Sincer, a încercat cineva o metodă sigură de știți voi ce?
Am auzit ideea că poți da greș și ba chiar rămâne cu un handicap forever, dar nici să nu te duci de tot pe lumea cealaltă.
Este adevărat?
Ordonare:
Cronologică
Metoda de stiti voi ce, adica despre ce submarine vorbesti? Sa nu spui ca vrei sa te duci pe alta lume 
asa de naspa esti?
Eu am aici un roman, care a incercat, dar stii cum? Inainte sa ia medicamente, a sunat pe toti cunoscutii, le-a spus ca gata el se omoara, la revedere bl; a bla. El nu lua nimic, astepta ca cei pe care el ii suna sa sune la salvare, apoi cand auzea ca vine salvarea, atunci lua
Astea is telenovele de alea f grele dar tot el pica prost, acu e dator la aia, aici nu vina aia sa te salveze moca, asa ca is obligati sa vie, asta da, dar dupa, iti trimite acasa bilu
Tu de ce vrei sa pleci din lumea asta? Asa de suparata esti? Am inteles nu ai job, nu gasesti, dar cineva te tine nu? Daca are cine te tine, atunci stai linistita, munca e pentru masini, tractoare dao la jalea de munca.
Daca nu ai iubit, atunci pune fundu si slabeste, sa arati bine, apoi gasesti destui barbati.
Stiu romance ce au plecat prin alte tari la munca, cand au vazut ca in RO nu au loc, ca nu gasesc, sau dus militar prin alte tari, ce gasesc pe acolo, sau dus oameni care nu aveau cine ii tine.
Răspunde
Iar esti melancólica. Toti am fost tristi insa nu aveam ideatii de astea. Deci si noi suntem tristi, nu suntem la adevarata fericire. Zilele sunt grele. Asculta si tú Guta cu o melodie de asta trista. Daca vrei sa lucrezi trebuie sa cauti calauze. Carti, oameni, autobuze, care te duc la exit. Nu citesti orice carte ci cartea lor facuta speciala pentru pregatire si experienta in sectorul dorit de tine. Altfel nu stii sa pastrezi drumul, calea, eficienta si rezultatul. Dupa aceea vei vedea ca totul este faptibil. Daca te rogi si asta te ajuta ca El te poate ajuta. Insa totul cu efort, cautare si persistenta. Ca sa se vada ca macar bati la usa. Si in lumea neagra, obosita, tacuta si a psihozei se gaseste speranta. El iti poate schimba lumea pe dos. Ceea ce considerai tu normal se dovedeste a fi diferit.
Deci reafirm: Cu totii avem etape triste, insa vrem sa treaca etapa aceea nu viata.
O metodă sigură de știți voi ce? Dacă te referi la sinucinere? Nu. Că dacă era da. nu eram p-aici.
Dacă te refei la o metodă sigură de org-asm? Da. Sunt multe femei care-au incercat vibratorul dar nici una nu recunoște!
Nu, și nici nu voi încerca. Pot încerca multe alte chestii în viața asta, mult mai satisfăcătoare și raționale. Îți recomand și ție. 
Domnule Călător, în aceste momente ale vieții, orga e ultima mea dorință ) Oricum ăsta în orice caz e un plan de mult uitat. Eu nu pot supraviețui pentru mine și nu mă pot ajuta singură, și God nu-mi facilitează deloc viața. Dar familia mea își pune toate speranțele în acest magnific God, care m-o ținut pe tușă.
Cred că orga, căsătoria și familia sunt deja duse și apuse. Mă mir cum de nu mă sinucid totuși în aceste condiții. Hai să zicem că fără bullshitul iubire trăim, oarecum sau învățăm să găsim iubirea în alte forme (cum ar fi tava aia numa bună cu prăjituri sau cartea aia tot despre iubire) dar fără job și traiul tău câștigat decent, pe barba ta?! Cum să trăiesc astfel? Dacă viața mea se va continua așa, o să ajung homelles.
Și fără calitățile pe care trebuie să le întrunești la un job și de care oamenii ăia au nevoie, oare cum să supraviețuim? Fără ele cum să supraviețuim? Dar nu pricep cum de totuși nu am boașe suficiente să o fac? Că observ că nu am nicio calitate care să mă facă demnă de vreun job din secolul 21. Iar unicul job (curățenie) pe care eu alone susțin că dețin minime cunoștințe, deși nici acolo nu m-ar ține fizicul, se împotrivesc ai mei să o exercit. Și li se pare prea rușinos că copilul lor ar fi capabil de așa ceva, când tot ei au fost cei care m-au neglijat în copilărie și nu m-au educat și învățat deloc. M-au lăsat de izbeliște și am tras de mine doar ca să iau și eu o notă de trecere și să trec clasa. Iar azi, lumea se împotrivește faptului că eu aș deveni femeie de serviciu, dar funny e că, dacă stau deodată acasă în visarea și sperarea unui job mai înalt, și nu-l găsesc, tot eu sunt de vină, că vezi domn'le "Nu vreau!"
Și da, cam așa îi familia mea. Și din cauza așteptărilor lor, nici nu pot lucra unde vreau eu sau unde simt eu că de fapt pot face față.
Poate dacă-i ieși in lume și-ai vorbi așa cum vorbești cu noi aici. oamenii ar vedea potențialul din tine și poate și-ai gasi calea mult dorită.
Vezi. tu-i judeci p-ai tăi. Dar datorită lor ești o fată educată, cu caracter frumos.
There is no god. Our creed is but for ourselves. & you're not a hero unless you die, but fate is vicious with the wounded ones.
Daca am fi incercat careva de aici vreo metoda " sigura", cine crezi ca iti mai raspundea intrebarii, fantomele?
Desi na, tu cum esti pasionata de spiriritism si parapsihologie , poate ar fi vrut totusi fantomele noastre sa iti spuna, totusi sa nu o faci!
Nu am incercat NIMIC NICIODATA, si nici nu voi recomanda niciodata vreodata cuiva vreo metoda prin care sa isi ia viata!
Recomand insa sa lupti din toata puterea ca sa castigi lupta impotriva depresiei si al ORICARUI NEAJUNS!
Urmareste acest videocip, poate dupa ce il vei urmari nu vei mai cauta sa pui asfel de intrebari, ci sa lupti! Sa cauti ajutor real la problemele tale!
https://youtu.be/oWjxSkJpxFU?feature=shared
Cine a găsit metoda sigură de știi tu ce, nu mai stă de vorbă cu tine, că acum împinge voios panseluțele în sus.
Cine a incercat si a mers la sigur, nu mai este pe lumea asta ca sa-ti raspunda.
Eu zicca daca ti-e greu, sa mergi la munca. Sigur iti trec toate. Nu mai ai timp sa te gandesti la tampenii.
Uite ce ar trebui sa "moara", elementele inumane din psihic:
https://www.youtube.com/watch?v=ysSKce1cA70&t=4m24s
Iti recomand sa te uiti :) tipul asta explica bine conceptul.
Parerea mea este ca esti norocoasa de fapt! Nu am auzit pana acum despre parinti care sa interzica copilului un anume loc de munca! Sau poate au foarte multi bani si acela este motivul.
Si de ce te-ai putea angaja NUMAI la curatenie? Ce are un job de vanzatoare? Sau in benzinarie? Trebuie diplomă de la MIT acolo sau ce?
Măi, ei nu m-au încuiat acum în casă, ca să nu am eu job de măturătoare ) oricum asta o fac eu magistral, a mă închide în mine și în casă, a evita oamenii și strada. ) Dar problema e că, îi observ pe ei și frustrarea lor când le spun că pe asta caut loc de muncă și că și-ar dori ceva mai mult de la copilul lor și apoi eu le explic că am aplicat pe LidL, pe mai multe joburi și nu am fost acceptată iar la cele care părea că aș fi, recunosc că ori nu am mai avut curajul să mă duc să aplic, ori a rămas "că om vedea" și nu am mai fost căutată, iar la altele deja mi-a fost mie frică și rușine să mai aplic. Și când le explic că ori astea; ori moartea, ei nu pricep. Bine ar mai rămâne tot învățământul, dar am sperat că o să mai găsesc în alta parte, deoarece învățământul nu mă dă pe spate și e multă umilință și acolo. Dar de nevoie majoră, tot acolo mă întorc la anul, dacă nu am încotro. Decât umilința ca cerșetoare, măcar umilința părinților și uneori și a sistemului în sine, ca de fapt chiar om ce și dă. Că mai nou profesorul dă tot la clasă, de la cretă, creioane și caiete până chiar la cărți și alte nebunii. Deci măcar acolo nu sunt cerșetoare, eu sunt aducătoarea de lucruri. )
Și empatia dv domnule Doctorandus, unde s-o dus?
Oricum, am avut niște crize ultima dată și atunci am țipat la mama ca să sune direct HINGHIERII, pentru că simțeam efectiv un puseu de rabie pe mine. Iar mama țipa ca să tac că ne aud vecinii, și eu am țipat din toți rărunchii că să sune la Poliție sau Hinghieri, vecinii dacă sunt deranjați.
Dar mna, n-am mușcat pe nimeni doar am scos o ușă din balamale, am țipat la 2 copii pe geam și am scos doar din șuruburi o opritoare de la ușă. În schimb, nimic deosebit. ) Aaa, de fapt, cireașa de pe tort, am înjurat tot ce reprezenta un mic Pen. )
Cam din astea, obișnuitele mele crize existențiale. Nimic deosebit.
Ooo, God, chiar vorbiți frumos despre familia mea. Nice, domnule Călător. Deși eu susțin reversul, că ai mei m-au educat prea mult pentru era asta. Am observat că în era asta, mori de foame cu o educație bună. 
De aici și toată frustrarea mea. Poate e ceva ce o spus mereu Userul Blackann și au mai susținut și alții pe aici pe TPU. Că degeaba suntem unii culți, buni și educați, dacă nu ne descurcăm în viață. Iar viața, ce-i drept, e făcută mai mult pentru cei care mușcă și iau tot, nu a celor amabili și drăguți.
Dar o să-mi amintesc de vorbele dv când o să fiu iar înverșunată pe ai mei. Poate că până la urmă nu au nicio vină, că sunt eu mai antisocială și că fug de oameni. Dar da, chiar fug de ei. Mi-i frică de oameni, ce pot să spun. Iar asta, m-a dat în jos să obțin mereu un job la privat trecut printr-un interviu.
Eu ar trebui să vă reportez, acum, auzind astea domnule Dracula, mai ales după ce am fost o perioadă profă de copii, dar nu aveți idee la cât de horror îi viața mea acum, că până și umorul ăsta negru și morbid al dv, mă face parcă o persoană mai happy. Parcă serotonina mea, crește oleacă. Sper doar ca acest amănunt și aspect, să nu-mi revele de fapt cât de psicho sunt. ) Dar da, deși unii susțin că sunt fani comedie și că la cât de cringe e viața lor, nu ar mai vrea să audă și macabrități, nu știu, dar pe mine una, macabritățile și negura vieții altora, mă cam animă și binedispune și mă face să văd doar că a mea viață e poate oleacă mai bună. )
Deci azi, mi-i milă de acei copii, dar oleacă m-ați binedispus cu gluma dv. Sper doar că totuși ar fi o glumă. Ați mai avut dv niște mărturisiri de genul.
Off, măi Relian, tu mai lipseai din dramaqween a mea )
Da, știu că nu o fac. Că sunt prea fricoasă. Nici de sinucis nu-s naibi în stare. De aia mă urăsc și mai mult.
Dar de data asta gândul o fost mai pregnant, am citit într-o carte și o zis că paracetamolul, îi sigur și nociv. Dar nu am eu boașe suficiente, că nu e suficient că mi-i frică de lumea asta și de oamenii de aici, mai m-ii frică și de Bărbos și de dușmanul lui din Infern Lucifer și armata lui Legionară.
Deci ca să vezi, eu îs moarta vie, nu sunt în stare de făcut bani și de a fi o tipă bazată doar pe mine, dar nici suficiente boașe nu am să plec naibi. Deci asta e drama vieții mele, și o fost forever, dragă Relian. Trist. Că mi s-o dat să fiu un mort viu. )
Dar sincer și după ce am văzut cazul cu familia tipului ăluia bogat și drogat care o omorât tinerii ăia la mare (poate ai auzit de caz) am realizat că de cât să fiu o bogotană de aia, care să nu fiu în stare să-mi educ copiii sau cine știe chiar să devin o bogotană care-i calcă pe toți în picioare, mai bine un sărăntoacă și o moartă vie. )
Deși nu neg, că niște gânduri de răzbunare, de-a lungul vieții, m-au încercat și pe mine. ) Deci se explică uneori de ce God, nu mi permite mie să devin prea sigură de mine și prea bogotană, că eu i-aș călca chiar pe toți în picioare. Ce-o fi fost Hitler, dar sincer ce aș deveni eu, dacă aș avea puterea pe mâini. )
Deci, ce să fac, mi-am acceptat în cele din urmă soarta și merem înainte, că înapoi oricum nu se mai poate și nici să dau timp înapoi să câștig mai multe nu se mai poate. Accept soarta, o să caut job de măturătoare și îngrijitoare și aia e, accept și soarta că dacă vreau ceva mai sus, îmi rămâne doar să mă reîntorc în învățământ și aia e.
Și da, am aspirat și la joburi în afară chiar aspir. Sau ai uitat că visul meu era să pun și eu măcar o dată piciorul în America și să trăiesc visul American. Ba chiar să studiez la ei acolo. Nu doar să vin să muncesc la ei. )
Dar astea-s vise deja apuse, oricum alone, nu plec într-o altă țară străină, că mi-i frică. Mai ales într-o țară de calibrul Americii, unde degeaba îi bogată, că pe de altă parte, acolo e iadul pe Pământ. Vestul sălbatic e America de fapt.
Deși încă mă lupt cu engleza. Dar acum speram că poate o să plec în 10 ani, în America, dacă iese mama la pensie ) și mergea cu mine, ca să-mi fac și eu o altă viață acolo. Dar mai am de așteptat 10 ani, până iese mama la pensie, dacă nu dă, ortul popii mai devreme. ) Și atunci chiar rămân alone în Univers. ) Sau mă bazam pe copil, dar după ultimele vizualizării ale vieții mele, cam către ce se îndreaptă, nu cred că sunt în stare să înfiez un copil și sincer, nici nu cred că mai vreau. Dacă nu pot fi bogată și bazată pe propriul potențial, nu mulțumesc, nu mai vreau un copil, nici chiar înfiat, ca să-l mai traumatizez și pe el.
Aia e, probabil, nu o fost să fie. Doar că nu înțeleg cu ce scop, m-o dat God pe lume. Că eu nu mi-am găsit scopul și ar fi trist, dacă scopul meu ar fi să fiu doar menajeră sau spălătoare de vase și să trăiesc doar pentru supraviețuire și un job de rahat. Sad. Dar mna, întortocheate sunt căile Domnului. Zicea o faimoasă vorbă. ) Poate cândva îmi va veni și mie un scop, cine știe poate voi muri măcar salvând pe cineva. )
Sau măcar poate voi pleca la un voluntariat în Africa pe viitor. Sau cine știe, poate Mănăstirea mi-i menirea, deși oleacă, în prezent mă împotrivesc și de la asta.
E bun, esti de groaza adica foarte funny. America e vestul salbatic spui tu cine ti-a bagat ideile astea in cap? Aici e mai bine decat chiar si in RO, vestul ala ce spui o fost odata can povesti, acu sute de ani, s-a dus, acu tara e civilizata, ca de aia e America.
Dar nu te gindi ca daca ajungi pe aici gata s-a rezolvat problema ta nici pomeneala, sa faci ceva aici, trebuie sa muncesti, sa muncesti trebuie sa te pricepi la ceva anume, asa ca fctie de ce te pricepi, ocupi un job pe ceea ce stii sa faci.
Nu te gindi ca gata ai ajuns in america decu toate is rezolvate, mai ales daca ai pretentii, s-a locuiesti intr-o zona mai frumoasa, sa locuiesti intr-o casa mai mare, mai frumoasa etc.
Cu cit pretentiile is mai mari, cu atit si banii ceti trebuie is mai multi, asa ca trevb job bine platit.
Sa ai job bine platit, trebuie sa fii bun, sau f bun la ceva, daca esti asa si asa, ori nu stii nimic si rupi bilete la film, nu te gandii ca faci bani sa traiesti bine, sau macar cit de cit, banii aia nu-ti ajung poate doar asa deo bere
Unde pui ca tu femeie fiind, cand o sa te vezi pe aici, cate m, agazine, cate haine, incaltari sunt, o sa bagi la greu.Bine ca iti poti permite si cu bani putini, faci credit caduri, tragu si tu cum trag mai toate femeile, iti faci stocuri de sute de pantofi, sute de haine ajungi la un mom dat sa nu nstii cu ce sa te imbraci, desi closetul este plin ochi, stai te uiti si spui, offf trebuie sa merg la magazin sa vad ce au aia acolo cam asa se intampla pe aici.
Stiu pentru ca eu mai mereu intrau la oameni in case, in closet, vad ce haine, cate au femeile, uneori si barbatii au sute, mii de haine
Daca spui ca tiai acceptat soarta, asta e, macar esti constienta de ceva, dar nu cauta sa ai mai mult decat poti duce.
Multi oamenii, datorita situatiei de astazi, adica accesul la informatie, la cate reclame se fac, la ce se prezinta prin media, fac oamenii sa gindeasca, de ce ei n-ar avea la fel
Uite asa ajung multi oameni sa se gindeasca ca vor, apoi se lovesc de a pune in actiune ce vad, pentru ca nu-s joburi, pentru ca nu toti pot avea, de am fi toti milionari sau avuti nu ar mai avea cine munci
Bine nu e cazul la tine, tu spui ca vrei ceva acolo, sa poti trai si tu linistita.Chestia si la tine, trebuie sa te evaluiezi sa stii ce poti, cit poti, ce joburi crezi ca poti opcupa, etc.
Asa si eu vreau Luna de pe cer, dar asta nu inseamna ca pot sa am, ori sa ma duc macar pe Luna, pentru ca nu-s capabil, nu-s atit de experimentat, inteligent sa ocup pozitia de astronaut asa ca trebuie sa fiu realist.
Legat de copii, pai tu nu te poti tine pe tine si mai cauti sa infiezi si copil, aia da.
Dar de ce nu afci tu un copil? Asa sa infiezi, singurica pfff este f greu spre deloc, pentru ca acel copil trebuie sa ai grija de el.
Cind il faci tu, e treaba ta, este al tau, dar aia a altora, acolo se schimba treaba, statu vrea sa se asigure ca poti sa ai grija, de aia procedura este f anevoioasa.
Asa ca te poti baga sa faci tu copii, sau macar unu.Nu trebuie sa ai maascul, te poti fecunda si la clinica, alegi barbat din poze, aia au catalog, cu barbatii genukl asta care doneaza sperma pentru asa ceva.
Ai acolo toate datele, ma refer fizice si psihice ale aluia, sanatate etc, istorie familiala, boli,, de poze vezi, alegi care sa fie si torni copil, il cresti tu singura, o sa fie bine pentru ca nu trebuie sa dai socoteala nimanui ce job ai, sau cum o sa ai grija de el.
Ei uite ca tiam mai dat ceva idei dar asa afc unele femei care nu-s curioase de barbati.
Aia cu Africa e buna, dar acolo trebuie sa stii, sa ai o anume pregatire, macar fizica si mai ales psihica, sa inveti chestii rapid si usor, e si aia o idee.
La manastire te ia calugarii la ochi, or mai fi si calugari de astia normali, ca doar nor fi toti gay cine stie pe unde o sa te inghesuiasca unu, apoi acolo te pun aia la munca, nu te gindi ca o sa fii ca la statiune .
Viata asta e munca oriunde ai fi. O idee buna in cazul tau, ar fi sa gasesti un italian de asta mai in varsta, sa te ia ala la el, are pensie, sau are job bun, te tine ala acasa.
cunosc asa femnei, chiar rude asa mai departate, care la fel nu stiau sa faca nimic, erau unele si firave si au gasit italieni si s-au casatorit cu aia.
Bine nu-s aia gen Harap Alb dar macar ai asigurata supravietuirea. Nu ai cum sa le ai pe toate, ca de era asa, deja leai fi avut.Aia chiar daca tu nu muncesti nici acolo, or sa iti ramana pensie de la ala cand se duce la barbos cum spui, o sa fie totul ace brice si ce mai vrei tu .
Asta e o posibilitate.Sora mea chiar sa ocupat intr-un timp de asa ceva adica a gasit barbati la multe prietene si cunostinte deale ei, au mers alea in Itlaia, acu is cu barbat, au casele lor, viata lor.
Din cate a arenjat soarmea doar una e poama acra a zis italianu co da afara nu-i buna nici in bocanci, doar ca a turnat copii asa unu dupa altul si ia luat statu pe toti ppt ca si iotalianu e tot asa o poama, acu am azuit ca strins cu usa s-a dus si el la munca.
Dar restul numa de bine.Chiair si o vara buna, e acolo, tot sora mea i-a facut cunostinta cu un italian, ala tinar, dar si asta tot tinara era, deci depinde si citi ani atu, cum arati, desi italienii se multumesc cu orice, numa femeie sa fie
Stiu ca am fost si eu pe acolo, unia chiar spuneau, da c ei cu atta sex, nu trebuie sa stai cu o femeie si trebuie neaparat sex asa de marat era unu ca nu avea femeie.Italienii is oameni buni, de treaba, cel putin barbatii, iar femeile italience niste poame si f obraznice, de aia cam duc barbatii lor lipsa de femei.
Na uite posibilitati, doar sa vrei sa faci ceva. Acolo poti sa muncesti daca chiar iti doresti.
Nu ma intreba daca sora mea mai stie pe careva singur nu a mai vorbit de ceva ani pentru careva.
Dar de cunoscut sigur cunoaste barbati singuri pe acolo care ar vrea sa aiba o femeie ca tine.
Păi mereu le-am avut Blackanne Doar că le-am ținut mereu ascunse. )
Dar ultima dată, o fost mai dure. Și mai multe gânduri, mai reale. Până acum era doar un feel, că aș vrea să plec, acum m-am și gândit la o metodă sure. Mă rog, într-o carte zisă că e sure, cea cu paracetamol, pe forumuri și net o zis că de fapt e apă de ploaie. Și sincer, nu aș prea vrea să iau ceva, ca apoi să mai și ajung cu stomacul spălat. Și m-am gândit și la Satana, dacă totuși o să-L văd pe lumea cealaltă. Dar uneori mă gândesc că și dacă trăiesc pe lumea asta, cine îmi garantează mie că nu trăiesc degeaba și că de fapt nu o să ajung tot în Iad? Așa dacă ar fi, ar fi și mai oribil, am trăit un semi iad pe aici, ca să fiu târâtă în Iad și acolo?
Blackanne, deci până la urmă ce să fac? Cine-mi garantează că dacă trăiesc chiar o să fiu vrednică de Rai?! Dar și dacă o fac, am înțeles că săraca mama, nici pomeni nu o să-mi facă și o să mă mai și îngroape la marginea cimitirului. Cică nici cruce nu au voie să-ți ridice. Pfff, urăsc regulile astea de rahat, lăsate de Bărbos. 
Pai tu nu erai mai educatoare? Acum zici ca nu ești in stare de nimic și ca o sa ajungi maturatoare? Cei cu tot dramatismul din comentariul pentru demicuncalator? Parca te.ai transformat în 4evergentleman.
Păi, eu de ce crezi că încerc să mă duc pe altă lume?
Nu e logic că dacă societatea mi-ar da un job, eu nu aș mai simți astea?
Deși crede-mă că am lucrat anul ăsta și tot am avut gânduri negre. Mai ales că la muncă te duci, dar acolo intervine rutina, de sărbători ești liber și resimți tot singurătatea aia și tot stările alea că ia uite ce vieți mișto au alții. Și uneori chiar și la muncă e mai sucks, dacă lucri cu oameni, că oamenii te bagă o dată în depresie că ia uite ce vieți cool au ei, și tu nu, iar să mai dai și peste oameni care te calcă pe bătături, e și mai cringe. Că acolo nici nu poți să pleci, dar nici nu poți să lupți, că na, sunt oamenii care îți dau pâine și trebuie să taci și să înghiți. Așa că, depinde, da, eu una care de-a lungul vieții m-am confruntat mereu cu stări din astea negre și de devalorizare a propriei vieți, crede-mă, că atunci când am muncit sau pur și simplu am făcut ceva, am simțit eu pe propria piele o îmbunătățire a stării mele, deci până la un punct ai dreptate. Dar când multe se adună și mânia e în sufletul tău, nici atunci nu e bine. Și până acum am tot avut noroc că am lucrat în locuri diferite și nu am stat mult timp într-un loc. Dar eu atât vă declar, să vă ferească Dumnezeu să mi fiți colegi de muncă mai bine de 3 ani, fără ca să fiți și calmi și pașnici, că e posibil să vă ia familia de la morgă. Deci ia uite că uneori, munca da, chiar nu e pentru oricine. Dar am acceptat în final că na, asta e realitatea și trebuie să merg la work. Doar că sper ca God să aibă grijă să mi permită să mă plimb mereu de la un loc de muncă la altul, că dacă rămân la un loc de muncă too much, și cunosc în profunzime colegii și șefii, tare mi-i frică să nu fac ceva.
Păi da, consiliindu-l pe el, am ajuns ca el. Păi eu am spus doar că sunt suplinitoare sau mă rog, eram doar pe un an. Am avut o criză huge, fix înainte de examen, nu auzi că am scos ușa din balamale și erau vecinii să cheme hinghierii? ) Că sufeream de rabie. Am făcut crize, am suferit 2 zile, am băut fix înainte de examen, nici nu mă simțeam pregătită și nu m-am mai dus. Acum am rămas și fără post și fără job.
Și trebuie să-mi înving frica de a aplica la privat. Am aplicat și-n anii trecuți și pe nicăieri nu am fost primită. De aia am și fugit în învățământ. Și acum mai trebuie să și mint că am muncit la negru, pentru că am văzut cum gândesc patronii, pe ăia nu-i interesează hârtiile, ca pe stat, ce studii sau ce tămpenii ai adunat tu, ci pe patron îl interesează doar să fi muncit și lui să-i fi câine fidel și productiv. Așa că o să mint în cv, pentru ăia 5 ani care i-am stat pe tușă, că am avut grijă de o bătrânică, dar dacă nu cred, și nu mă acceptă, am belit-o. Oricum la negru, cred ei sau nu cred, eu nu am cum să le aduc dovezi că am prestat jobul ăla. Deci să mă scutească. Dar da, pe măturătoare mă duc. Oricum dacă reușesc să prind vreun job pe undeva, ori ca femeie de serviciu sau cameristă, tot e bine. Mai prind o experiență în plus. Oricum nu aș rezista să stau mult timp la un loc de muncă și nici să las pe cineva să mă cunoască. Ar fi crunt asta. Deci tocmai de aceea sunt disperată, că știu că toată viața mă voi lovi de un interviu și de o angajare. Dar sper să fiu și admisă. Că e frustrant să aplici și mereu să te lovești de treaba "nu ai experiență" M-am săturat, frate. Patronii sunt retardați, cum naiba se așteaptă ei să ne obținem experiența dacă nu tot muncind?!
Nu era o gluma: psihiatria e singura ta salvare. Nu o spun ca sa te jignesc. Asculta de asta si-ti va fi bine.
God! Am fost deja, și nu s-a rezolvat nimic. Doar mi-a prescris Prozac și m-a trimis acasă.
Și eu ba din contră, mai sucks mă simt.
Și nici măcar nu mi-a pus vreun diagnostic mai cringe, doar "TULBURARE ANXIOASĂ" ba chiar mi-a zis că societatea îmi creează toate stările alea, că absorb tot din societate și vin acasă și răbufnesc. Deci eu când am ales izolarea, nu am fost chiar nebună, de fapt, știam că dacă o să mai ies mult în lume și o să trăiesc alături de mulți oameni ori o să înebunesc eu, ori o să comit ceva, de care nimeni din familia mea, nu va fi mândru. Am simțit, am simțit chiar tot. De ce credeți că de asemenea am și fugit mereu de oameni și chiar de joburile unde trebuie să lucru cu oamenii? Pentru că înebunesc, între oameni, pur și simplu doar înebunesc.
Deci pe de-o parte mă bucur că doctor o zis ceva ce simțeam de ani buni, simt că da, pentru prima dată, cineva m-o văzut, cineva o văzut și simțit ce simt eu adevărat pe interior. Dar pe de altă parte, sincer vorbind, reacțiile exagerate, reacțiile astea nu par a fi doar de la anxietate, eu suspectam o mică tulburare narcisică, sau chiar antisocială, oarecum. Deși mă mir cum de nu mi-a pus și diagnostic de borderline (adică emoțiile astea too much, sunt clar borderline) și chiar de histrionic. Am de la fiecare câte ceva. Dar da, poate asta e, că am de la fiecare cât3 ceva și fac toate astea un tablou al nebuniei, dar asta înseamnă că nu am o tulburare de personalitate. Deși da, tulburare anxioasă, mi-o pus deja.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
