Voi ati pierdut vreodata o persoana draga din viata voastra? cum v-ati simtit stiind ca nu o sa mai aveti ocazia sa o mai vedeti. Si cand spun persoana draga, ma refer si la prieteni apropiati sau chiar si animale, de ce nu, nu sunt si ele tot suflete?

eu am pierdut un catelus, la care tineam enorm de mult, am plans 3 zile, s-a intamplat acum 4 ani, si acum imi aduc aminte de ziua aceea de iarna cu zapada cat casa, cu gerul care facu-se pomi sa inghete, mi-l amintesc si acum. Mama m-a bate la cap ca am plans mai mult dupa caine decat atunci cand a murit bunica mea.
Dar nu inteleg, de ce oare sa plangem? daca plangem, vor reveni la viata?

Inca nu

Gerul "facu-se"? mama "m-a" bate la cap?

Adio

Un perus, la care am tinut incredibil de mult. Nu a murit, doar ca a fugit. A cazut colivia unde statea el, in colivie mai erau 2 perusi, pui. S-a facut praf colivia, astia 3 au rupt-o la fuga, eram atat de suparat atunci. De atunci nu mai stiu nimic de ei.

Eu unul am o atitudine mai diferita fata de "moarte".
Ideea mea este simpla, daca mori, inseamna ca ti-ai indeplinit misiunea si indirect ai fost "promovat" deci este un motiv de bucurie.
Iar daca e sa o luam altfel, avand in vedere in ce lume rea traim, moartea pare sa fie un lucru bun.

Cat despre acele plansete specifice, eu unul le interpretez ca o slabiciune a celor indoliati, ca si cum nu s-ar descurca fara acea persoana.
Din punctul meu de vedere, frumos ar fi ca lumea sa-i sarbatoreasca viata acelei persoane la inmormantare, sa fie bucurosi ca au ajuns intr-un loc mai bun si sa-si aminteasca de clipele bune petrecute de acea persoana.

PS:"Când te naşti, tu plângi şi lumea se bucură. Când mori, tu te bucuri şi lumea plânge."

Eu am avut un pisoi pe care l-am pierdut anul trecut, nu a murit de batranete, pentru ca inca era mic, a murit pentru ca a iesit pe strada si o masina a dat peste el, imi amintesc, ca si eu si sora mea am plans in acea zi pana nu mai aveam lacrimi. Am plans in acea zi, mai mult decat am plans in toata viata, nici cand a murit strabunica mea nu am plans asa de mult, pentru ca inca eram mic, si nu stiam ce inseamna sa pierzi pe cineva, credeam ca daca o sa astept o sa se intoarca, credeam ca doar calatoreste cu avionul, si de fiecare data cand vedeam un avion, faceam cu mana si credeam ca ea este acolo si ma vede si imi face si ea cu mana, dar eram mic, si nu stiam prea multe. In orice caz, cred ca multi au pierdut persoane si animale dragi, si au plans, dar plansul nu rezolva nimic, nu le aduce inapoi, prin plans doar ne exprimam tristetea, si aratam faptul ca ne pare rau ca persoanele/animalele dragi nu mai sunt printre noi. Dar amintirea lor ramane si o putem pastra cu noi pana in ziua in care si noi vom muri. Pana in acea zi, ei tot vor "trai", pentru ca vor fi mereu in inima si mintea noastra. Doar acele amintiri ne mai tin legati de persoanele/animalele pe care le-am pierdut.

A murit o matusa (foarte apropiata) acum 8 sau 9 ani. Am plans atunci cand am aflat, dar am zis ca viata merge inainte. Pacat ca atunci cand mor unele persoane dragi atitudinea si comportamentul unor apropiati se poate schimba...radical.

Da,cand eram mic, un catel de al meu a murit ca s-a tinut dupa o catea si a fost sfasiat practic de alti caini.Cand l-am vazut, i-au perforat tot stomcaul.Toate matele au iesit din el.
Tedi il chema, foarte bun caine.

Am plans la fel vreo 3 ore si o saptama am stat trist.

Oameni n-am pierdut pe nimeni.

Cand eram mic, a omorat un catel pisoiul meu si am inceput sa plang dupa el.
Si apoi, de nervi am luat o bata si cautam catelul, i-am dat una de a schelalait apoi a fugit.
Legenda spune ca si in ziua de azi inca fuge.

Nu sunt intr-o stare buna sa dau raspunsuri serioase, scuze, nu te supara.

Si eu mi-am pierdut un catelus foarte drag, nu era chiar batran dar avea o varsta destul de inaintata pentru un caine. Il numeam Scooby si imi era foarte drag, deoarece am crescut odata cu el iar cand am devenit adolescent a fost foarte trist sa-l pierd, dar totusi nu am plans. Daca plangem inseamna ca suntem mai sensibil si ca ne afecteaza mai profund, ca simtim o durere mai profunda care necesita lacrimi pentru a ne descarca.

Da, catelul meu a murit in ziua banchetului meu. Eram cu parul aranjat si machiata(plus ca aveam si gene false) de abia m-am abtinut sa nu plang. Imi amintesc in fiecare zi de el.