Doresc să deschid un subiect nou cu privire la relaţiile interumane. Eu am un principiu, dacă îl pot nu aşa, şi chiar dacă sunt la o vârstă frageda (18 ani) vreau sa-l respect din ce în ce mai mult pentru că ştiu că mă vă ajuta în viaţa, şi anume că eu încerc să evit cât se poate de mult un om de care îmi dau seama că este prost (aici este de discutat că sunt mai multe categorii), dar asta desigur după ce conversez cu el, îi observ acţiunile, s.a.m.d. Nu vin cu prejudecăţi şi de obicei nu prea mă iau după gura altora cu privire la o anumită persoană deoarece aceea poate sa fie părerea lui, una subiectivă şi poate distorsionata, neconformă cu realitatea. Însă, ce ne facem când sentimentele, spun de el că suntem oameni şi le avem, depăşesc deseori raţiunea? Când o fată frumoasă îţi zâmbeşte în acelaşi fel şi te copleşeşte, după care afli sau îţi dai seama că nu se ridică la un anumit nivel din punct de vedere intelectual? Renunţi la acest principiu sau sa-l numesc orgoliu dacă l-aţi avea? Cum procedat în astfel de situaţii? Că să mă ajutati, încercaţi să luaţi în considerare şi vârstă şi nevoile prezente la această (de a întâlni şi cunoaşte noi persoană fiind destul de sociabil, de a experimenta plăceri şi lucruri noi, etc)
Ordonare:
Cronologică
Inteligența este relativă și e extrem de greu să îi determini nivelul unei persoane și chiar și după un timp mai mare de cunoaștere tot nu ajungi la un rezultat exact iar dacă crezi că ajungi la unul ești tu însuți un naiv care nu prea ar trebui să se ghideze după asemenea criterii. Acum normal depinde de situații că sunt oameni atât de reduși încât îți dai seama destul de repede de asta(sau prea inteligenți). Eu zic că ar mai trebui să cunoști acea fată iar dacă chiar ajungi la concluzia că nu e prea inteligentă(deși ai putea să fii uimit de anumite lucruri dacă stai să o cunoști mai bine) o poți ridica tu, o poți îndruma, îi poți deschide mintea. E un lucru interesant să poți să îi fii persoanei iubite și un mentor în același timp din punctul meu de vedere. Eu nu cred că poate fi așa proastă încât să fii așa cu nasul pe sus și să consideri că nu e de tine.
Răspunde
Daca as sta sa le iau pe toate si sa le "instuiesc", mi-as pierde mult din viata, poate e "interesant" la inceput, dar dupa aceea sigur senzatia se satureaza in timp.
Dar tu simți chestia aia pentru "toate", însemnând pentru câte?
" poate e "interesant" la inceput, dar dupa aceea sigur senzatia se satureaza in timp."
Îți dai seama că persoana aceea nu va stagna.
"mi-as pierde mult din viata"
Ți-ai pierde mult din viață și căutând anumită tipologie de fată pe care tu să o poți considera inteligentă probabil(iei clar în considerare că nu găsești fete inteligente la fiecare pas sau că nu toate te vor atrage și sentimental sau vor fi atrase de tine), nu ai de unde să știi ce va fi și dacă judeci mereu rațional tot sau cel puțin încerci pe cât poți ai șanse să nu ajungi nicăieri. Cel mai mult contează sentimentul în relație. Și așa dacă tu gândești că pierzi timpul și nici măcar nu încerci să o cunoști mai bine(căci cum am zis ai nevoie să cunoști o persoană foarte bine ca să îți dai seama cât de cât de nivelul ei) nu faci iar nimic.
Eu nu vreau să te conving de nimic doar ți-am spus cum văd eu lucrurile, treaba ta dar vezi să nu regreți mai târziu anumite lucruri.
Și nu e nevoie să faci ironii cu mine legate de scriere căci cred că te duce capul că acea greșeală nu este o greșeală nici pe departe intenționată.
La ce te referi? Nu te-am corectat, ci din contra, am scris mancat eu o litera la cuvantul "instruiesc"
pai esti satanist
de ce nu ti-ai pus swastika si apoi sa spui ca tu nu esti xenofob sau rasist si ca sustii egalitatea intre oameni
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
