V-am tot povestit despre fostul meu șef, preotul, care mi-a făcut bullying (pe tema aspectului fizic) cât timp am lucrat la el.
Well, într-o zi, când eram doar eu cu el, îmi zice că sunt un om bun și că mă apreciază mult ca angajată. I-a zis și mamei același lucru despre mine.
A fost sincer, l-am simțit, atât eu cât și mama.

Pentru cine afirmă că sunt obsedată de el, țin să precizez că pun aceste întrebări, deoarece vreau să înțeleg astfel de comportamente.

Cum vă explicați această schimbare bruscă de atitudine?
Cum poți să-ți bați joc de un om în mod constant apoi să zici că-l apreciezi?
Se săturase oare de șicanele pe care mi le făcea și îl mustra conștiința?

P.S N-a durat mult. Pe urmă a revenit la aceleași șicane de prost gust, ceea ce m-a scârbit, fapt ce m-a determinat să-mi dau și demisia în cele din urmă.

"Cu copiii tăi dacă se vor confrunta cu aceleași probleme că și mine îi vei "motiva" la fel, cu insulte?"
Copiii mei o sa aiba un model pe care sa-l urmeze si n-o sa ajunga niste loseri.
Ti-am dat deja raspunsul despre ceea ce sa faci cu cateva intrebari d-ale tale in urma.
Una e sa ai anumite probleme si sa incerci sa le schimbi si sa faci asta zi de zi, alta e sa pui aceleasi intrebari pe banda rulanta si sa te plangi non stop.
Fa ceva sa schimbi situatia, vezi ca esti grasa, pune si slabeste, nu ajungi gras din intamplare, la fel cum nu ajungi dependent de narcotice din intamplare si cum nu ajungi sa fii musculos si sa alergi maratoane de zeci de kilometrii fara pauza din intamplare, ti-am dat toate raspunsurile de care ai nevoie... da le citeste pwl3a... asta cu mancatu pe fond emotional e o scuza, cum dracu reusesti sa mananci cand te simti naspa? Eu cand se intampla ceva si ma simt naspa, nu am pofta de mancare.
Ti-am spus clar si raspicat, invata despre alimentatie, ce-s alea calorii proteine etc, ce e ala surplus si deficit caloric, cum sa slabesti, cum sa te ingrasi, si cat dureaza un proces de slabire, ce exercitii fizice sa faci, etc... ai toate pe Youtube, da e mai usor sa stai toata ziua in casa sa nu faci nimic si sa mananci in continuare, aia care mananca mai putin si fac miscare sunt nebuni.

"Nu-ți doresc să te confrunți cu depresie sau bullying", depresia nu apare fara motiv, apare din cauza situatiei in care esti, si mie mi s-ar parea depresiv sa fiu gras si urat, sa ma imbrac naspa si sa stau toata ziua pe un telefon/laptop infect, iti repet, folosesti starile astea naspa pe post de combustibil.
Ti se pare greu sa faci miscare si exercitii? E si normal sa fie greu, cine a spus ca trebuie sa fie usor? Ce e frumos se obtine greu, prin durere, sacrificii si mult timp investit, daca iei un sportiv si brusc ii dai alt corp, ala o sa faca in cotinuare ce stie el mai bine, adica sport, o sa manance sanatos si o sa ajunga iar sa arate bine in ciuda faptului ca are alt corp, iar asta se intampla pentru ca asta e stilul lui de viata, la fel daca iei un gras de 200 de kg si ii dai un corp de 80 de kg cu muschi, ala o sa faca ce stie el mai bine si o sa manance in continuare cartofi prajiti, mec si o sa ajunga iar gras.
Sportul e un stil de viata si mancatul sanatos la fel, faci asta pana mori, realizezi ca daca continui sa-ti traiesti stilul tau actual de viata o sa fii la fel si peste 2-3-5-20 de ani? Nimic nu o sa se schimbe, tu o sa bei in continuare coca cola, o sa mananci in continuare prajeli si mancaruri cu mult ulei, si o sa ai in continuare depresie.
Cand va aud ce scuze bagati ma ia capul, auzi cica "sa vedem cum e sa fii dependent de narcotice si sa primesti bully", de parca te trezesti intr-o dimineata si brusc ai dependenta de narcotice... Esti adult, asuma-ti ce faci, ce imi spui tu acum e ceva gen "Sa vedem cum o sa te simti cand o sa-ti tai singur degetele de la mana cu toporu, sa vedem atunci cum mai conduci"... ai ratiune si discernamant, asuma-ti, meriti tot bully-ul primit daca iti faci asta cu mana ta stiind urmarile.
Schimba-ti stilul de viata.