Ar trebui sa ne relaxam mai mult si sa uitam de griji sau sa muncim mai mult ca sa nu le avem, desi amandoua pot avea efecte nedorite daca le analizezi mai bine.
Eu zic ca trebuie sa fim chibzuiti. Sa ne relaxam dar sa nu ne culcam pe-o ureche.
Dar poți cumva să trăiești altcândva decât în momentul actual? Prezentul e tot ce avem, trecutul nu mai poate fi schimbat și e doar în mintea noastră iar viitorul e atât de incert încât nu merită să-ți faci planuri detaliate, mai ales pentru viitorul îndepărtat. Eu sunt adeptul ideii că trebuie să trăim în prezent, să ne bucurăm de ce avem acum căci într-un viitor incert s-ar putea să fie prea târziu.
Sunt adeptul sa traim momentul nu vad nici o motivatie de a-l sacrifica, decat daca dupa aia as avea o satisfactie mai mare obtinand ceva, decat daca n-as fi sacrificat momentul, deci depinde de miza.
Daca nesacrificand momentul am nivel de satisfactie 5 sa zicem, si daca sacrific am 3, atunci traiesc momentul.
Daca nesacrificand momentul am nivel 5, dar sacrificand si obtinand ceva mai tare dupa, am nivel de satisfactie 8, atunci sacrific momentul.
Dar de ce sa nu-mi traiesc eu prezentul? Stii ce se zice ca cine traieste in viitor e anxios si cine traieste in trecut e depresiv.
Ca depresivu ala din parc:
Ia uite copiii aia vaaai nu mai sunt ca ei, ce bine era atunci. Varianta depresiva.
AAAOleeeeu, uite mosii aia, asa voi ajunge? Varianta anxioasa.
In timp ce sanatosul isi traieste momentul la maxim.
Bine, nici sa exageram, sa vindem tot sa jucam la cazino ca asa ne place si sa ajungem pe strazi maine, zic in cazul unei vieti normale ca orice om.
Momentul trebuie trăit pentru că nu știi ce îți rezervă viitorul.
Relaxarea și uitarea de griji e un lucru esențial, nu o sacrificare a momentului. E o alt fel de trăire a momentului, mai liniștită. Nu mă refer prin asta la a sta degeaba mereu și să te aștepți să îți vină totul pe tavă.
Mi se pare că sacrificăm momentele când pierdem timpul, precum stresându-ne pentru diverse chestii.
Nici eu nu trăiesc mereu momentul, am clipe pe care le irosesc, dar continui să lucrez la mine.
In general anxiosul nu prea are prezent, asta este semnalul, si traieste conditia pentru ca nu poate rezolva viitorul, ca daca poate sa rezolve, nu mai are frica, insa un sanatos chiar daca nu le poate rezolva, nu are asa frica, isi poate trai prezentul.
Batranetea, bolile, saracia (ca nivelul de inteligenta iti e dat de sus, daca ai atat, atat si bani ai, n-ai ce face), uneori si singuratatea, astea multi nu le pot rezolva, si anxiosii sunt vai de mama lor.
Problema traitul in moment este ca trebuie sa fii un mincinos ipocrit sa traiesti o asemenea filozofie de viata.
De ce?
Fiindca nici macar cel mai avid traitor al momentului nu traieste cu adevarat in moment. Cel putin nu tot timpul. Oamenii sunt obligati sa faca lucruri care nu țin de momentul prezent ci de cel viitor. E imposibil sa "traiesti momentul" in mod constant.
Varianta mai sincera, mai onesta, mai practica si mai buna e sa nu te limitezi voit la momentul prezent.
Ce ai alege dintr-o petrecere cu o fata/baiat pe care o/il placi sau sa inveti pentru un examen important de maine? Ambele iti pot decide soarta. Traiesti momentul sau il sacrifici?
Pun in balans alegerile si iau cea mai inteleapta decizie.
Ma gandesc ca nu in fiecare zi dau examene importante, dar in fiecare zi in care sunt liber pot sa petrec cu fata de care imi place deci evident aleg sa sacrific "momentul" ca sa pot beneficia dupa si de examenul luat si de timpul petrecut cu fata.
Practic win-win.
Ideea era ca nu poti, aia era o oportunitate. Deci ce faci, fata sau examenul?
La asta ma gandeam si eu . Si cu banii castigati in viitor dau de altele mai bune.
Sunt adepta ideii ca trebuie sa judecam momentul.
Adică nu poti sa dai cuiva in cap doar pentru ca te-ai enervat pe moment.Sau sa iti înșeli partenera doar pentru ca ti s-a ridicat scula sau sfarcurile cand ai vazut ceva mai provocator.
lola întreabă: