TPU. ce credeti, este adevrat?


~ Bunica ~
Tocmai am venit de la şcoală. Am mâncat, împreună cu tata şi sora mea mai mică (pentru că mama lucra până târziu). Apoi sora mea l-a întrebat pe tata dacă poate să meargă la prietena ei să se joace. Tata a fost de acord. După ce a mers sora mea, tata mi-a zis că este obosit şi o să doarmă puţin. Eu am zis "Bine, vezi că eu mă duc la calculator, dar nu mai închid uşa dintre camere. Somn uşor." După cum am spus, am mers la calculator. Aici ascultam muzică şi am citit nişte povestiri cu tâlc. Fiind mai sensibilă, am găsit una (o povestire) la care am plâns. Atunci, cineva mi-a întins o batistă albă. Crezând că e tata am spus "mulţumesc" şi mi-am şters lacrimile. Apoi am mers în cameră la tata să-l întreb de unde are această batistă frumoasă (dar batista am lăsat-o pe birou). Când ajung surpriză! tata sforăia de mama focului, în nici într-un caz nu mi-a dat el batista (dacă dormea). Ok. Mă gândesc puţin, cine mi-o fi dat batista. Apoi îmi amintesc de Denisa (sora mea mai mică). M-am gândit că o fi venit de la prietena ei şi mi-o fi dat batista apoi a mers la ea în cameră. Dar, dintr-o dată, sună telefonul. Era mama Dianei (mama prietenei surorii mele) şi mă întreabă dacă Denisa poate rămâne la Diana până vine mama (adică la 19). Eu, confuză, am reuşit totuşi să zic că Denisa poate rămâne. Deci, mama nu era acasă, tata doormea, şi Denisa era la prietena ei. Cine mi-a dat batista?! Mă cam impacientez, nu ştiu ce să fac. Într-un final (în timpul ăsta mă uitam la tata, ca să nu mai fiu aşa speriată), decid să uit acest "incident" şi să mă întorc la calculator. Pe când să uit de chestia asta, batista de pe birou (ştiu sigur c-am lăsat-o acolo!)... nicăieri. Acum chiar nu mai pot, sting calculatorul şi merg în pat lângă tata. Reuşesc să adorm. Când mă trezesc, este 20. Mama, tata şi Denisa erau toţi acasă. Îi întreb de ce nu m-au trezit (m-am culcat pe la 16 până la 20!), dar ei au zis că am dormit prea frumos şi nu i-a lăsat inima să mă trezească. Apoi am mers să mâncăm, şi atunci mama ne-a zis că mâine (sâmbătă) mergem la cimitir, la mormântul bunicii că astăzi (vineri) s-au împlinit 7 ani de la moartea ei. Şi pentru că azi n-am putut merge, mergem mâine. Eu am fost de acord, bineînţeles, în timp ce mă gândeam la ciudata întâmplare de azi. A doua zi, am mers toţi la cimitir. Când am ajuns, Denisa a găsit o batistă albă pe mormânt. Mama şi tata s-au gândit că cineva şi-a scăpat-o pe acolo din greşeală. Dar eu, eu am recunoscut-o: era aceaşi batistă pe care 'cineva' mi-a dat-o ieri când am plâns la povestirea cu tâlc...

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook