Un adevăr este mai puţin adevărat, dacă e îmbrăcat într-un ambalaj frumos şi cu mai puţine colţuri tăioase?
Adică, una e să spui "arăţi ca dracu' în dimineaţa asta" şi alta e să-i şopteşti la ureche, cu zâmbetul pe buze "aşa-i că n-ai prea reuşit să dormi azi noapte? mmmm... dar ce-ai făcut, de n-ai dormit, hihi?".
Sau:
- O, mama mea face cea mai bună mâncare din lume! Niciodată nu o să ajungi ca ea. Am un orgasm gustativ, de câte ori trec prin bucătăria ei. Iar tu...mai bine mănânc la Fast food, decât ceea ce-mi prepari tu. Nu ştii să faci nimic. Ea mereu va fi mai bună.
Şi:
- Da, mama mea găteşte extraordinar! Toţi o laudă. La experienţa ei nici nu e de mirare. Surorile mele mereu o stresează cu telefoanele, de câte ori au nevoie de un sfat. Cred că ţi-ar da şi ţie nişte lecţii cu cea mai mare plăcere. Bătrânii ascund atâtea secrete valoroase în ei, de e păcat să nu ne folosim de ele. Cred că până şi omleta ta ar putea să devină comestibile (hehe, ce-mi place, că ştii s-o arzi cu talent!). Asta dacă nu ne refugiem din nou în dormitor şi n-o uităm pe aragaz, hihi.
Şi încă o situaţie:
- O, iubitule, uită-te şi tu cum arată tipul ăla! Parcă ar fi sculptat, parcă tocmai a coborât de pe coperta unei reviste. Incredibil! Mereu m-au atras bărbaţii frumoşi şi bine făcuţi. Mama, ce mi-ar plăcea să arăţi şi tu la fel!
Sau:
- Da, e mişto tipul. Arată bine. Mereu m-au atras tablourile frumoase. Ce zici, facem împreună un tur prin muzeu? Dar de cumpărat, n-am de gând să cumpăr. De ce mi-aş lua ceva rece, dubios şi prăfuit, când am aşa un exponat acasă, care plus de asta mă şi iubeşte? Păi ce, 2-3 luni de sală, şi voi fi eu cea, care te va păzi de ochii admiratoarelor, hihi.

Se simte o diferenţă, nu?
Deci, cum e mai bine sau cum preferaţi: un adevăr dur, cu ţinte şi ţepi sau unul în mătase şi catifea?
Sau e mai puţin adevărat, când e blând, delicat şi arată bine?
...chiar trebuie să-i dăi în cap omului cu "partea goală a paharului", când putem să-i arătăm (şi) părţile bune?

xXMaximAlcoolxX, n-ai înţeles tocmai bine. Nu vorbea nimeni despre ascunderea adevărului, ci despre prezentarea lui sub o formă mai puţin dureroasă, jignitoare.
Deci în loc să-ţi spună iubitul:
- Schimbă-ţi rochia aia, că arăţi ca dracu'!
Îţi spune:
- Iubita mea, nu te supăra, dar parcă în rochiţa ai'laltă îţi stătea mai bine. Eu în locul tău aş lua-o pe cea roşie. Hai, schimbă-te, că avem timp! Să fii cea mai frumoasă şi să te simţi ca o zână!

Aţi observat, că aproape de fiecare dată, ca să nu răneşti, ai nevoie de mai multe cuvinte? Nu cumva ŞI de leneşi/comozi alegem uneori drumul cel mai scurt şi mai pietros...pentru celălalt?
Oare cel de lângă tine nu merită un mic efort din partea ta, un mic joc de cuvinte, care va face adevărul tău mai comestibil, mai puţin amar pentru el?
Nu cumva ŞI de egoişti ne purtăm aşa? Sau ŞI din dorinţa de a părea tranşant de sinceri, direcţi, corecţi (deci tot e un fel de egoism, pentru că ne gândim numai(/mai mult) la noi, la cum suntem percepuţi de ceilalţi)?

Un adevăr prezentat sub o altă formă şi spus pe un ton mai blând, mai glumeţ, face diferenţă şi, de cele mai multe ori, este şi mult mai util, nu doar plăcut.

basexcu, înţeleg că poate eşti un pic cam frustrat (ştii tu din ce cauză), dar totuşi citeşte cu atenţie tot ceea ce am scris mai sus! Nu e vorba de pupincurism sau linguşeală (deşi uneori poate aşa pare), este vorba mai mult de educaţie şi de faptul, că îţi pasă de sentimentele celui de lângă tine şi nu vrei să-l răneşti (a, dacă nu-ţi pasă, atunci normal, poţi să-i arunci în faţă adevărul ăla dur şi neşlefuit. dar oare chiar trebuie? că de putut, poţi să şi înjuri ca la uşa cortului, poţi să şi dai în cineva. ce naiba, suntem oameni, judecăm, gândim! chiar nu putem să ne abţinem?!). Nu toţi pot duce crudul adevăr la fel de bine, suntem diferiţi (de exemplu, pe tine nu cred că te-ar deranja, dacă ţi-aş spune, că eşti dur, egoist, subiectiv, frustrat, inflexibil, mitocan, nepăsător şi nu le ai cu gramatica limbei române. nu te-ar deranja, nu? sau mă înşel?). Vezi tu, unii sunt mai sensibili (deşi "stupidul" tău mi-a arătat, că şi tu eşti. sau e totuşi vorba de o frustrare şi incapabilitate de a accepta şi alte păreri?) şi au nevoie de mai multă atenţie din partea noastră, de mai multă grijă. Iar dacă ne şi pasă de ei, atunci chiar nu văd de ce n-am încerca să gândim înainte de a deschide gura, să alegem nişte cuvinte mai potrivite, să-i scutim de frământări inutile...

Cum crezi, în ce condiţii un copil va învăţa mai bine şi îşi va corecta în timp greşelile, se va perfecţiona, când îi repeţi zilnic "bă, eşti prost! nu ştii nimic!" sau când îl iei cu frumosul şi îi explici, unde a greşit şi de ce nu-i bine? Da, îţi va lua mai mult timp, va trebui să pui mai mult suflet, dar crede-mă, rezultatul va fi unul pe măsură!

Nu contează doar ce spui, contează şi cum spui.
Numai bine!

Sataninside, îţi mulţumesc pentru intenţie, dar este vorba doar despre frământările, gândurile mele la modul general. Toţi ne punem anume întrebări la un moment dat, nu? şi încercăm să găsim răspunsuri, să aflăm părerea majorităţii, să vedem pe unde ne situăm...
În general îmi place să aud cât mai multe păreri, pentru că din fiecare am câte ceva de învăţat şi îmi pot forma o percepţie mai clară asupra lumii în care trăim, asupra firii umane.
Iar dacă mai şi reuşesc să schimb în bine o persoană-două (sau să MĂ schimb, dacă e cazul. de ce nu?), să-i dau o temă de reflectat, atunci e perfect.

Acum încerc să mă fac mică-mică (să nu vă sperii) şi să ascult inimile, gândurile voastre, să citesc printre rânduri, să aflu tot ceea ce-mi spuneţi, dar mai ales ceea ce taceţi... Este delicios!
Vă mulţumesc, că îmi oferiţi această ocazie!
O zi faină!

Mariana, dragă, ce simpatică ai fost cu răspunsul tău (foarte înţelept, ca de fiecare dată, dar şi amuzant)!
Deci zici, că soţul tău era la cură de slăbire forţată mai pe la începuturile voastre, hehe? Ce dulce a fost!
Mereu mă faci să zâmbesc. Mersi!

Vezi, că poate-ţi fur nişte reţete, hihi!
(însă recunosc, cazurile, prezentate de mine, sunt o pură ficţiune; am vrut doar să exemplific ideea)

O seară plăcută şi numai bine îţi doresc!
Te-am pupat.

Mulţumesc, Smith!
Nu era vorba de iubiri, ci despre modul de a spune un adevăr (apropo, tu mereu ştii să le spui în aşa fel, ca să nu doară, ceea ce apreciez foarte mult la tine. şi mi-ar plăcea să mânuiesc cuvintele cu aceeaşi măiestrie, dar ştiu - rămân doar cu plăcutul), însă o să ţin cont de sfaturile tale.

Între ciocan şi nicovala zici? hmm...
Merg şi din alea de cauciuc?

Stii, cred ca, tactul si diplomatia sunt necesare atunci cand trabuie sa comunici ceva, mai ales daca este un lucru mai putin placut. Eu n-as numi-o catifea si matase deoarece pare ceva mai frivol si asa cum ai remarcat si poate sa dea senzatia ca adevarul comunicat, nu prea are caracter de adevar "real" si pare mai degraba o minciuna sfruntata, ori o rea vointa din partea ta.
Sunt situatii cand trebuie sa comunici iubitului/ei, celor apropiati, prietenilor, cate un lucru pe care l-au facut, l-au spus, care nu cadreaza cu persoana lor, asa ca esti nevoit sa comunici parerea ta. Dar nu este cazul sa-l abordezi pe cel in cauza in felul urmator: "ma da prost/a mai esti, cum de ai fost in stare de asa o magarie".
Sau vrei sa comunici ceva privind felul in care arata cel /cea pe care il/o abordezi:"Mama dar azi arati ca dracul, ce este cu tine?".
Poti sa te interesezi daca este cumva bolnav/a, daca nu s-a odihnit bine, si a avut vreun necaz ce i-a stors puterile, lucru ce se reflecta pe chipul celui/celei intrebate sau poti sa propui ca sa mergeti impreuna la coafor, cosmetica si ca doresti ca acest lucru sa-l faceti impreuna, deoarece tie iti este urat sa mergi singura.
Daca sotul sau iubitul tau iti face observatii privind felul in care gatesti si face referire la mancarurile facute de mama sa, atunci trebuie sa nu te superi si sa te arati interesata de retetele ei si sa-l rogi sa faca acest lucru pentru tine, deoarece "mancarea facuta de mama sa, chiar daca este afumata, este cea mai buna dintre toate", asa cum se spune de altfel.
Sa stii ca in realitate, eu fiind moldoveanca gatesc si mancaruri specifice zonei in care m-am nascut, dar am invatat de la soacra mea( Dumnezeu s-o odihneasca in pace, ca a fost ca o mama pentru mine) si mancaruri specifice Ardealului, asa ca ne putem bucura de o varietate de mancaruri din ambele zone si sotul meu este multumit cu felul in care gatesc. La inceput insa, fiind tineri, iar eu nu prea ma pricepeam la gatit, cand nu-i placea ce am gatit, delicat imi spunea ca nu-i este foame, mancand doar atat cat sa nu ma jigneasca, dar am inteles mesajul si m-am conformat, am invatat sa gatesc.
Intodeauna trebuie sa primesti mesajul, fara a "ucide" mesagerul, chiar daca ce-ti comunica nu-ti este pe plac, dar eu tind sa cred ca este mai delicat sa spui ce te doare fara sa jignesti, lasand loc pentru adevar si facandu-ti un examen de constiinta, acceptand ce ti se spune, daca cel/cea care ti-a comunicat parerea, a avut dreptate.
Pentru adevar indiferent de consecinte, spus delicat fara sa jigneasca.

Un adevar cu matase si catifea e intodeauna bine venit

Greu de zis. Adevărul dur, cu ținte și țepi poate te-ar face să te simți mai prost; însă ai afla adevărul adevărat.

cel din mătase și catifea: probabil ai fi mai ușurat să afli ceva mai plăcut; te vei simți prost când vei afla, de fapt, că ai fost mințit și vor intervenii probabil certuri, neînțelegeri...

Așa că mai bine aflu adevărul dur, și măcar sufăr mai puțin și am aflat totul!

Mai bine în mătase şi catifea. (toți preferăm asta, „zgârie m încet și se vindecă repede")
Cel deștept (în timp) v-a conștientiza ce ascunzi printre mesaje, și nu va fi rănit de ce a descifrat, va fi bine dispus să încerce ceva nou, pentru binele său.

În schimb, dacă i-o spunem cu „un adevăr dur, cu ţinte şi ţepi" riscăm să facem persoana x să sufere, să-și piardă încrederea-n sine (în cazurile de mai sus) și cel mai important, să nu se mai aprecieze pe sine.
Deci, se simte brusc o diferență.
Cum spune Cereste („hihi"): Zgârie m încet și se vindecă repede.

1.Un adevar este un adevar indiferent de modul in care iti exprimi constatarea a ceea ce tu crezi ca este adevar.2. De fapt, intrebarea ta se refera la "comunicare" si nu la "adevar" (mai bine zis la "adevarul relativ" : modul in care cineva percepe realitatea nu este obligatoriu ca mod de percepere si pentru ceilalti : ce consider eu eu ca bun sau frumos etc, altii il pot percepe si considera ca rau sau urat).

Imi place atat de mult tipul cu care sunt acum, incat nu as spune nimic pe o tonalitate nepotrivita sau intr-o modalitate nepotrivita, pentru ca nu as vrea sa il ranesc. Ii spun absolut TOT ce nu imi convine, dar aleg intotdeauna cuvintele potrivite. Si el la fel.

Si nu, nu e mai putin adevarat, doar spus cu atentie si oricum, critica se face sutuatiei, nu persoanei, pentru rezultate optime.

Eu as alege unul în mătase şi catifea! Tu ce ai alege?

Eu aleg partea mai mierloasa. consider ca e mai frumos sa spui omului ceva printr'o cale mai blanda, decat sa ii dai cu un par in cap si sa ii spui: "esti un prost!". E mai dragut si mai inteligent, consider eu, sa spui un lucru intr'un mod mai bland, pentru ca acea persoana caruia i te adresezi se simte mai bine si nu e ranita de cuvinte tari si dureroase. iar, de asemenea, si tu ai de castigat, pentru ca dupa aceea nu te simti prost si castigi "excelenta de a manui cuvintele in fata unei persoane". Si apropo, e o intrebare excelenta! nu ma mir ca esti userul anului! nu pot sa cred ca ai avut atata rabdare si ai putut dezvolta asa intrebarea! Felicitari! Bye...

E bine sa fii direct, eu am preferat mereu asa. Sa fii direct nu inseamna sa fii insensibil sau sa ranesti intentionat. De exemplu la prima "nu te descurci deloc in bucatarie, dar daca vrei sa inveti te ajut cu drag, si sigur vei fi mai bun". Spui CLAR problema, dar fara sa ranesti si oferi solutia totodata. Asa prefer eu...lucrurile spuse pe ocolite ma dispera...deci aleg sinceritatea (non-brutala xD )

Totul tine limbaj si cum fiecare il stapaneste

Pentru mine orice e bine, dar pentru altii unul din ala cu roz si matase, iar de restul bomboane

Mai bine i`ai arata si partile bune... adica gandeste-te un pic daca ti-ar zice si tie asa ceva cineva in fata... Cum te`ai simti? Prost nu? Mai bine ai zice adevraul in fata mai pe ocolite si mai putin dureros.

Ehm...mi-e lene sa citesc acum intrebarea, imi pare rau. dar voi lasa tab-ul deschis si voi citi intrebarea ta azi

Sincer, prefer sa spun adevarul "in mătase şi catifea".
Pur şi simplu evit o cearta. Dar fac asta doar pentru persoane la care ţin, pentru că nu-mi place să le vad supărate. Dacă e vorba despre simpli cunoscuţi sunt cât de sincera se poate.
Cât despre mine, prefer sa aud adevarul sincer. Totuşi, adevărul acela nu trebuie spus neapărat foarte dur sau foarte blând.
"-Schimbă-ţi rochia aia, că arăţi ca dracu'!
Îţi spune:
- Iubita mea, nu te supăra, dar parcă în rochiţa ai'laltă îţi stătea mai bine. Eu în locul tău aş lua-o pe cea roşie. Hai, schimbă-te, că avem timp! Să fii cea mai frumoasă şi să te simţi ca o zână!"
Aş prefera sa aud ceva simplu si sincer gen:
-Schimbă rochia, parca nu-ţi stă bine.

Nu cred ca e mai putin adevarat cand e bland si delicat, insa exista o sansa mare ca intr-o situatie de acest gen, persoana respectiva sa nu isi dea seama de ceea ce se incearca sa i se spuna...
Cat despre ceea ce prefer, e relativ... uneori as prefera un adevar dur, alteori unul in matase si catifea.

Inca o dovada a societatii infecte plina de eufemisme si de atenuari ale adevarului.De ce dracu' sa invelesti rahatu-n staniol cand el tot rahat e si tot pute?
Comportamentul asta de c@c@t nu "de catifea" nu face decat sa te fereasca de adevar,de modul in care tu ar trebui sa te privesti imbibandu-ti creieru cu mizerii si creand confuzie. Faptul ca tu spui in loc de bou, vaca fara uger,nu schimba deloc situatia, boul tot bou ramane, asa ca de ce dracu sa te comporti asa?
Mintea alauia bombardat de tine cretinule cu eufemisme o sa fie varza pentru ca tu o sa-i spui ca e mare zmeu si el de fapt e doar un cretin la fel ca si tine.De asta exista azi cocalari,pitipoance de asta s-a creeat azi o societate bolnava, infecta si plina de mizerii pentru ca folosim toti eufemisme si deformam realitatea, catifele proaste ce sunteti!

@NOname
si nu era mai usor sa-i spui ca arata nasol in rochia si sa o schimbe ca sa nu se faca de ras?
De ce trebuie iei aliura asta falsa de doct si lingusitor si sa complici lucrurile simple punandu-ti masca de pupator in Cwr.
Nu cumva tu esti cel egoist?
nu cumva tu vrei sa ii ascunzi aluia adevarul sa-l lingi ca sa iti ramana prieten?
Keep it simple!

@Noname m-ai convins!
Aleg catifeaua! de acu' o ard eufemistic!
E de o fina complicaciune sa discuti ceva cu persoanele mai putin foarte destepte, care probabil din minuscula lor negura de provizorie nestiinta se contrazic singure : " Nu e vorba de pupincurism sau linguşeală (deşi uneori poate aşa pare)"
Tocmai de asta imi este opusul lui usor sa explic lucruri elementare gen apa este uda persoanelor cu dizabilitati perceptuale.

Cate o data cred ca unele persoane ar trebui sa-si tina parerile rele pentru ei,fiindca s-ar putea sa ranesti persoana, dar cateodata trebuie spus si adevarul, ori cat ar durea.Dar trebuie spus cat mai delicat.Asta este parerea mea

Eu a'si alege varianta în mătase şi catifea.
Ianinte sa ii spui cuiva ca nu e bun, intr'un stil direct si scurt, poti sa incerci sa isi dea seama printr'un raspuns catifelat, care sa nu raneasca persoana respectiva...
Asta e parerea mea... Acm nu stiu, dar daca mi'ar spune ceva gen, esti urata si proasta m'as simti foarte, foarte prost.
Asa e si pentru ceilalti... Mai bine mi'ar spune dedata asta nu ti'a reusit, chiar daca acum n'ai facut deloc bine si nu arati chiar frumos, te poti indrepta...

Tu ce parere ai NOname?

Depinde. Uneori trebuie sa fii crud, pentru ca uneori nu esti inteles cand imbraci adevarul in ceva dulce, frumos... Atunci trebuie sa intervii, trebuie sa aduci persoana respectiva cu picioarele pe pamant pentru ca altfel tu vei continua sa te consumi si ea sa zboare printre nori. De sigur mai sunt si cei care au o maxima satisfactie personala atunci cand iti trantesc adevarul in fata intr-un mod crud, dar nu consider ca varianta asta e necesara mereu... depinde de fiecare om si de felul lui de a fi.

Intresant! Eu nu prefer parerile de nici un fel! Decat atunci cand le cer! Si nu prea cer pareri, nici nu le dau ne-cerute! Eu zic ca e mai bine sa le tii pentru tine, atata timp cat nu intereseaza pe nimeni, sau nu-ti foloseste la nimic sa fii arogant sau lingau! Totusi dupa parerile celor care ti le dau...ne-cerute,poti sa cataloghezi persoana respectiva! Am acasa oglinzi,care chiar functioneaza,nu am nevoie sa intreb pe nimeni,daca am slabit sau m-am ingrasat(propozitie cu care te intampina multe,,prietene''). Deci dupa parerea mea e mai bine sa spui exact ce gandesti, doar daca ti se cere asta, daca nu...stai in banca ta!

Mie nu prea-mi pasa cum mi s-ar spune. Altora? Depinde de om. Oricum, daca nu poti fi obiectiv, indiferent cum ti-ar spune... tot te superi. Daca merita, sau daca intelege (fiindca sint si de ailalti, si sint multi) de ce nu? In fond asta ne deosebeste de animale! Iar cu timpul au aparut metaforele, alegoriile si alte "mofturi" - cum le-ar numi unii tractoristi care scriu pe-aici, gen basexcu!
Dar, din nou spun, depinde cu cine. Eu am avut o prietena care se supara tare daca-i sarutam mina! I se parea la fel de deplasat si desuet ca amicului tractorist.