa sa fie. La o adică, cine are nevoie de așa prieteni?
Răspunde
Un mic ps: in mai voi avea nunta unei prietene care face parte din restul de 5%, voi sta la masa cu cativa dintre "prietenii mei", nu sunt genul sa ma prefac ca totul e bine cand nu e, ce mi recomanzi sa fac? sa ma comport ca si cum nimic nu ma deranjeaza( cu toate ca nu voi rezista)sau sa ii ignor si sa socializez cu persoane necunoscute. deja i am batut cateva apropouri prietenei mele cum ca nu prea as vrea sa stau cu ei la masa, insa nu as vrea sa se supere si sa se simta prost
Un mic ps: in mai voi avea nunta unei prietene care face parte din restul de 5%, voi sta la masa cu cativa dintre "prietenii mei", nu sunt genul sa ma prefac ca totul e bine cand nu e, ce mi recomanzi sa fac? sa ma comport ca si cum nimic nu ma deranjeaza( cu toate ca nu voi rezista)sau sa ii ignor si sa socializez cu persoane necunoscute. inca nu i am spus prietenei mele ca nu prea as vrea sa stau cu ei la masa, nu vreau sa inteleaga gresit chiar daca am mai avut odiscutie de genul cu ea si sa porneasca un subiect cu ceilalti(cu toate ca nu o va face, sper)
Este suficient sa-i saluți și apoi, politicos, sa-i tratezi așa cum merita: cu indiferenta.
Halal prieteni ai.
Dacă vrei să ai o viață normală și să îți schimbi stilul de viață renunță la anturajele astea.
Nu o să îți aducă nimic bun.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
