Trecutul și viitorul sunt piedici în a înainta. Dacă te gândești la trecut intri într-o stare de tristețe,dacă te gândești la viitor te cuprinde frica și nu mai ai curaj să înaintezi.Dar dacă am trăi în prezent,am vedea că nu e chiar așa, am vedea că realitatea e alta că nu e chiar așa de rău cum ne imaginam că tot ce a fost nu mai este.De ce ne întristăm de trecut și avem frica de viitor? Dacă eu sunt bine acum de ce să îmi las mintea să mă saboteze și să mă țină în loc?
Da sau Nu?

"Trecutul și viitorul sunt piedici în a înainta"

aici este filosofie si metafizica...
TPU metaforic vorbind este mai mult locul pensionarilor (in gandire) jucatori de table care vara la 40 de grade C ei au trening si jacheta

Depinde ce trecut a avut cineva, daca trecutul sau este plin de evenimente care au lasat sechele atunci da putem vorbi de un trecut care are repercursiuni in prezent
cand vine vorba de viitor doar niste oameni anxiosi ar putea sa se teama de el si din asta sa se autosaboteze!
este foarte bine sa te gandesti la viitor dar depinde cum o faci! daca pui inainte scenarii apocaliptice, atunci mai bine nu o faci si incerci sa traiesti doar in prezent si sa iti imbunatatesti prezentul
la aceasta concluzie ai ajuns si tu fata de prezent aici :

"Dar dacă am trăi în prezent, am vedea că nu e chiar așa, am vedea că realitatea e alta că nu e chiar așa de rău"


"Dacă eu sunt bine acum de ce să îmi las mintea să mă saboteze și să mă țină în loc? "

gandirea iti poate fi si prieten si dusman in acelasi timp, depinde cum gestionezi "mintea"

"Dacă eu sunt bine acum de ce să îmi las mintea să mă saboteze"

tanti, ai auzit de prevenție?

Buna sierra1.Inca nu am ajuns sa mi se spuna tanti dar e in regula, te inteleg.In legatura cu descrierea de mai sus, doar erau niste constatari d'ale mele.Si da, previn ca sa nu ma prostesc, previn observandu mi mintea, la asta m-am referit in acel citat pe care l-ai evidentiat

Doar observi cum gândurile sunt impotriva ta și te târăsc in trecut, poate nu esti destul de puternică să te impotrivești sau cauti un refugiu tocmai in acele ganduri.
Asa că te autosabotezi.
La unele persoane de genul feminin incăpățânarea e poate o cauză că se intorc mereu in trecut și nu acceptă că ce a fost e dus definitiv.
Nu e cuvântul meu acesta"incapatanare" dar l-am luat de la o persoană care se caracteriza, gen f.

Un sfat optimist pe care as vrea să ți-l dau(sunt doua)
Invata sa te suporti pe tine insăți
Nu te simți vinovata pentru greselile altora

Nu.Trecutul te poate și bucura, motiva, la fel și viitorul.Depinde ce părți privești.Prezentul te poate întrista, nu doar bucura.Trebuie să trăiești în prezent, cu speranța la viitor și folosindu-te și de trecut.De exemplu, mă folosesc acum la muncă de ceea ce am învățat acum ani de zile în școli, pentru a primi un salariu în viitor cu care să plătesc diverse.Așa zic eu că ar trebui aplicate în toate aspectele vieții.

Da, într-adevăr
Ca sa nu îți mai cada mintea în ispita, credința ar fi cam singura varianta "gratuita" la care poți apela.
De ce "gratuita"? Implica doar sa crezi in el, spre deosebire de psihologi, psihiatrii și terapeuți care te lasă și fără bani, dar nici nu te aduc, de cele mai multe ori, in punctul in care tu ai vrea sa fii.
Alegerea este a celui ce are nevoie de liniște sufletească!

E foarte bine sa traiesti in prezent, dar este bine sa ti cont si de trecut si viitor. Sunt doua vorbe bune despre asta: "Cei ce nu-si cunosc trecutul, sunt condamnati sa-l repete" si "Paza buna trece primejdia rea".
Chestia nu e ca trebuie sa traiesti doar in prezent. Trebuie sa iti cunosti trecutul doar atat cat sa inveti din greseli si sa te gandesti la viitor doar atat cat sa-ti planifici prezentul fericit si sanatos.
De fapt o afirmatie corecta este sa nu te gandesti prea mult in nici una dintre toate cele trei. Trebuie sa te gandesti 25% la trecut, 50% la prezent si 25% la viitor. Asta e cheia. Daca cresti procentul la una dintre ele, vei pierde din celelalte doua.