Nu mai stiu daca mi s-a intamplat. De mine trageau oamenii mai frumos, si ma lasau in pace, intr-un final.
Ce-i drept, de multe ori cedam si le criticam evenimentele, ca sa inteleaga data viitoare de ce nu merg. Le taiam cheful. Baiat fin, csz.
De la o varsta, "prietenul ala antisocial" devine un fel de guru al linistii sufletesti, la care trag si aia ce stiau doar de destrabalare.
Bine, cred ca am fost totusi dornic de socializare, si am avut oameni misto in jur. Peste tot s-a lipit cate cineva de mine.
Ar trebui sa fii deschis spre oameni raționali nu poți sta închis in colivie toată viata ta
Cine zice ca nu pot? ma descurc si fara compania fraierilor