Va ganditi vreodata ca poate nu aveti o asa mare valoare pentru omenire? si ca sunteti doar o risipa de spatiu?
Pentru ca oameni ca Elon Musk, Steve Jobs sau mai chiar un simplu chimist intr-un laborator de stiinta, ei sunt cei care pot spune ca au avut un aport pentru umanitate. Oameni care ajuta la prosperitatea intregii planete.
Sunt curios sa aflu daca ganditi ca contrebuiti indeajuns pentru omenire si daca credeti ca o viata obisnuita cu job de la 8 la 5, cu probleme de tipul ce mancare sa prepar diseara sau ce mult am de invatat pentru maine, daca asta ajuta cu ceva.

Mă gândesc la treaba asta de ceva vreme. Nu sunt satisfăcut momentan de contribuția mea. Dar am încredere că voi ajunge mult mai aproape de a fi. Cu toții oferim ceva. Dar am ambiții mai mari. De altfel sunt perseverent, doar că voința mea e limitată și cum sunt foarte empatic mă bruiază multe chestii. Toate la timpul lor. Dar simt că progresez. Nu știu dacă voi ajunge să descopăr, să inventez eu cine știe ce chestie. Scopul meu e să ajung pur și simplu să ajung un bărbat care are ceva de oferit ceva celor cu care se intersectează. Să îi impactez, să fac o diferență, să îi fac să fie mai conștienți, mai prezenți. Să mă raportez corect la viață și să fiu în armonie cu legile universului. Sunt pe drumul bun, zic eu.
Ca să aduci o contribuție semnificativă va trebui să ieși din zona de confort și să depășești programul clasic de 7 - 9 ore. Varianta cea mai accesibilă e ca pe lângă ce muncești la serviciu să mai duci o muncă în direcția dorită câteva ore pe zi. Fie voluntariat fie angajat part - time, fie muncă de cercetare. Sau devii propriul tău șef pentru a transforma realitate acea chestie pentru care vibrezi, ce simți tu că e vocația ta. Undeva la 14 - 18 ore pe zi cauți toate metodele prin care o poți transforma în realitate. Să vorbești cu cât mai mulți oameni, să te interesezi de aspectele legale și financiare, să cauți acei oameni pasionați care să te ajute cu munca fizică ori ca sponsori. Și încet încet să cuprinzi cât mai multe chestii și să faci un lucru de anvergură prin care oferi și locuri de muncă și ai și finanțarea necesară sau reușești să obții suficient profit ca să fie sustenabilă.

Daca noi am disparea contributia lor ar fi egala cu 0. Nu muncesc ei oare ca noi sa traim bine?

Da, cred ca ai dreptate, tine de ambitie. Si la urma urmei si invatator sa fii, la fel ai un aport la formarea urmatoarei generatii de conducatori si invetatori, la un nivel mai mic, insa oricum contribui.

Da dar cand ai un proiect in grup la scoala si 1 lucreaza la el si ceilalti 3 trandavesc, oricum nu-i la fel de eficient decat daca toti 4 ar munci.

Exact. Nu e musai să te uiți doar la chestii de astea mărețe. Important este să te folosești la maxim de oportunitățile ivite și resursele de care dispui. Să fii împăcat la sfârșitul zilei că ai dat tot ce aveai mai bun, ai făcut tot posibilul să oferi. Fă ce poți, când poți, cu ce ai. În timp vei putea face mai mult. Dar nu renunța să faci o chestie micuță azi pentru că vrei să faci doar lucruri mărețe. Are și aia mică rolul ei. Formează un obicei și aduce un impact pozitiv.
Îmi aduc aminte de o poveste cu un om care arunca steluțe de mare înapoi în mare. Și vine un altul și îi zice: ce diferență crezi că faci tu? Plaja e imensă și sunt atâtea stele de mare. A venit repede replica, aruncând o stea de mare în apă. Am făcut diferența pentru asta.
O altă chestie care mi-a plăcut a fost un citat care zicea cam așa: Vrei să schimbi / iubești? Începe cu familia ta. Ei sunt acolo, cel mai la îndemână. Poate alții nu sunt suficient de des alături de noi ca să învățăm ce efect au vorbele și acțiunile noastre asupra lor? Ce stări trezesc în ei și dacă îi sprijină sau le fac rău? Putem să facem așa un experiment să vedem cum ar trebui să ne comportăm cu familia ca să fie relații armonioase și care ne ajută pe toți să fim cele mai bune versiuni ale noastre. Apoi reproducem asta în școală / facultate, la muncă / afacere, în viață cu fiecare străin întâlnit care e de fapt un prieten despre care nu știm nimic.

Eu de regula urasc lucrul de echipa, imi place sa fiu capabil sa fac orice singur. Stiu ca e gresit, am incercat dar nu merge.

Nu e neaparat gresit. La scoala / facultate intr-adevar asa se si intampla. E doar o fastaceala asta cu lucrul in echipa. Fiindca nu se compara lucrul in echipa din scoala cu ala de la un loc de munca. Si foarte bine ca iti place sa fii capabil sa faci ceva singur. Asta nu te face incapabil sa lucrezi in echipa, fiindca inainte de a face o echipa e bine ca tu insuti sa fii in stare sa faci ceva de unul singur.

Rolul echipei e sa fie imparta sarcinile deja cunoscute pe care cineva sa le poate face individual. Dar cum bine se stie, in scoala doar doi stiu sa faca ceva, restul doar scriu numele pe hartie.

Bai vere sau verisoara, simplul fapt ca dam din click pe site-ul asta ne face inutili. Deci vorbim ca sa ne aflam in treaba. Mai ales ca pe aici toti suntem copii in mare parte, inca nu ne-am realizat cu adevarat pe vreun plan. Logic ca majoritatea noastra nu reprezinta deocamdata nimic relevant pentru omenire.

Nu! Ce bun sa aduc eu omenirii? Sunt un vierme!

Omenirea e ftuta. Nu merita nimic din partea mea.

"Oh, i don't know. Is it that we collectively thought Steve Jobs was a great man, when when we knew he made billions off the backs of children? Or maybe it's that it feels like all our heroes are counterfeit. the world itself's just a big hoax. Spamming with our running commentary of bullshit masquerading as insight, our social media faking as intimacy. Or is it that we voted for this? Not with our rigged elections, but with our things, our property, our money. I'm not saying anything new. We all know why we do this, not because Hunger Games books make us happy but because we wanna be sedated. Because it's painful not to pretend, because we're cowards. F society."
O abordare destul de apropiata de a mea, ma inspira.

http://m.youtube.com/watch?v=njIc062qmg4

Apreciez ceva oameni, insa nu plang ca nu sunt unul din ei cum nu ma bucur ca nu sunt ultimul om.
Fac tot ce pot prin felul meu de a fi, e indeajuns.

Fiecare om are valoare si trebuie să se privească cu demnitate și respect. Cand ajuți un om fizic, material, spiritual, în acel moment devi valoros și îți faci un nume bun in fata oamenilor, dar cel mai important în fața lui Dumnezeu.

"Nobody exists on purpose. Nobody belongs anywhere. Everybody's gonna die."

Da, stiu, tin minte. Insa nu crezi ca daca toti ar fi fost egoisti si nu s-ar mai fi gandit la nimeni, decat doar la painea lor, n-am fi avut tot de ce ne bucuram azi? Electricitate, internetul eu un bun exemplu, ca cel care l-a inventat l-a facut public si disponibil tuturor ci nu doar guvernului SUA sau catorva oameni mai bogati. Plus incepi sa te gandesti la generatiile urmatoare...ce le lesi tu lor, pentru ca atunci chiar ca vom fi doar niste vermi nesimnificativi, cum a zis Flasneta.

Sa fim sinceri.Nimic nu e gratis.Muncim si ne rupem spatele pentru aceasta "bunavointa" a altora. Pentru electricitate,mancare,apa etc. Nimic nu e al nostru,noi nu avem nimic,oamenii care "ne ofera bunavointa lor" au totul. Totul are un pret. Deci noi,fara a munci pentru a trai si a le umple altora buzunarul cu bani,chiar nu avem nici un rol in lumea asta. Nimeni nu are o casa, deoarece daca nu ai bani sau conditii, nu poti trai, ca nimic nu e al tau. Si legat de ce le voi lasa alor mei? Pai, ei sa isi vada de viata lor.Eu m-am descurcat pana acum, evident cu ajutaorul parintilor mei.Deci nu o sa le dau nimic material in plus,decat ce mi-au dat si mie parintii mei (ma rog, poate o sa le las o carte care le poate rezolva multe probleme), si sfaturi pe care daca vor le vor asculta, daca nu, nu.