O prietenie înseamnă să împarți cu celălalt întâmplări de viață, să faceți ceva impreună, conversație, joacă, sau plimbare, alpinism, un joc de fotbal. Dacă pleacă, relația nu va mai fi aceeași, dar poate continua. Răcirea dtale în perspectiva plecării a fost o strategie, ca să nu îți pară rău de despărțire când ea se va întâmpla efectiv. Nu văd nimic rău în asta, ca să îți reproșezi.
Mai ai câteva zile ca să recuperezi.
Depinde.
Dacă nu eram într-o poziție bună cu el sau altceva, distanțarea ar fi fost normală.
Dacă eram cei mai buni prieteni sau altceva, atunci aș fi petrecut cât mai mult timp cu el.
Acum nici tu n-ai precizat în ce poziție te afli în relație cu el: bff aka bro, doar prieteni, neutri, sau relație-relație (stai calm, nu trebuie să menționezi dacă nu te simți ok).
Fă ce-ți spune rațiunea, eu ți-am spus ce-aș face.
Acum nu știu ce să mai zic, dacă analizez mai bine situația, dat fiind și faptul că-s introvert iar la capitolul ieșit din casă răspunsul meu este "la pâine și-napoi acasă"
Însă încearcă să petreci mai mult timp cu el, diabolic vorbind, acum pe ulima suta de metri poate îi vei rămâne în minte și nu te va uita atât de ușor
Cum zicea și @CookieDog, încercați să petreceți cât mai mult timp împreună, poate nu va uita de prietenia voastră când pleacă.
Si eu am avut o prietena foarte buna care a plecat cu studiile in strainatate. Am petrecut timpul cu ea chiar daca stiam ca nu ne vom mai vedea. Si cand plecase am continuat sa vorbim prin retelele de socializare. Acum fiind amandoua ocupate in mare parte din timp, vorbim mai rar. Apoi, am si prietene bune care invata in Cluj, Timisoara, Sibiu si ne vedem foarte rar. Cu timpul te obisnuiesti ca nu va mai fi ca inainte. Acum am alti prieteni, dar nu i-am uitat pe cei vechi. Prietenii adevarati sunt pretiosi.
Daca ti-a fost prieten apropiat atunci cred ca nu te va uita. Petrece timp cu el cat se mai poate. Peste ani iti vei aminti de momentele frumoase.
Am învățat în timp. Tot globul toată lumea se reduce la cei cu care îți trăiești viața, familie, prieteni. Restul nu contează. O prietenie se cultivă se dezvoltă, crește în timp îndelungat. Dar uneori se pierde brusc, fără motiv real, aparent, și nu ai ce face. Poți să plângi, e omenește să plângi, și mergi mai departe. Când înaintezi în vârstă ca mine, suferi uneori din cauză că prieteni din copilărie afli că au murit. Ei și, faci prieteni noi, de diferite vârste. Ai o carte de vizită, împarți cărți de vizită, e vremea Internetului, situri de socializare, prietenii online, viață virtuală, nu te lași ai nevoie de prieteni ca de pâine.
Pe mine m-ar durea al naibii de mult daca prietena mea (buna si apropiata) m-ar da la o parte doar pentru ca plec peste hotare.
As proceda mai la misto cand e sa iesim bine cand nu stam acasa fiecare cu ale lui