Voi aveți obiceiul de a bârfi? Dacă da, ce e de făcut? 
Ordonare:
Cronologică
Aleg să nu bârfesc, dacă este cazul sau dacă simt asta. Dar, aleg să fac asta când subiectul trebuie spus, când mă eliberez emoțional, când persoana sau întâmplarea respectivă este foarte faină sau foarte insuportabilă.
Răspunde
Nu au cum sa barfeasca oamenii cu Dumnezeu, asta este clar. Mai multa educatie.
Vreau sa-ti zic un mic secret.
Asa cum cineva vorbeste cu TINE despre ALTII, asa vorbeste si cu ALTII despre TINE. 
Da, am obiceiul de a barfi de bine pe cineva. Adica zic "uite cutare, a avansat, a luat bonus la munca, a invatat cutare...", dar nu de negativ ca e urat sa faci asa ceva.
Bine, mai fac asa la infractori, da, pe aia ii barfesc de rau, dar acolo e altceva, zic "ai auzit de criminalul ala? De talharul ala? Pai a facut cutare si cutare".
Dar nu pe prieteni si cunostinte.
Si cine barfeste de rau, nu e nimic de facut, asta ii e caracterul, va ramane asa si va trebui ca lumea sa se fereasca de acel cineva cumva daca afla cum e.
Trebuie sa ajungi la un anumit nivel de intelepciune sa nu mai vrei sa barfesti.Eu am ajuns la acest nivel si chiar daca cineva imi barfeste pe altcineva ramane netransmis.Ce aud nu dau mai departe.
Da si nu vad nimic rau in a spune lucruri negative despre o persoana atata timp cat nu sunt inflorite si rezulta din experienta mea cu acea persoana. Daca merg intr-un loc si sunt nemultumita de serviciile oferite o sa ofer un feedback negativ dar obiectiv, de ce nu as aplica acelasi principiu si cu oamenii cu care interactionez? Daca Maricica sta si judeca oamenii dupa felul in care arata si sunt intrebata de ce nu vreau sa stau in proximitatea Maricicai o sa spun de ce.
Uneori de bine, alteori de rău. Incerc sa ma scuz spunand ca folosesc informatiile pentru a da un exemplu celui cu care vorbesc, pentru a da un sfat, dar realitatea este ca astea sunt sunt vrajeli. E bârfă. Nu este ok.
Macar esti sincer si recunosti.Ai respectul meu..Stai linistit cu totii barfim, de multe ori nici nu ne dam seama...Dar ideea e sa incercam sa renuntam.
Nu mi se pare normal sa i porti grija altuia trebuie sa ti vezi de treaba ta nu de vecini
A bârfi de rău nu e pleonasm? În fine... Oricum ar fi, cred că multora dintre noi, dacă nu chiar tuturora, ni se întâmplă să bârfim. Totul e să nu facem din acest lucru un obicei și să ne luptăm să stăm departe de ponegrirea celor din jur.
Când discuți cu cineva despre altcineva chestii nu prea plăcute, însă cu scopul de a ajuta acea persoană în mod sincer sau din alte motive întemeiate, atunci cred că este ok.
Mai presus de toate, cred că este bine să ne amintim vorbele Mântuitorului: Nu judecați ca să nu fiți judecați!
Cu ce măsură măsurăm, cu aceea ni se va măsura. 
Cei care s-au Botezat in Spiritul Sfant trebuie sa "umble in Duh". Deci ei nu mai umbla "potrivit carnii". Pentru ca atunci cand s-au Botezat au acceptat Sfanta Treime.
Daca continuam sa umblam "potrivit carnii" nu ne mai putem numi crestini, pentru ca un crestin il urmeaza pe Hristos. Cand NU "umblam in Duh (vezi virtutile)" nu il urmam pe Hristos si ne indepartam de Tatal (Sfanta Treime).
Este ca si cum aia din pestera lui Platon ar vrea sa vada soarele. Noi daca vrem sa il vedem pe Tatal si sa ne mantuim, trebuie sa evitam "lucrurile carnii. Prima porunca este sa il iubim pe Dumnezeu, nu umbrele. Pe cei cu inima impura ii detesta.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
