V-ați gândit vreodată că e posibil să suferiți de o tulburare de personalitate?
cine stie, cu toata isteria asta in masa cu corona, probabil ca am iesit uni cu traume
Persoanele bolnave își dau seama că suferă?
negarea este primul pas si intr-un final acceptarea
faza e ca sunt stigmatizati de majoritatea, traim intr o tara crestina dar degeaba ar trebui sa fie mila fata de aceste persoane, dar multi se comporta ca nazisti, atunci stai si te intrebi cine e normal? ca si lipsa empatiei nu prea e normala
In unele cazuri persoanele bolnave isi dau seama ca sufera, in altele, nu. In cazul meu, daca sufeream de o tulburare de personalitate, mi se spunea mai mult ca sigur.
| Celcestietot cine sa iti spuna? un diagnostic se face doar in urma unei expertize medicale nu oricine poate da diagnostice, cateodata si psihiatri se insala
Ideal este sa fii dus la un control psihiatric, fiindca persoanele care sunt intr-adevar bolnave, nu au cum sa-si dea seama si nici nu vor recunoaste vreodata ca-s bolnave.
Da, m-am gândit.
Persoanele bolnave își dau seama că suferă?
De obicei, nu, dar le spun alții.
Nu,nu m-am gandit Eu chiar sufar de tulburare de personalitate. Nu. Nu suntem criminali sau nebuni. Tulburare de personalitate înseamnă emoții foarte puternice, sensibilitate,, frică de abandon, auto distrugere, (distrugi relațiile cu cei din jur)unii cu tulburare de personalitate se enerveaza foarte repede, explodează ca un vulcan.
Şi da îmi dau seama că sufăr dar nu ştiam ce boală am până nu mi-a zis doctorul psihiatru
Cum dracu sa nu imi dau seama ca sufar la o adica, ce-s beat? Normal ca iti dai seama in general, vezi ca nu ti-e bine, vezi ca gandurile, dorintele, drumul tau este deplasat, si e clar ca ai probleme.
De ex daca felul meu de a fi e ca nu am nici un drum, nu ma gandesc sa fac nu stiu ce in viata, e clar ca n-as fi okey! Daca am o frica exagerata pe care nu ar trebui sa o am, e clar ca as avea anxietate, daca-s mai trist decat trebuie, e clar ca as avea depresie. Nu vorbim de bolile fizice, ca acolo e clar.
Ca na, e net, e informatie si vezi cum e, citesti, afli, si o sa-ti dai seama ca ai probleme, asta pentru cei ce mereu au avut acea probleme de cand sunt.
Pentru ceilalti e mult mai simplu, ca stiu comparatia cu inainte de a fi bolnavi, si e limpede ca acum au probleme.
Eu unul tulb de personalitate nu am.
Cum sa nu-ti dai seama ma?! Uite eu mi-am dat seama ca aveam anxietate, stiam imediat "ieri eram mai nasol, azi sunt ceva mai binisor", simteam imediat! Plus ca stiam cum eram inainte sa am anxietatea si stiam ca acum nu e bine, era evident.
A nu recunoaste un adevar e dovada de prostie. Din contra, recunosc ca sa incerc sa rezolv problema.
Eu cand m-am dus la medic am zis asa "domnu` doctor, sunt bolnav, va rog sa ma ajutati sa rezolv problema, am asa asa asa si pe dincolo, inainte nu eram asa, am avut si ceva depresie, inainte nu eram asa, e clar ca am ceva".
Si asta e!
Ce e mare lucru. Eu cand m-am dus acolo deja aveam temele facute, nu abia acolo sa aflu ce am ca sa pierd timpul. Sa luam direct masurile necesare cat mai rapid. S-au luat, de anxietate am scapat.
Daca acum 5 ani erai bine sa zicem, si acu esti mai rau, nu e clar ca esti bolnav?!
In schizo s-ar spune ca nu iti dai seama, dar si acolo e relativ, depinde, era un matematician cu schizo, a fost facut si film dupa el "A beatifull mind", si pana la urma s-a prins, era destept si stia ca iluzia ce o avea, e iluzie, cele 2-3 persoane pe care le vedea si care nu existau.
De ex aud ca la geam se discuta de mine, eu stau sus la etaj, si daca aud, e clar ca nu are cum sa fie cineva la geam! Sau apare un soricel pe podea, avea pe unde sa intre daca era usa inchisa, si e iluzie, aia e.
Desi erau doua chestii, halucinatii unde nu ti-ai da seama ca e halucinatie, si halucinoze, unde te prinzi ca e halucinoza, apare in depresia psihotica, si prima in schizo.
Nu, sunt mai multe tulb de personalitate, nu ce ai zis tu acolo. Si tulb de personalitate nu-s boli. Normal ca iti dai seama ca suferi, nu inteleg pe aia care nu isi dau seama, adica mi-e rau si nu imi dau seama, interesant. E ca si cum ma doare burta si nu imi dau seama ca-s bolnav, mai ales ca acum o sapt nu ma durea, doar din comparatie te prinzi.
Mai, stiu ca-ti vine greu sa crezi, dar cu cat esti mai bolnav, cu atat nu recunosti si nu vrei sa accepti boala, in special cele psihice.
Am o cunostinta care este de ani de zile in depresie si a avansat, o tot trimiteam la medic sa fie evaluata si chiar i-am sugerat ca ar putea avea paranoia. Tipa este profesor universitar, deci nu-i proasta deloc. Ei bine, intr-un final a ajuns la medic si i s-a pus diagnosicul de paranoia. Comportamentul ei, modul de a vedea lucrurile, de a distorsiona vorbele oamenilor, de a fii suspicioasa si pusa pe harta tot timpul, de a nega anumite fapte... totul m-a facut sa cred ca ar avea asta, si suprinzator, un psihiatru i-a pus acest diagnostic.
Acum nu mai vorbeste cu mine, de parca eu as fi imbolnavit-o de paranoia, dar si asta face parte din boala, asa ca, i-am dat o pauza, sa ma caute ea, cand si-o revenii.
Aaa, corect, am zis ca la schizo poate fi asa, ca psihoza tocmai asta inseamna (vezi religiosii ca tot un fel de psihoza e, in ciuda evidentelor neaga realitatea, e caracteristica de baza a psihozei), ma refeream la depresie, anxietate, tulb bipolara doar.
La cele fizice ai dreptate, nu stim, dar eu am banuit ca e vb doar de cele psihice. Normal ca ce nu doare, nu ai cum sa stii.
Adica e cam sa nu zic cum! A ajuns prof univ pe pile poate, cati nu ajung asa in ziua de azi? Sincer iti zic. Din contra, in mod normal cu cat esti mai bolnav cu atata recunosti si devine mai urgenta, ca sa rezolvo problema. Ce sa negi ceva evident?!
Daca avea psihoza da, acolo e altceva, nu prea isi da seama, atunci nu e prostie.
Nu te mai cauta, prostia e f mare! Stiu cu paranoia care s-au dus la medic, au zis "ba, daca toti imi zic ca-s beat, sunt". Si s-au tratat, si nu erau profi univ. Nu stiu cat realiza dar stia ca ceva este din mom ce ii ziceau multi.
Daca avea cap zicea "Mersi frate ca mi-ai zis, ca m-ai trimis la medic, am vazut si eu ca am tot felul de ciudatenii, daca nu imi ziceai ma suparam chiar". Mai ales ca medicul a pus diagnosticul, e clar.
Nu a ajuns profesor pe pile, ci pe munca serioasa. era profesor si in Romania si aici la Sydney a facut un masterat si apoi si-a gasit pozitie de profesor universitar.
Pe aici nu -i nevoei de pile sau spagi, sa ajungi intr-o pozitie.
Apoi, femeia asta nu a fost asa pana acum 5 ani, totul a devenit vizibil si din ce in ce mai rau, doar de 5 ani incoace.
Atunci stii cum se zice, exista oameni inteligenti, altii si mai inteligenti, sunt profi univ si profi! Aia e. Daca inainte nu erai asa, si dupa esti, nu faci si tu comparatia?!
Cand ii aud pe bipolari "aaa nu stiu cand intru in manie", trebuie sa ma atentioneze altii.
Pai mai, eu daca ieri eram rau, azi scriam in jurnal "fin simt ca-s mai bine ca ieri, urca tonusul", simti dracu ca esti mai bine in pana mea prin comparatie cu ieri.
Dupa aia "sunt si mai bine, si mai bine", ajunge la normal cu tonusu, si sare si de ala, si aia e mania, inversul depresiei. Cum sa ma anunte altul, cand e prea tarziu? Eu nu am manie, dar zic cum simt ei.
Si multi nu-s psihotici in TAB ca sa zici ca nu s-ar prinde.
De obicei se mai intampla cand nu-si iau tratamentul. Alta idiotenie, stii ca virezi si repeti idiotenia sa nu iei tratamentul.
Dar unii stiu, dar asteapta sa vireze ca sa li se dea atentie fie si la spital, ca mania nu trece fara spitalizare.
Nu e tata, e inteligenta fata dar nu indeajuns.
Iti faci jurnal! Scrii in el zi de zi sa vezi starile.
Cand citesti ieri "eram ok", peste o sapt "am ganduri ca aia, aia ailalta", ce parere iti faci? Pe langa ca iti zic si ceilalti.
E mai greu e adevarat pentru cei care-s bolnavi de mici, ca nu au comparatie, acolo mda e complicat, ca pentru ei aia e normalitatea.
Mai rar dar sunt, care zic "mmm ia sa vad ce zic astia, daca se poate si mai bine cumva?".
anonim_4396 întreabă: