Sunt eu singura care simte ca nu are pe nimeni si nimic? Am 22 de ani si am acea senzatie de ratare a vietii. Adica la varsta asta trebuia sa am prieteni, sa simt viata altfel. In schimb, eu stau doar cu familia in vacante si rareori leg o conversatie cu cineva de varsta mea... si și mai rar de atat mă regăsesc în vreo persoană cu care vorbesc. Ca sa mai ies si sa socializez cat de cat mi-am coborat standardele si ies cu fete de care nu ma leaga absolut nimic si nu ma atrage absolut nimic la gandirea lor, chiar nu le plac de fapt. Dar ma cobor la nivelul lor ca sa nu stau mereu doar in casa si sa nu mai simt ca pierd chiar atat de mult din viata. Desi ele nu isi fac griji de bani si ma invita numai in locuri scumpe si trebuie sa economisesc o gramada sa ies cu ele din cand in cand. Pe langa faptul ca sunt limitate intelectual si materialiste si ca nu imi aduce nicio implinire interactiunea cu ele, am tot timpul senzatia ca sunt cea mai plictisitoare si ca ele de fapt se simt mai bine fara mine, dar ma mai cheama si pe mine ca sa pastram o legatura si sa poata apela altfel la mine cand au nevoie de ajutor. In general simt ca fetele cu care ies se inteleg de fapt mai bine intre ele si sunt mai compatibile unele cu altele decat sunt eu cu vreuna dintre ele. Iar la baieti... parca sunt absenți, blocați pe ex-uri și eu primesc numai bucăți rămase din ce au fost ei cândva cu altele după care încă tânjesc. Simt că nimeni nu vrea de fapt ceva cu mine in mod special, sa stea cu mine că îi place de mine si ca vrea, pur si simplu. Cineva care sa fie inteligent, sa inteleaga glumele pe care uneori incerc sa le fac, dar nu am cu cine pentru ca IQ-ul celor pe langa care ma învârt e mult prea scăzut. Sper ca asta nu suna ca si cum m-as crede prea inteligenta. Dimpotriva, mi-ar placea sa stau cu persoane care stiu mai multe, sa mai aflu si eu ceva, sa cresc, nu doar sa cheltui si sa ascult barfa ieftina de vedete cringe.
Sunt singura in situația asta?

Nu esti singura draga mia iaskalotofquestionz. Da si eu te inteleg crede-ma ca nu am cu cine sa vb toții ma plicti rău. Poate dam vrei u putem sa conversam pe privat mar face cel m-ai ferikiy bărbat sa pot sa îți ofer macar puțin diim cunoștințele mele. Te pup

Pe mine m-ai convins :3

Legat de partea aia cu IQ-ul (ca asta a sarit in ochi a doua oara), cam asa pare. La ce te astepti de la ceilalti? Sau ce tipuri de conversatii ai vrea tu cu ei pe baza de IQ? :/
Tu vrei sa afli ceva strict informativ de la ceilalti? Pai unde mai e distractia in asta...

Dar sa revenim la prima parte din "poveste". Cine zice ca la varsta aia trebuie sa ai prieteni si sa simti viata altfel, sa. etc. Marea majoritate? Nu cunosti nici 0. 0001 % din populatia Pamantului. Faptul ca te legi de aceste ideologii (daca pot sa le numesc asa), te face exact ca celelalte persoane.

Tu cand zici ca ceilalti fac ceva, gandesc ceva, asculta "barfa ieftina de vedete cringe" si asa mai departe, nu faci decat sa ii judeci. Nu stii ce gandeste fiecare, este pur si simplu o coneceptie a ta (nu conteaza ca este o conceptie corecta sau una gresita).

Acele persoane nu sunt limitate emotional, e urat spus. Un termen mai potrivit ar fi ca refuza sa isi dezvolte mai mult aceasta arie emotionala. Pentru ca toti avem capacitatea sa o facem, dar nu toti o facem. Toti suntem la fel si toti suntem diferiti in acelasi timp. Ca o prima idee, inceteaza sa te mai diferentiezi asa de mult din acest punct de vedere. Toti suntem rezultatul existentei in aceasta lume. Toti suntem legati intre noi, dincolo de ce se vede si toti traim pentru a duce aceasta existenta mai departe. Dar aceasta este o alta discutie

Si eu ma gandeam la ce ai zis tu acolo, dar mi-am dat seama ca tot ce faceam era sa judec. Fiecare are parerea lui, nu trebuie sa te intereseze acest lucru. Vrea cineva sa stea cu tine-sta, nu vrea-nu sta.
Tu vrei sa gasesti un grup de persoane exact cum vrei tu, insa nu totul se invarte in jurul tau. Fiecare are viata lui, punctele lor de vedere. O sa vina la tine acei prieteni pe care ii cauti, dar nu o sa fie exact cum ii vrei, nici nu trebuie sa fie asa.
Cum imi place mie sa zic mereu, ceea ce vrem difera extrem de mult de ceea ce trebuie uneori.

Tu continua sa faci ce faceai si pana acum, fii deschisa la oportunitati, nu se stie cand apar (uite, a trecut pe langa tine deja una. pfai).
Este bine ca gandesti asa acum, chiar este un pas din viata ca, care o sa te defineasca ca om pentru viitor. La fel a fost si cu ce ai gandit ieri si la fel o sa fie si cu ce o sa gandesti peste 1 an, care. apropo, o sa fie diferit fata de ce gandesti acum. Perceptiile noastre se schimba mereu si mereu, noi suntem cei de acum sau cei de atunci. Bine... asta ar fi un paradox (tot din alta poveste).


Dar ca raspuns la intrebarea ta (si am vrut sa citesti pana aici), nu. Nu esti singura in situatia asta.

Iti urez o zi placuta in continuare. Si eventual si o dupa-amiaza

Si cam ce subiecte High IQ ai vrea sa abordezi cu prietenii?

Ăm... orice e deasupra nivelului "inoată Chelutzu"?

Mersi pentru răspuns

Oricand.
Nu este ca si cand te-a ajutat sau ceva. Tu esti singura persoana care poate sa gaseasca solutia la aceasta "problema" (care nu este o problema).

Pe tine te-am convins acum multi ani.

Viata e buna alaturi de un motan nu trebuie neaparat sa cauti bucuria intr-un tip. Animalul poate face fericit un om