Sunt de acord. În primul rând putem observa că noi suntem mai mult sau mai puțin limitați decât cei din jur, mai exact că le suntem sau nu superiori. Aceasta este dovada că aceste limite există deoarece nu putem vorbi de o limită care tinde la infinit mai mare decât altă limită care tinde tot la infinit. De exemplu eu nu pot să mă compar cu Einstein, si spunând ca de exemplu, limita intelectuală, că la asta m-am referit mai mult(desigur putem să ne referim la orice fel de limită pe baza a ce spun eu acum) deci spunând ca limita asta nu există e cum nu as avea acel complex de inferioritate față de respectivul fizician. Fiecare are o limita, însă o limită pe care nu și-o atinge în cele mai multe cazuri, faptul acesta dându-ne impresia ca nu o avem. Imaginează-ți că limita noastră este un cerc(la unii mai mare la alții mai mic) și niște puncte al căror număr nu este constant. O să pun o porțiune dintr-o operă personală pentru ca în acest mod să îți explic mai bine la ce mă refer:
"Mă întreb ce crezi?
Ar trebui să te limitezi?
Să stai în același punct,
Sau să alegi altul?
N-ar trebui ca tu să-l desenezi?"
Acel punct "desenat" de către tine este un rezultat al creativității noastre care, deși știm că suntem limitați, ne demonstrează ca nu ne cunoaștem, într-adevăr limita.
Nu, si o dovada buna( nu stiu daca esti crestin) un om care a furat si a facut multe lucruri nedrepte, a ajuns cel mai important apostol dintre toti, dar bine, totusi, iti dai seama, sunt de fapt 50%, un om scund pur si simplu nu poate ajunge de 4m, sau, sa se mai inteleaga, sa zicem ca tu nu stii sa desenezi, in exercitiu inveti, dar daca nu stii bazele, nu poti devenii cel mai bun, aici e si de darul dat, adica talentul.
Nu, nu poate fi aplicată această expresie în orice situație. Iubirea nu are o limită, dar viața are o limită pentru orice om. Din acest motiv nu trebuie să ne irosim singura viață pe care o avem și să învățăm să iubim sincer.
Da. Fiecare om are o limita pana in momentul cand alege sa o intreaca. Si atunci se formeaza o alta limita. De multe ori mi s-a intamplat sa ma subestimez; mai exact intr-o zi plangeam si imi spuneam ca nu stiu cum voi "trece peste", iar a doua zi pur si simplu nu mai simteam nimic si mergeam inainte.
Deci da, avem limite.
anonim_4396 întreabă:
biabluey întreabă: