Un subiect foarte sensibil, rog seriozitate si sa raspunda cei care stiu despre ce vorbesc... Am tot cautat informatii pe internet, si doresc sa vad si voi ce ziceti. In legatura cu cuplurile cu probleme de sanatate, (barbatii) care nu pot avea copii, si doresc sa aiba :
1. Ce parere aveti despre adoptii?
2. Ce parere aveti despre donarea de sperma - tratament?
Eu nu am o parere foarte buna despre niciuna, deoarece acestea, mai ales ultima metoda, tine de mandrie si orgoliu. Si va dati seama ca copilul când va creste va dori sa isi stie parintii naturali, biologici, deci va dati seama ce stres, traume si alte probleme exista. Metoda sa ajute cuplurile sa aiba copii, dar mi se pare ca e o metoda proasta, care mai mult incurca. Si cred ca sunt rare acele cupluri, barbati cu sperma donata, care au o viata fericita, fara probleme. Inca nu am gasit nicaieri sa se vorbeasca de cazuri...Asa de aiurea mi se pare ca nici nu stiu ce exemplu sa dau
Voi, daca ati fi in situatia de a nu putea avea copii, ati accepta aceasta metoda?
O zi buna!
Spre informarea ta te anunt ca sperma este donata in special de persoane necasatorite (studenti, militari liceeni). Sperma colectata de la mai multi donatori se amesteca pentru a preveni orice posibilitate de identificare, se prelucreaza si ambaleaza in doze care sunt tinute intro asa numita banca de sperma. In cazul unui cuplu in care barbatul este inapt de procreere prin inseminarea artificiala viitorul copil va avea minim 50% din genele mamei ceea ce este enorm in comparatie cu un copil adoptat. Mai nou metoda a fost extinsa prin prelevarea de ovule in vederea rezolvarii situatiilor cand organele reproducatoare femenine din anumite motive medicale/genetice/de sanatate nu produc ovulele necesare procreerii, dar sperma barbatului este viabila. Stiinta si medicina evolueaza, dar se pare ca in cazul unora perceptele morale au ramas cele vechi, anacronice. Oare tu ce ai face daca ai fi intro asemenea situatie?
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Am o parere buna despre adoptii, fiecare copil merita sa aiba o casa...si nu.ti face griji, cand copilul va creste, evident ca va fi curios cine sunt parintii adevarati, dar va fi pura curiozitate, pentru ca o sa realizeze ca el a fost abandonat de acele persoane si nu cred c.o sa.i iubeasca sau o sa.i vrea sa.i cunoasca.o adoptie e totdeauna binevenita, copilul tot copil e. Bafta!
Răspunde
Era prezentata acum ceva timp o stire, o femeie a aflat ca apeland la fertilizare in vitro a ramas insarcinata cu tripletii altui cuplu, ea era deja in luna a7-a la auzul,,minunatei vesti,,
Consider ca toate aceste interventii chirurgicale sunt exagerate, de multe ori din pacate pun in pericol viata mamei chiar a copilului.
In privinta adoptiei poate ar fi o solutie sau un lucru bun, decat sa ramana toata copilaria si adolescenta in grija statului, in conditii de multe ori abominabile, desigur, pentru copil ar fi mai bine sa ajunga intr-o familie.In occidenta, sunt relativ putini oameni care mai adopta in limite normale, majoritatea sunt cupluri de homosexuali.Asta e un lucru cel putin inuman.
Daca iti este scris sa ai copii, e in regula, daca nu tot bine, asta-i soarta.Cine mai intlege asta acum? Cei care pot avea copii apeleaza la avorturi, cei care nu pot la fertilizari in vitro...Lumea e cam intoarsa cu susul in jos.
Adoptia este cea mai buna solutie.
Legat de faptul ca copilul va dori sa-si cunoasca parintii biologici can va fi mare, nu sunt total de acord. Daca vorbesti cu el de cand este mic si incerci sa-l faci sa inteleaga situatia, sansele sa vrea sa-si cunoasca parintii este in proportie de 15%.
Asa ca, in asemenea cazuri, daca copilul simte ca este iubit si traieste intr-un ambient placut, totul va fi bine. 
Multumesc de raspuns... sincer nu stiu ce as face... avand in vedere ca atat in cazul adoptiei cat si a tratamentului, copilul nu va semana cu mine 
.
Nu e nicio problema si nu trebuie sa existe nicio prejudecata despre inseminari sau adoptii. atata timp cat cuplul isi doreste un copil e liber sa adere la orice metoda considera de cuvinta. copilul nu o sa faca din asta o tragedie, pana la urma e o sansa la viata pe care a primit-o de la Dzeu si de la parintii lui care il iubesc ca pe unul 100% al lor. Dragostea consteaza mai presus de instinctul de detectiv pe care o sa il aibe tanarul cand trage primul fum si i se pare ca nu prea seamana cu tati...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
