Ordonare:
Cronologică
Răspunde
O bătrână cu suflet de copil
N-are nici o importanta câti ani am, uneor gândesc ca la 5 ani și alte ori ca la 50 ani
Pentru mine maturitatea a venit repede, deoarece la 18 ani au început toate: job, chirie, facturi, intretinere - toate intr-un oraș mare și nou. Totuși, a fost oarecum amuzant, fiindcă la vremea respectiva nu prea am conștientizat ce înseamnă toate astea. Abia după cativa ani m-a lovit realizarea, primul moment al maturității.
Acum am 38, dar, in afara de par (când creste la rădăcina), nu-i simt 
.
Chestia cu vârsta după părerea mea ține doar de fizic. Sufletul unui om rămâne la fel indiferent de vârsta lui, nimic din ceea ce ține de personalitatea sau sentimentele unui om nu se dezintegrează și nu îmbătrânesc cu timpul. Cum te simți în pielea ta, bătrân sau tânăr, ține de gândirea oricărui om, nu de vârstă.
Adică, ce vreau să spun, este că poți avea 16 ani, să zicem, dar... viața ta nu este deloc frumoasă și te simți la capătul puterilor, deși ești stabil din punct de vedere fizic ești instabil din punct de vedere emoțional și simți că anii trec pe lângă, că ar trebui să ai mai mult de 16 ani. Sau alt exemplu! Să zicem că ai 72 de ani, iar viața ta este împlinită, ai tot ce ți-ai putea dori: familie, refugiu, afecțiune și optimism, chiar și la o vârstă atât de înaintată te simți ca un adolescent, poate. Depinde de gândire și de cât de optimist sau pesimist ești. Anii din buletin nu au cum să descrie ce simte un om în inima lui. Nimeni nu poate să o facă: să simtă și să descrie sentimentele pe care un om le experimentează. Numai el însăși știe la perfecție cum se simte cu adevărat.
Am 20 arat de 14 și mă simt de 50 
Deci în concluzie sunt o bunicuța nebuna
Acum serios vorbind, oricine ar trebui să-și păstreze sufletul de copil, fara el ești pierdut.
-
anonim_4396 întreabă:
38 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
