Ieri a venit o prietena de a bunicii cu copiii, nepoata etc și ne-am înțeles foarte bine și a fost foarte tare și azi a trebuit să plece și eu și cineva ne-a venit să plângem când au plecat și mă simt ciudat. {arca am stat cu ei un an dar intr-un fel parca au și plecat repede, așa mă simt.

P.se când s-a întâmplat asta mi-am dat seama că timpul e cel mai scump lucru de pe planeta asta

Si care e intrebarea?

Vreau doar o părere la chestia asta și ce să fac ca sa nu mai am sentimentul asta

Timpul rezolva totul prietene, de aceea dupa un timp uiti si pe cei dragi morti, asa ca nu iti face probleme, cu timpul o sa dispara oftatul si sentimentul asta ciudat de atasare fata de acele persoane de care ai zis.

Da, este cel mai scump. Cel mai valoros și din păcate cel mai puțin prețuit de către majoritatea.
Această întâlnire te-a învățat cea mai importantă lecție de viață. Dar nu timpul gol.
Timpul gol și-ntinde trupul,
Și devine veșnicie,
Căci nimic nu se întâmplă,
În întinderea pustie. ( Mihai Eminescu).
Ce avea acel timp petrecut împreună în el? Nepoata, pe toți, era un timp plin de viață.
Ce poți face? Să umpli de viață de acum tot timpul care îl ai la dispoziție.
În fiecare minut poți face asta! Cum? Asta se învață.

Da la tine in casa poate sa vina cineva fara ca tu sa plangi?

E nașpa sentimentul. Te-ai atașat cumva. O sa îți treacă. Si da foarte prețios e timpul.