Va salut doamnelor, domnilor, m-am tot gandit la o intrebare care ma macina inca de diminteata.
Avand in vedere faptul ca traim intr-o tara unde hotia si combinatiile sunt la putere iar internetul si retelele de socializare a distrus interactiunea umana, sta la baza ei o societate din ce in ce mai sociopata, peste tot stres si mediu toxic, pentru unii si la servici si acasa, pentru altii doar la servici, plus altele, probleme personale, datorii, facturi, probleme financiare, etc.
Ideea e cum gestionati voi stresul cotidian, apelati la tigari, alcool sau alte substante? aveti alte metode de relaxare? Va rog sa detaliati cum menajati voi mediile toxice si stresul zilnic.

Faptul ca traim intr-o tara unde hotia. Nu trăim toți în ea. Trăiești tu, dacă îți raportezi viața doar la aceste aspecte. Din cauza asta suferi de stres cotidian.

Ee na, eu n-am plecat din tara la cules de castraveti.

Mâncare, muzică, scris, plimbări prin pădure, ordonarea cărților sau obiectelor din cameră pe culori, mărimi și alte categorii care te fac să te detașezi, găsirea de noi povești și personaje, plânsul, cititul analiza, cumpărături și plimbatul prin magazin fără un scop anume sau cititul în hipermarket, condusul pe câmp sau noaptea.

Psihopatia nu este o condiționare a societății, cu atât mai mult nu a internetului, psihopatia este genetică sau măcar omul tinde să se nască cu ea, evident că societatea, anturajul, familia, educația îl fac să-și transforme psihopatia/sociopatia în ceva bun sau în ceva rău.

Corupția este în orice țară, dar evident că la noi este în creștere deoarece lumea bună pleacă pe alte meleaguri, lumea bună, cealaltă care mai rămâne se conformează și trăiește ca în concepția bătrânicii din Moara cu noroc, că noi să fim mulțumiți cu sărăcia noastră, astfel nu știm ce merităm și punem la conducere corupți.

Ai plecat și ai rămas acolo, deci nu trăiești aici. Deci nu trăim toți, nici aici și nici acolo.

N-are rost nimic din ce zici, reformuleaza.

Te-ai referit în postarea ta inițială că - trăim ( adică trăim noi, care noi, eu și tu?) într-o tară de dezastru. Apoi spui că ai plecat, nu pentru castraveți, în altă parte. Deci măcar trăiești acum în România pe care o descrii ca o țară de comă?

N-am plecat nicaieri, faceam referire ca eu n-am plecat ca altii la munca multa si joasa pe bani putini.