Salutare! As vrea sa intreb exact care este motivul pentru care oamenii se balbaie sau vorbesc limba lor materna fara inteles si stricat? Adica ei nu pot vorbi foarte bine si nimeni nu intelege ce vrea omul ala sa zica. Am inteles de alti oameni ca asta ar putea fi un analfabetism, doar ca acei oameni pot citi si scrie. Intrebarea este urmatoarea. Cum se numeste aceasta dizabilitate si cum o poti trata sau scapa de ea? Fiindca si eu ma mai balbai ceea ce ma deranjeaza foarte mult.

Buna.E normal sa te balbai din cand in cand.Nu suntem roboti sa avem mereu cuvintele cu noi.Eu nu cred ca tu ai vreo dizabilitate.Dar poti urmari ce este pe aici: https://www.youtube.com/results?sp=mAEA&search_query=scapa+de+balbaiala

Poti citi si aici https://www.sfatulmedicului.ro/Tulburari-de-limbaj/balbismul-balbaiala_64

Surprinzator este ca atunci cand citesti sau canti, nu te mai balbai. E ceva psihologic. O poti trata cu rabdare, citit cu voce tare, si la inceput sa incerci sa vorbesti mai calm, fara sa te grabesti, pentru ca mai tare te incurci. Am fost si eu balbait pana in clasa a 11-a. Am scapat de asta cu rabdare si citit intens.

Faci sa sune de parcă ai avea cancer sau sida
Așa cum spunea și dullcat,suntem oameni,nu roboti,avem IN PRIMUL RAND,emoții,suntem niste ființe emotive.E normal sa te bâlbâi dacă ești mai retras,mai antisocial, deoarece te gândești ce-o să zică lumea și chestii și practic te bagi într-o bula in care ești numai tu și mintea ta și, practic,uiți esența,sa comunici!
Analfabetismul nu are treabă cu bâlbâiala. Poti fi analfabet și să vorbești cursiv.
Toată chestia asta pleaca din mintea ta, posibil sa fi avut și vreo trauma in copilărie care te-a marcat,fie ai fost certat când ai vorbit, fieee, sunt mai multe ipoteze.
Dar cel mai sigur e din cauza emoțiilor, așa-i că ai mereu senzația că orice ai face, cineva te va judeca?

Totuși,n-au existat momente de gen și din cauza emoțiilor și a faptului că ar putea exista cineva care te-ar judeca pentru ceea ce spui?

Au existat, dar nu asta a fost predominant la mine. Eu am avut probleme de vorbire de mic. Am inceput sa vorbesc la 3-4 ani ( foarte greu ). Parintii mei erau ambii needucati si antisociali, deci nu au stiut sa ma creasca cum trebuie. Am crescut si in ghetouri, fiind saraci lipiti, ne batea iarna zapada prin crapaturile de la geam si nu aveam bani de dat la logoped, de facut analize medicale frecvent si alte chestii esentiale de crestere a unui copil. Deci era si normal sa am probleme de genul.
Cu timpul incetul cu incetul am devenit mai "bogati" si aveam o situatie financiara suficienta spre medie, dar asta era cand deja aveam 7-8 ani. Deja duceam lipsa de dexteritate in mai toate domeniile pana la anii aia. Si de atunci, am inceput singur sa citesc si sa invat tot ce prindeam, pentru a recupera cat pot din acei ani pierduti. M-am lovit de mai toate problemele copilariei si adolescentei de unul singur, in timp ce altii primeau ajutor sau sfaturi pentru a le rezolva. Nu am avut si nu am invidie sau ura pe ei pentru ca nu era vina lor, ci asa a fost sa fie.
Fara sa mai lungesc prea mult povestea, vreau sa spun ca orice poate fi facut sau castigat, daca ai determinarea si rabdarea necesara. Indiferent de situatia in care te aflii. Depinde doar de tine cum gestionezi timpul, calitatile si defectele pe care le ai.

Foarte tristă povestea...
Îmi pare nespus de rău că ai trecut prin asta

Dacă te bâlbâi când vorbești o să îți treacă.

Sa nu-ti para . Am ajuns destul de binisor acum. Sunt in continua dezvoltare, si intr-un fel sunt recunoscator pentru evolutia mea de pana acum. Adica puteam sa stagnez sau chiar sa decad, dar nu am lasat asta sa se intample. Am avut noroc ca de mic copil, am avut un prieten cu un an mai mare decat mine ce era opusul meu. Eu eram un dezastru in orice, in timp ce el excela in orice. Si asta m-a motivat sa merg mai departe. Vazandu-l pe el ca un frate mai mare. Tin minte ca in clasa I-a, cand majoritatea aveau probleme cu cititul, eu cu un an in urma, imprumutam de la el abecedarul si zilnic invatam sa citesc si sa fac bastonase si litere. In clasa I deja stiam sa citesc binisor in timp ce altii se chinuiau.
Si in ziua de astazi tin legatura stransa cu el si ma mai sfatuiesc cu el pe mai toate tematicele. Bineinteles ca si in ziua de astazi el exceleaza la toate in timp ce eu sunt mediu spre binisor la toate.

Într-adevăr,mă bucur mult sa aud că sunt persoane care au reușit să facă din nimic totul, mai rar în ziua de azi.
In ziua de azi anturajul îți stinge orice licărire din ochi daca nu ești atent ce spui.Am avut de-a face cu anumite persoane care au căutat să mă pună la zid, însă nu m-am lăsat, am luptat în continuare și am ajuns acolo unde am vrut. Daca mă lasam purtat de val, probabil că vorbeam acum, poate, din alt unghi.Multumesc Domnului pentru tot! Poate divinitatea nu este o persoana sau ceva concret, însă mereu când am avut nevoie, am primit!
Orice vis poate deveni realitate, orice realizare se poate realiza, trebuie doar sa vrei.Trebuie sa fii perseverent si optimist și,uite așa,poți reuși orice!
Sa fiu sincer,nici eu nu am avut o copilărie normala,sa zic.Din contra,dar asta m-a motivat sa fiu complet diferit! M-a motivat sa fiu altfel!
Concluzia e că uneori viața poate fi foarte dură, însă daca nu ar fi așa, nu ar mai exista câștigători in acest joc al mulțimilor de pierzători, egoiști, prăzi ai simțurilor.
Apropo, nu pot sa nu fac o remarcă subtilă! Ai o modestie fina in răspuns, ceea ce îmi place!

In cazuri mai grave poate fi vorba de afazie.

https://www.medlife.ro/......-tratament

Orice se poate obtine in lumea asta de catre oricine. Nu conteaza daca este putred de bogat sau de sarac. Important este sa ai o minte stabila emotional. Partea buna e ca nici macar nu trebuie sa fi destept pentru a-ti atinge scopurile. Poti sa fi si mediocru. Daca ai o abordare prietenoasa cu toata lumea si esti sincer, poti atinge scopul pe care il ai cu ajutorul celor care au darul intelepciunii, fiind prieteni cu tine. Doar ca revenind la vorbele tale, nu multi reusesc. Nu pot lasa ego-ul la o parte si sa recunoasca neajunsurile lor, si au adesea o abordare defensiv-agresiva.
Nu prea as vrea sa imi remarc modestia, ea este facuta sa fie remarcata de altii. Eu vreau sa spun ceea ce gandesc, fara sa maschez nimic. Pana la urma asta sunt . Oricum multumesc pentru remarca.

Absolut,nu statutul te ajuta! Statutul îți dă un imbold doar, dar poți face treabă bună și fără să deții resurse financiare.
Cât despre remarca mea la adresa ta, poate că așa o fi
Cu mult drag!