Sinuciderea nu e o formă de laşitate, dar nici o derivare propriu-zisă.
E un act final, trecând peste pragul depresiei.
Pentru cei cu probleme de acest fel, viața reprezintă o şosea, iar maşinile sunt obstacole.
Te gândeşti că nu le poți depăşi.
Ca și când ai fi pe un drum denivelat, iar speranța îți stăpâneşte corpul. Dar la un moment dat tălpile îți alunecă, respirația ți se taie, iar aburi denşi se intensifică prin aerul deja înghețat.
La un moment dat, oboseşti.
Depresia e tot mai densă, iar oamenii din jurul tău sunt doar nişte siluete răuvoitoare care te depăşesc iar tu rămâi în urmă.
Viața trece pe lângă tine și îți alunecă printre degete și te gândești că moartea ți-ar lua toată durerea.
Iar prin urmare, la un moment dat, te gândeşti să renunți.
Mai târziu, când toate se intensifică și depresia e tot mai densă, cauți o confirmare.
Oamenii nu-ți mai acordă atenție. Sau cel puțin, nu în punctul în care să simți asta, totalmente.
Iar într-un final, comiți o sinucidere.
Și totuși, am realizat că sinucinde-te nu omori durerea, ci o transmiți persoanelor aproapiate ție.
Am învățat că sinuciderea nu e un act de laşitate, ci de ignoranță.
Te gândeşti la corpul tău atârnând prin univers, fără să iei în calcul familia și persoanele apropiate care ar da orice sa te tragă înapoi.
Era citatul ăla "I think suicidal people are just angels that want to go home".
Cred c-o să scriu un articol despre asta.
Mi se par demni de milă cei care o fac și nu reușesc sau nu duc chestia până la capăt. La fel și cei care se sinucid "din iubire".
Îmi sunt indiferenți cei care o fac pentru că au probleme reale.
Legat de sinucidere...
Niciodată n-am înțeles de ce "nimic" ar fi mai bine decât "ceva".
Daca "ceva" e cumplit sau insuportabil, poate e mai bine "nimic".
Mie mi se par demni de mila toti cei care se sinucid, daca le reuseste. Cei carora nu le reuseste inseamna ca vor doar atentie, fac santaj sentimental sau sunt nehotarati...
Si mi se pare trist cand o fac hiperreactivii, pentru ca foarte multi dintre sinucigasi nu au un motiv destul de intemeiat ca sa moara, au doar o reactie extrema la o situatie limita, uneori chiar si o ora de calm i-ar putea face sa se razgandeasca. Astora, din pacate, le reuseste de cele mai multe ori
Depinde de caz, daca-i colegu' de camera si tu tocmai urcai cu duduia care ti-a consumat 15 lei pe suc.E cam naspa sa te intampine agatat de lustra.
Cine-s eu sa judec pe altul?
Judecati si compatimiti pot fi cei din jurul lor care nu fac nimic pentru ei. Chiar si in unele cazuri patologice societatea si cei apropiati se fac vinovati de caderea psihica a unui om. Sunt oameni care trebuiesc ajutati. Traim vremuri f grele iar unii chiar sunt lipsiti de orice sansa. Rusine celor care nu fac nimic pentru ei.
Mai mult ii compatimesc. Intr-o foarte, foarte mica masura ii judec, insa aceasta judecata o tin doar pentru mine. Sinuciderea, totusi, nu are absolut nicio scuza. Cred ca orice situatie, in viata unui om, are si o poarta de iesire, oricat de mica ar fi ea.
Acei oameni ar fi sfarsit oricum prin a creste lasi deci mai bine ca si-au pus capat "suferintei".
Toata lumea judeca pe toata lumea, asta e la ordinea zilei. Sunt motive banale pentru care unii se sinucid, gen una de 14 ani se sinucide ca "iubitul" ei de 20 de ani nu mai vrea sa fie cu ea. Mai sunt aia care au o boala foarte grava si dureroasa si prefera sa moara decat sa traiasca asa. Sunt totusi unii oameni pe care nu ii inteleg de ce o fac. Din cand in cand mai vezi un barbat care isi pierde locul de munca si se sinucide. Nu imi pot da seama cat de disperat e omul daca faca asa ceva. Poate el e sursa de venit in casa. Dar daca face asta nu face el un rau si mai mare familiei lui? Ramane asa nevasta lui si poate 1 2 copii. Dar asa e facuta lumea asta. Multi se sterg la fund cu bacnote de 1000 de dolari si mult mai multi nu au ce manca. La ce sa te astepti, suntem condusi de oameni, adica de prosti.
Eu consider sinuciderea un act de mare curaj dar totodata de lasitate, curaj ca nu oricine e capabil sa duca la bun sfarsit asa ceva si lasitate ca nu vor cei in cauza sa lupte cu situatia care ii impinge spre asa ceva, cu siguranta nu oricine poate pune in aplicare o metoda de sinucidere desi cu totii am avut sau avem momente cand ne spunem doar in gand ca mai bine murim decat sa ne chinuim, dar sunt extrem de putin care pot sa isi incheie socotelile cu viata
Probleme și iar probleme, pre mult gândim prea puțin simțim și uneori uităm să trăim
Sincer,nu prea imi pasa.
Este alegerea lor.
Nu ii compatimesc pentru ca este alegerea lor sa faca asta si nu ii judec pentru ca nu am cum sa stiu ce situatii au avut persoanele respective pe acasa.
Ii compatimesc...
Niciodata in istoria omenirii aceasta drama nu a rezolvat vreodata vreo problema!
Nu a facut decat ca un suflet SA INTRE TOTAL NEPREGATIT IN ETERNITATE, compromitandu-si in ultima instanta mantuirea sufletului (pe care nu banuia sa-l aiba)...
Eu nu-i judec deloc, n-am de ce sa o fac inteleg ca au si eui probleme si sunt disperati si nu mai stiu ce sa faca dar asta nu este o solutie, niciodata.
Ca in urma mentalitatii si comportamentului lor fata de viata, consecintele si-au facut aparitia.
Toti cei care sunt depresivi au ajuns in acest stadiu in urma deciziilor pe care le-au luat si prin urmare perspectivei distorsionate asupra vietii.
anonim_4396 întreabă:
Andreistar0 întreabă: