Unii dintre voi poate o să mă considerați copilăroasă dar nu e un lucru neapărat negativ. 
Pusesem acum ceva timp întrebarea dacă vă mai amintiți de acel desen animat difuzat acum mai mulți ani pe MiniMax, "Înconjurul lumii în 80 de zile, cu Willy Fog".
Câțiva dintre voi ați răspuns că v-a plăcut și că a fost desenul vostru preferat. Ei bine, și al meu.
Acum mă voi concentra pe personajul principal, și anume Willy Fog. După părerea mea este un personaj demn de admirat atât pentru copii dar și pentru adulți, datorită felului său de a fi:
- loial
- echilibrat
- calm în orice situație
- diplomat
- amabil
- responsabil
Nu și-a pierdut cumpătul și nu și-a plâns de milă nici măcar atunci când a crezut că a pierdut pariul și că și-a pierdut întreaga avere, și cel mai important lucru: era o persoană de cuvânt, chiar tema principală a poveștii, după care a fost adaptat desenul animat, fiind promisiunea cuvântului dat.
Recunosc că și acum, ca persoană adultă, îl admir pe Willy Fog.
Voi de ce părere sunteți?
Mai cunoașteți un personaj din desene animate demn de admirat?
Desenele mele preferate au fost, sunt si vor ramane Les Miserables.
Personaj preferat/admirat: un nenea ce a vrut sa cumpere niste paine cu o piatra (acum am depasit etapa aceea si imi permit sa fac glume nesarate... la acea varsta - imi placea, pur si siplu, pentru faptul ca si-a propus sa se schimbe, si sa isi rascumpere intr-un fel greseala, ajutand, facand bine...)
Mi-au placut si altele:
Perrine,
animatia Nobody's Boy Remi (japonezii astia fac si faceau lucruri faine, in afara de desenele cu roboti si dragoni verzi pe pereti),
Captain Planet (ca tot spuneai de admirat),
Batman (because justice).
Desenele animate nu au varsta, si nu au nevoie de o varsta.
Daca gasesti ceva cu care sa te poti identifica catusi de putin, o sa te uiti cu aceeasi placere la ele la orice varsta.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Nu înțeleg de ce se ecranizează toate cărțile: nu le puteți citi? "Lasă domnule! De ce să citească copiii cărți când se pot uita la desena animate, nu? Să facem noi profit, în rest nu ne interesează". Doar ca să știi: personajul din carte nu se cheamă Willy, ci Phileas Fogg.
Răspunde
Tin sa te contrazic. Toata naratiunea pleaca de la un pariu. Asa incat ce incredere sa am eu intr-un cartofor? Si mai consider ca toata povestea vrea sa scoata in evidenta superioritatea unui neam de pirati.
Cred ca am o groaza pe care le admir. Poate nu ca le gasesc multe calitati, dar au cate ceva de admirat. Eu ma gandesc ca un adult, poate sa isi educe un copil prin a ii reda anumite calitati ale personajelor de desene animate.
Nu am văzut desenul animat. Dar, din descrierea ta, realizez ca, dacă ar exista mai mulți ca Willie Fog, lumea ar fi cu siguranță mai buna. 
Am citit și cartea dar aici mă refeream strict la personajul "Willy Fog" din desenul animat. Oricum ar fi, "Phileas Fogg" și "Willy Fog" sunt unul și același iar trăsăturile de caracter sunt aceleași și în poveste și în desenul animat.
E bine să se ecranizeze unele povești scrise dacă sunt bune, captivante și dacă prind la public iar acesta are ceva pozitiv de învățat din film/desen animat.
Da chiar asa, sa le dam foc și sa interzicem toate filmele făcute după cărți. Rușine ălora de prin '50 ca s-au gândit sa facă film după "vrăjitorul din Oz" sau ălora de mai târziu după "călătoriile lui guliver"...sa nu mai zic de cele din secolul asta... Rușine lor ce mai
Mă refer la faptul că, din cauza ecranizărilor, copiii nu mai trebuie să citească ca să ia 10 pe fișa de lectură. Am văzut o întrebare mai veche în care cineva întreba dacă e musai să citească "Moromeții" sau e ok dacă vede doar filmul. Vă dați seama că acel cineva a luat bacul fără să citească? E scandalos! Copiii nu mai citesc, și îmi e teamă ca, în următorii 10-20 de ani, cărțile să nu devină o raritate. E bine că filmele se mai abat din când în când de la poveste (cum e faza cu "Willy" în loc de "Phileas") pentru că, în felul ăsta, profesorii îi prind pe elevii care nu citesc.
Da, dar nu mai bine copiii învăța ceva din carte, nu din film?
Cărțile deja sunt o raritate, erau și acum 20-30 ani.
A luat bac-ul invatand dintr-un film. Important e sa invete, nu? Indiferent de sursa.
Daca in prezent putem vedea si imaginile, nu doar scrisul, cred ca ar trebui sa profitam de asta.
Prietene te cam înșeli. Faptul că unui puștiulică nu îi ia plăcut Moromeții astfel încât să o citească nu înseamnă că nu citesc. Eu personal când eram în liceu citeam cam orice, mai puțin programa de BAC, mi-a fost greu să rezonez cu literatura respectivă dintr-un singur motiv era obligatorie. În schimb citeam ca nebunul: În gimnaziu am citit Harry Potter, 6 volume într-o săptămână, am continuat cu Cronicele din Narnia lui C. S. Lewis și cu P. B. Keer, Copii lămpi fermecate. În Liceu l-am citit pe Salinger "De veche în lanul de Secară", Kybalion ( o carte de hermetică), Laleaua Neagră de Dumas, Rozariul de Florence Barclay, Enduring Love de Ian MceWann, sau Crimă si Pedeapsă a lui Dostoievski. Deci faptul că vezi doamne nu citesc copii literatura de BAC nu însemnă că numai citesc. În ce privește Jules Verne i-am citit vreo 2 cărți, Ocolul Pământului, Călătoriei spre centru pământului și un început de la Pământ la Luna, tot în gimnaziu. Și sunt absolut sigur că nu sunt un specimen unic.
Am urmărit și acele desene animate. Într-adevăr, două personaje cu trăsături de caracter pozitive și de admirat.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
