TPU,vreau să plec de acasă.
Simt că nimeni nu mă înțelege şi nimeni nu îmi înțelege starea.
Mama în loc să mă îndemne să mă recuperez ea mai rău mă fixează pe boală.
Am fagofobie şi nu pot să mă înțeleg cu ea, efectiv îmi spune cuvinte care pe mine mă fac să mănânc cat mai repede ca să mă înec. Bunica îmi spune vorbe care nu au niciun sens şi îmi promite că mă ajută să trec peste stările astea şi după o lasă tot pe mama să stea cu mine. Bunica e tutorele meu legal şi ar trebui să facă chestia pe care eu i-o cer(nu pot să zic aici ce) i-am spus despre mama că nu se poate abține cu răutatea dar ține puțin cu mine stă puțin şi după găseşte motive şi să nu mai zic că mai am şi un tată vitreg care face mişto de mine. De exemplu i-am spus că nu mai mananc pentru că el a răspuns în locul mamei la telefon şi a spus să nu-l mai deranjez din somn şi că ei au închis becul şi uşa după ce tot el mi-o spus să-mi iau pastilele de anxietate şi sa mananc tot el face nazuri că s-o las pe mama în pace.Nu îmi place că el se bagă între noi.Ce să fac? Merită să stai cu astel de,"familie" în casă?

Totusi e familia ta ...cum sa pleci, iti inteleg situatia insa daca vrei sa faci un pas suna la protectia copilului.

Să încerci să înțelegi situația în care te afli. Dacă ești minoră nu poți decide asupra vieții tale, nici să îți alegi familia în care să trăiești. Să gândești așa. Tu, cu boala ta plus toți ceilalți formați o unitate, un tot. Cu toate acestea, fiecare este o entitate separată, care acționează autonom. Și așa cum se prezintă situația acum, d-ta trebuie să reușești să supraviețuiești și bolii tale, și să faci față la reacțiile celor din jur, care par a fi toxice. Poți d-ta să îi schimbi pe ei rapid și eficient? Nu este imposibil dar este foarte greu. Știi locul, zona la care ai acces și ai cea mai mare putere? La gândurile, emoțiile și sentimentele tale. D-ta acum îi consideri pe toți răi, nepăsători cu tine. Poate că ai dreptate. Dar să te gândești, poate că nu sunt chiar așa de răi, poate că are fiecare un motiv pentru care nu sunt suficient de atenți cu tine, necazurile lor de oameni mari, de care nu ai habar, căci ei nu le împărtășesc cu tine. Așa că ai putea chiar pentru un minut, să le răspunzi politicos, și cu înțelegere din partea ta. Să vezi cum, cu uimire situația se va schimba, azi un pic, mâine un pic. Încearcă.

Ce vârstă ai?

Încearcă să vorbești cu mama ta și spune-i ce te deranjeaza și cum te simți...o să fie altfel cu tine crede-mă

15 ani

Am încercat dar s-a lăsat cu ceartă

Am încercat să vorbesc cum am putut dar s-a lăsat cu ceartă oricum eram abuzată şi am sunat la poliție şi am fost luată de protecția copilului.

Offf