Salut tuturor! Am ajuns la 20 de ani fara sa stiu care imi este adevaratul meu scop in viata. Stiu ca nu sunt singurul si ca mai sunt si altii dar am ajuns la o anumita limita. De mic copil am avut probleme familiale certuri, etc. Fac si sport cica e 10 ani (Lupte) si e singurul lucru la care sunt bun si singurul lucru care iubesc...dar se pare ca nici sport numai pot sa fac deoarece obosesc mult prea repede, iar vazand pe ceilalti ca trec peste mine,simt invidie,ura,gelozie si ma macina in interior deoarece am mandria mea,in fine o duc prost pe toate planurile vietii (fete,bani,sanatate, prietenie). Stiu ca trebuie sa gandesc pozitiv, ba chiar sunt un visator inrait dar stiti bine vorba : Cu cat iti doresti mai mult cu atat mai rau exista riscul de dezamagire mai mare. Mi-am pierdut curajul si am teama de nereusita in tot ce m-as implica. Tot ce mi-as dori ar fi sa stau pe plaja sa vad apusul si rasaritul si sa-mi gasesc pacea sufleteasca ca daca nu o ai inseamna ca nu ai nimic. Un sfat ceva? Multumesc!

Sportul înseamnă disciplină. Seara înainte de culcare, după ce îţi faci "rezumatul zilei", adresează-ţi întrebarea care te frământă (de exemplu: "care este scopul meu în viaţă?") şi peste noapte mintea lucrează. De regulă te trezeşti cu răspunsul în minte sau apar tot felul de "contexte" ce te duc la răspuns. Oricum, nu te aştepta la un răspuns explicit de genul: dimieaţă apare scris cu litere mari pe perete: "scopul tău este să...". Spor!

Am incercat si-mi pun intrebarea asta incontinuare de jumatate de an incoacea dar tot nu stiu care e raspunsul si daca ar fi, nu as fi sigur deoarece eu ma gandesc,visez imi imaginez multe ora de ora, si nu mi-as da seama. Si da Luptele greco-romane mau schimbat ma maturizat,m-a facut sa-mi dau seama de anumite cuvinte gen: mandrie, vointa, iubire, durere, onoare.pe care pentru majoritatea sunt doar niste simple cuvinte. Si datorita sanatati nu grava dar indeajuns incat sa ma faca sa nu pot inainta normal. Obsesc foarte repede nici o repriza numai duc, imi amortesc rau mainile, picioarele si simt ca nu am oxigen la creier. Mi-am facut si control ekg si mi-a zis ca am extrasistole ventriculare si ca am din nastere la o valva nu stiu ce. Am luat tratament dar degeaba tot asa ma simt. Si chestia imi doresc sa muncesc mult sa fac deoarece cand ii vad pe ceilalti adversari ca au rezultate simt invidie, gelozie, ura deoarece nu pot concura 100% in forma. Si in viata de zi cu zi stau prost la toate, bani nu am sunt cam sarac sa o spun pe fata. Nu-mi pot permite etc. si nici nu vreau baniii multi, vreau doar sa-mi gasesc pacea suflteasca de-a fi impacat cu mine insumi pentru ca apoi stiu sigur ca totul va veni de la sine. MUltumesc mult! Orice sfat ma ajuta foarte mult. Succes in tot ceea ce-ti propui si sa reusesti in propria ta viata.

Ca prim pas şi la modul cel mai serios, ar fi bine să te consulţi cu un medic specialist dacă mai poţi face sport de performanţă până nu-şi face treaba tratamentul... Chiar dacă tu crezi că este ceva nesemnificativ, mergi la consultaţie pentru că rişti să se agraveze.
Între timp concentrează-te pe ceea ce vrei să obţii, nu pe ceea ce vrei să eviţi (exemplu de ceea ce vrei să obţii: "sunt prosper" / ceea ce vrei să eviţi: "nu vreau să fiu sărac").
Pacea sufletească vine atunci când nu mai simţi invidie, gelozie şi ură... Când trec pur şi simplu pe lângă tine... Nu e deloc uşor, însă aceasta ar putea fi lecţia pe care trebuie să o înveţi pentru a trece la nivelul următor.
Iar dacă stai aşa de bine cu imaginaţia, caută metoda Silva de vindecare.

Sfatul meu pentru tine este sa te antrenezi si mai bine, sa iti recapeti rezistenta de altadata si sa continui cu acest ţel pe care ţi l-ai ales in viata. Este poate singura ta sansa de a-ti castiga propria paine si nu ti-o spun cu ură!

Corect!