Voi ati intalnit persoane care au "mommy issues"? Fie Constanta, Roma sau Londra dau peste persoane ( baieti/fete, barbati/femei ) care au doar "daddy issues" dar nu probleme cu mama. De ce oare?

Ai tinut sa mentionezi pe unde te plimbi? Of.

Pentru simplul fapt ca o fata (daca voribim de una normala ca si preferinte sexuale) nu se va combina niciodata cu o alta fata, ca sa putem vorbi de mommy issues, iar ca si baiat, sa stii ca sunt destui cu aceasta problema, doar ca nu exista fete care sa vorbeasca despre asa ceva indeajuns de mult incat sa fi avut acelasi "succes la public".

Referitor la inceput, guilty as charged.

Daca greșesc sa îmi spui, eu m-am văzut o data,de doua ori, de trei ori cu femeii mature, deși sunt cazuri, dar din păcate a lipsit atracția ba din partea lor, ba din partea mea, la asta te referi nu?

Nu, nu la asta. Ce ai spus tu nu are nici cea mai mica legatura cu intrebarea mea prietene.

Ce inseamna?

Am gasit, am inteles https://www.youtube.com/watch?v=HHK7aeWmPzI

Persoanele care au mommy issues sunt cele care au avut o prezență intruzivă (de la un anumit punct) din partea mamelor, întrucât tații au părăsit familia de timpuriu. Sau au fost foarte ocupați cu serviciul ori au considerat că nu e treaba lor să se implice prea mult în educația copilului. Am cunoscut mai multe persoane cu mommy issues, toate în acest tipar. Care se fereau să fumeze sau să facă nu știu ce chestii că îi pot vedea mamele sau rude sau prietene de-ale mamelor, deși aveau peste 20 de ani.
Eu am avut issues cu amândoi. Eram foarte frustrat la început că nu pot lua de model pe niciunul. Aveau și calități dar și chestii nu foarte rele dar mai puțin productive pentru direcția în care voiam să meargă viața mea. Mă înțelegeam foarte bine când eram nevoit să relaționez pe perioade de ore - zile doar cu unul. Dar când erau amândoi eram așa ca unu cu îngeru și dracu deasupra dându-mi sfaturi. Numai că din secundă în secundă îngerul și dracul se schimbau. Poziția care părea pozitivă devenea brusc negativă și invers. Eram foarte confuz și mă simțeam ca pe un instrument de ăla de tortură medieval care te întinde de brațe.
La început am avut issues considerabil mai mari cu tata pentru că relația era bazată mai mult pe disciplină, el fiind comandant de unitate militară. A și fost plecat multă vreme pe la instruire și aplicații, până la un punct. După care a zis s-o lase baltă și a pus familia înaintea carierei, refuzând șansa de a fi general. Deci relația se baza mai mult pe a încerca să mă disciplineze și să îmi ofere povețe. Mă enerva când uneori dacă îi ziceam o chestie despre ceva, o judecată, o întorcea împotriva mea, îmi arată cum greșesc eu asemănător. Era frustrant rău. Plus că era foarte punctual și perfecționist și totul trebuia făcut exact când trebuia făcut, nu mai târziu sau mâine. Nimic nu suporta amânare. Nu făceam eu, se apuca el iar apoi îmi refuza ajutorul. Și eu îl ascultam și plecam, chestie care făcea lucrurile să fie și mai rele. Eu eram atunci gamer înrăit, nu prea făceam altceva. Din clasa a V-a sistemul rigid de la școală m-a făcut să mi se cam rupă, eram printre cei mai slabi din clasă. Abia dintr-a IX-a am reluat stilul de a fi din I - IV când îmi plăcea să citesc și să învăț diverse chestii. Atunci am început să văd o problemă în relația cu mama. Mă enerva că era o persoană care oferea multă afecțiune dar care mă irita prin superficialitatea în gândire. Nu era dispusă să își înfrunte convingerile formate mai mult prin tradiții și prin "cum s-a făcut mereu". Și înainte mă enerva la mama că nu mă lăsa să fac chestii singur. Până când mi s-a luat și am început să nu le mai fac. Odată ce au trecut anii mi-am dat seama cât am greșit și că nu aveam abilități formate mai deloc, motiv pentru am judecat-o aspru. Mai ales că ea îmi oferea afecțiune și prezența ei exact când voiam să fiu singur. Și când aveam nevoie să vorbesc cu cineva știam că nu am cu cine pentru că nu m-ar înțelege. Aș fi putut vorbi cu tata, dar era totuși ideea aia de conflict, cum că nu sunt suficient de bun, de disciplinat față de el. Mă temeam să intru în detalii pentru că aș fi ajuns într-un punct în care ar fi dat sfaturi la gard, că nu le-aș fi putut onora.
Tind să cred că mamele se cam bagă și unde nu au ce căuta, iau decizii și vorbesc în numele copiilor, chestie care cu tații nu prea am văzut. Vorba aia (pe care mi-a zis-o tata și nu am să o uit niciodată și în care m-am regăsit și eu privind spre trecut): "Ferească Dumnezeu de omul harnic și prost!"". E o problemă mare la noi cu mamele și în privința sfaturilor necerute. Sunt cicălitoare pentru că vin dintr-o poziție în care nu văd decât modul tradițional în care au trăit. Ce să mai zic de bunici, când te uiți acolo mamele devin sfinte. Când te gândești câte au suportat, câte limite impuse și cicăliri pe simplul fapt că voiau să facă ce simt.