- pana nu cunosc bine situatia, nici nu ma uit la spuse. Nu vreau sa critic ceea ce nu inteleg pe deplin si de care nu am certitudinea ca ar fi adevarat sau nu as fi vreodata. Nu stiu eu ce e in mintea fiecarui om si inteleg faptul ca tiparele mele nu se aplica si la altii. Lucru care...se pare ca multi de aici nu prea-l inteleg.
- Heh. Asta ar fi culmea. Eu cer argumente pentru orice si oricui. Nici de-as avea cea mai mare incredere in persoana respectiva nu as crede-o pana nu imi arata ca nu e asa. Nu pentru ca m-ar minti neaparat, ci poate se inseala si a incurcat niste lucruri.
Omul de deosebeste dupa fata sa dupa sclipirea din ochii pe care o poate avea un om bun sa un om rau dar cainii stiu cel mai bine deoarece ei cand se apropie de cineva simt daca persoana e rea o musca daca nu se dezmiarda pe langa ea
Eu am invatat sa nu cred tot ce se spune si pana, la proba contrarie, fiecare om asa zis "condamnat" de gura lumii, este nevinovat pana cand nu se poate dovedi, cu probe, vinovatia lui.
Poate este si o deformare profesionala dar eu chiar pot sa-i "dau in gat" pe mincinosi, asa ca nu ma iau dupa spusele unora ori altora ci, doar dupa convingerile mele si de cele mai multe ori ma transform in aparatorul celui/celei "atacate" de gura lumii.
Vad ca intrebarea ta a declansat o adevarata "lupta" si ma intreb: oare unii oameni, chiar nu pot sa se limiteze, sa raspunda la intrebare, fara sa se ia de altii.
"Galceava" de pe TPU continua intre unii useri si este pacat sa transformama acest site, in unul de barfa si nu de educatie si buna credinta fata de cei ce vor sa-si clarifice unele ganduri sau vor sa afle unele pareri.
Aveti-va ca fratii, se spune in popor, dar "fratia" dintre unii frati este de poveste, asa ca, feriti-va sa va luati unii de altii si incercati macar sa ramaneti in limitele unei conversatii civilizate.
Un gand bun si multa sanatate.
- De cele mai multe ori da, sunt capabila sa deosebesc adevar de calomnie. Intuitia si logica mereu m-au ajutat in acest sens.
- Mereu cer dovezi. Ii cred pe cuvant doar pe cei pe care ii cunosc foarte bine. Dar pana si pe ei doar partial. Mereu ramane o doza de scepticism, daca nu am primit si dovezi, ca imi spun adevarul.
Daca crezi tot ce se spune, fara sa cercetezi, esti doar un prost incurabil si un naiv.
Cred ca da...adica de obicei oamenii cand mint nu se simt chiar in largul lor, incearca sa nege sau sau sa afirme ceva mincinos cu frica sa nu fie descoperiti, si atunci ei vorbesc mai ciudat ca de obicei si cu mai putine argumente.
De ex: Andreea, unde ti-ai facut vacanta?
-In America
Si cum a fost?
-frumos
Dar ce ai facut acolo?
Andreea:?
Si la a doua intrebare...nu i-as crede.
Oricum daca nu cunosti persoana e mai greu sa-ti dai seama daca minte sau nu.
Pai ei fiind mincinosi nu ii vei crede pe cuvant de prima data nu? Atunci analizezi spusele acestora si cunosti bine situatia si abia apoi daca spun adevarul ii crezi.