Stiti pe cineva caruia îi e greu să-și facă prieteni pentru că e prea optimist? Poate atât de optimist încât vrea să-și păstreze optimismul cu orice preț și atunci inevitabil evită orice om cu o atitudine pesimistă.
Normal, e greu pentru o astfel de persoana sa converseze cu cineva pentru ca marea majoritate a oamenilor au momente de pesimism care de cele mai multe ori par grețoase.

Buna!
Am o colega care este asa.
Dacă tu te afli în acea situație îmi pare rău. Dar vei reuși sa îți faci prieteni chiar și asa. Exista desoule persoane care ar vrea asa fie prietene cu tine chiar și foarte optimist fiind. Optimismul e o calitate. Daca alte persoane nu vad asta și vad doar parte rea din ea atunci acele persoane nu au creierul mai mare ca o nuca.
Fi optimist în continuare și fa i foarte bine sa nu accepți persoane pesimiste. Ele nu vor fi niciodată de ajutor în viata. Proetenii pe care ii vei avea vor fi greu de găsit dar atunci când vor fi, vor fi de mare încredere.

Buna.Optimismul e o calitate in general, dar depinde foarte mult de context.Prea mult optimism poate duce la asteptari nerealiste in ce priveste indeplinirea unui scop, care apoi aduce dupa sine frustrari. In unele cazuri sa fii optimist nu ajuta.Nu-i poti spune unei persoane cu depresie sau si mai rau, cancer: Nu-i nimic, fii optimist, va trece de la sine.

De altfel, chiar exista notiunea de pozitivism toxic, care poate fi asociata cu ce am scris mai sus: https://www.youtube.com/results?search_query=toxic+positivity

Te contrazici sau nu stii ce esti?
Daca esti optimist, nu conteaza cu cine vorbesti. Tu vezi oricum totul in roz. Dar daca ii ocolesti pe pesimisti, optimismul tau e fals, in cel mai bun caz e fragil. Optimismul este molipsitor. Daca te izolezi, inseamna ca tu esti un pesimist dar te fortezi s pari optimist. De aia nu ai prieteni. Optimistul e prieten cu oricine.

In primul rand nu e vorba de mine. In al doilea rand, as spune ca exista mai multe feluri de optimisti. Probabil in lipsa de un cuvant mai bun, n-am gasit ceva ce sa exprime ce vreau sa exprime cu exactitate. Dar cred cu siguranta ca exista oameni care sunt scarbiti de atitudinea general pesimista a românilor și nu cred că cauza e "fragilitatea". Până la urmă nimeni în societatea noastră nu e Superomul. Ai fie oameni complet degenerati fie oameni cu o anumita tarie fie ea si fragilă. Supraoameni nu avem, sorry.

Nu e vorba de mine si probabil am folosit un pic gresit cuvantul "optimist" aici. Ma refeream mai degraba la persoane care sunt scarbite de atitudini pesimiste, de scâncit și plâns, de ură de sine și fatalism. Nu văd ceva greșit și nici "fragil" în scârba față de astfel de atitudini

Mi-am dat seama ulterior că puteam să mă exprim mai bine. Am folosit, in lipsa de un termen mai bun, un pic gresit cuvantul "optimist" aici. Nu mă refeream la genul de optimism care își face așteptări sau mai bine spus, nu ma refeream la genul de optimism care se orienteaza spre viitor. Mă refeream mai degrabă la atitudinea relaxată și veselă față de un eveniment care se întamplă în prezent. Și nici nu ma refer la a spune oamenilor sa fie optimisti. Consider ca atitudinea noastra vine din interior. E complet inutil sa-i spui cuiva ce ar trebui să simtă, fie că e un om cu cancer sau doar cu o depresie. E ca si cum ai spune cuiva sa iubeasca (romantic) pe cineva. E absurd, nu? Iubirea romantica, exact ca optimismul vine din interior si nu poate fi fortat din exterior.