Am fost nascut si crescut la oras, la curte, dar cu rude la tara si pot sa zic ca vacantele la tara erau frumoase rau, imi facusem si acolo prieteni si faceam fel si fel de boacane cu ei in zilele in care stateam. Cum venea vara un obiectiv de bifat era: sa merg la matusa de acolo macar 1 saptamana, as fi stat mai mult dar singura parte proasta era mancarea ca eu nu mancam de acolo, mi se parea mult diferita mancarea fiind obisnuit cu mancarea de la oras, aia cumparata veneam de acasa cu pachet facut de mama la vremea aia dar ma descurcam, mergeam de mai multe ori intr-o vara la tara si stateam cateva zile atunci cand aveam timp, m-am imprietenit repede cu lumea de acolo, am aflat ca sunt ruda cu juma' de sat, asa e la sat, te aborda lumea pe acolo la inceput daca vedeau ca nu te-au mai vazut si te intrebau ''al cui esti''? si ziceam ca sunt nepotul lui x si mi se zicea ''aaaa, pai esti si nepotul meu, sa traiesti nepoate'' )))). Aveai ce sa faci acolo, satul era plin de copii acum 12-15 ani cand obisnuiam sa merg, cunosteam ca in palma satul, toate coltisoarele, toate scurtaturile, nu te plictiseai acolo, era viata frumoasa pe vremea aia, mergeam ba la garla, ba la terenul de fotbal, ba pe stradutele alea si ne strangeam la porti. Ma trezeam cu un prieten de acolo mereu in curte sa ma strige sa ies afara, pana sa vina el mai faceam treaba pe acolo, cum venea el in secunda 2 lasam treaba si o rupeam amandoi la joaca. S-au schimbat multe, am fost de curand pe acolo ca m-a trecut nostalgia sa vad ce mai e, nu mai e la fel cum il stiam, au pus asfalt pe stradutele alea, pai pe atunci era drum de piatra si pamant, cand dadea o ploaie ramaneai cu masina pe acolo, era un sat in vale, cel putin strada aia unde stateau rudele mele era in vale, era ultima casa din valea aia iar in fata era garla, pe strada aia s-au construit vile, au asfaltat, in fata portii era o padurice, au defrisat-o, la garla erau boschetii pe 3 m pe atunci, acum au pus beton in zona aia, iar pe acolo era un drum, o scurtatura care ducea din capul satului fix in fata portii ''mele'', acum e proprietate privata, au inchis-o cu porti, paznici, inainte nu era asa...au iluminat satul ca pe atunci de la ora 8 era bezna acolo, tin minte ca ne mai ziceam povesti de groaza si trebuia sa ma intorc acasa singur pe valea aia unde nu vedeai nimic decat daca aveai lanterna, era prea misto. I-am mai cautat cand m-am dus ultima oara pe prietenii de atunci sa vad ce mai fac dar majoritatea au plecat la oras si au lasat batranii acolo care majoritatea au murit.
Nu aș zice neapărat mai multă libertate de mișcare. Mai multă siguranță și o copilărie adevărată, da. Dar uite de exemplu la oraș ai multe lucruri de făcut, de vizitat, de văzut, în 30 de minute poți ajunge în diferite colțuri ale orașului și nici după ani de zile nu cunoști tot. La sat în 30 de minute ai străbătut tot satul și îl știi ca-n palmă. Asta pe de o parte e bine, nu poti avea surprize neplăcute și poți ieși pe unde vrei tu în sat. Dar pe termen lung un oraș îți oferă mai multe activități interesante și variate.
În opinia mea cel mai bine este ca copil să stai la țară, deoarece oricum nu te prea intereseaza obiectivele și vizitatul, ci mai mult natura și joaca. Apoi ca tânăr și matur e mai bine să stai la oraș pentru a cunoaște oameni noi, pentru a-ți deschide orizonturile și pentru un job mai bun. Iar apoi la pensie să te retragi spre suburbii sau chiar înapoi la sat. Eu așa văd cel mai optim cursul vieții. Personal am trăit și copilărit la oraș, mai exact chiar în București, dar plănuiesc pentru copiii mei să mă mult la țară sau măcar într-un loc mai aproape de natură, cum ar fi orașul Brașov sau ceva mai mic. Dacă situația îmi va permite acest lucru.
Am trait la tara. Mama mea a vrut sa ma ia la oras. Am stat un an la oras si nu mi-a placut (clasa a IV-a) si am plans pana m-a lasat la tara. Ma bucur ca am trait la tara. M-am invatat sa ma descurc singur. La 11 ani am ramas cu vaca, porcul (porcii ca erau 2), gainile, gastele, curcile. Bunicii au plecat la bai. Imi facea o fina ciorba sau supa si in rest imi faceam eu o friptura, un cartof pai sau piure, etc. Mi-am facut singur si prajitura cu mere si sub indrumarea unui unchi am facut singur si prajitura Carpati. Acum cativa ani in urma am rugat un tanar (20 de ani avea tanarul) crescut la oras sa-mi dea un patent ca sa nu mai urc la etaj, la mine. M-a intrebat "ce-i ala?".
Mai greșește omul nu trebuie sa te aprinzi asa la noi la țigani nu sa învătat asa corect scrierea în romana
Da,ca sa facă clipuri
Ma rog, poate aia care muncesc toată ziua
anonim_4396 întreabă: