Sunteti de acord cu faptul ca, omul trebuie sa actioneze si sa traiasca bazandu-se pe ratiune si nu pe sentimente?

Da si...nu.
Omul este o fiinta dezvoltata din multe puncte de vedere, cu o viata uneori usoara, alteori complicata.Sentimentele sunt de multe ori amagitoare, dau pentru putin timp senzatia ca viata s-a schimbat brusc la 180 de grade,de exemplu un moment de bucurie te poate transforma dintr-o persoana retrasa,timida si vesnic trista intr-o persoana oarecum sociabila si placuta,asta evident,pe moment.
Dar acestea, intr-o masura mare, pot face inca de la inceput viata unui om frumoasa, fericita, sau trista si intunecata.Omul nu poate trai fara sentimente, sau mai bine spus nu ar fi om daca n-ar avea sentimente.Ar avea creierul unui peste sau al unei gaini, programat sa doarma, manance si sa-si faca nevoile si...atat.Din nou si din nou si din nou.Dar datorita sentimentelor, omul nu poate trata mediul in care traieste la fel ca animalele.Nu poate sa omoare fiintele din jurul sau pentru a se hrani,de exemplu, fara macar sa tina cont de legaturile emotionale pe care le are cu acea fiinta (asta intalim si la animale, mamele de exemplu nu-si pot omori puii).Si aici apare ratiunea.O forta a mintii actionata de sentimente, de nevoi si dorinte.
Ratiunea este cea care ajuta un om sa ia cele mai bune decizii, asta sub actiunea fortei sentimentelor.Acestea din urma totusi fiind inselatoare.
Ratiunea conduce la raspunsuri 100% adevarate,pe cand sentimentele induc in eroare, si totusi, omul este programat in asa fel incat sa ii se para ca sentimentele proprii sunt cele care conduc la cele mai bune decizii, adevarul fiind ca ratiunea este cea care sta in spatele deciziilor corecte.
Dorintele si nevoile fiecarui individ sunt de asemenea, alti factori care stau in spatele ratiunii.Aceasta face in asa fel incat sa fie indeplinite nevoile,dar sa fie respectate si dorintele.
Desi toate trei,sentimentele,dorintele si nevoile alcatuiesc ratiunea, sentimentele conduc la deciziile opuse celor date de ratiune.
In concluzie, atunci cand ratiunea si sentimentele sunt in echilibru, conduc deciziile fiecarui om intr-o masura egala, viata este perfecta.Si da,perfectiunea este posibila,insa niciunul dintre noi nu reusim sa echilibram cei doi factori astfel incat aceasta sa fie posibila,de aceea ne consolam cu gandul ca aceasta nu exista.
Sper ca ai inteles ce am vrut sa spun prin acest compentariu lung,l-am scris gandindu-ma la viata mea pana acum si analizandu-mi greselile, si mi-am dat seama ca uneori am actionat controlata de sentimente, alteori doar de ratiune, dar niciodata de ambele in acelasi timp, in echilibru.Si cu cat te bazezi mai mult doar pe una dintre fortele gandirii, cu atat greseala e mai mare si mai grava.Parerea mea.