Cred ca da, mai vorbesc singur prin casa incet si repede, nici eu nu inteleg ce zic dar stiu.
In a 11-a mi-am creat propriul alfabet ca sa copiez la latina ca nu-mi placea materia
Era predominant din linii drepte, ca sa fie usor de scris pe banca, se scria pe verticala si era similar cu cel indian, in sensul ca vocalele erau modificari adaugate consoanei care le insotea, nu semne independente, deci ocupa mai putin spatiu. Arata a mazgaleli mai mult decat a text, deci profesoara nu s-a prins care e faza, desi le observase.
Amuzant este ca inca il folosesc ocazional, daca e sa adaug un comentariu scurt pe un text printat. Sunt cateva carti pe care daca le rasfoieste cineva o sa gaseasca hieroglifele alea ciudate pe marginea unor pagini.
Am încercat, cred ca prin clasa a 6a sau a 7a, in fine, acum destul de mult timp.
P.S nu mi-a iesit
Singura chestia în care nu sunt de-acord cu tine e partea cu latina. Cum să nu-ți placă, măi? E o limbă atât de frumoasă!
Mi-ai amintit că mi-am creat și eu la un moment dat propriul meu alfabet din plictiseală într-o oră de desen, pe coperta caietului de istorie. Nu l-am folosit pentru nimic și am și uitat de el.
Însă acum vreau să mă apuc serios de inventat o limbă. De mic mă pasiona conceptul ăsta, de când aveam vreo cinci ani.
Momentan am creat numai niște cuvinte și lucrez încet la declinări. Are nouă cazuri limba și trei numere (deși dualul l-am adăugat recent și încă nu am terminațiile pentru el). La declinarea substantivelor vreau să împrumut sistemul din germană, mi se pare foarte ingenios. Sistemul numeric cred că-l fac în baza 12 sau 16, dar nu m-am hotărât încă.