Voi aveți prieteni cu care ieșiți în oraș sau mergeti la ei, vin la voi? Ce faceți toată ziua? Ce faceți când va plictisiți?
Ce tabieturi aveți?
Ordonare:
Cronologică
Aștept sa incep munca o dată iar stau si exist degeaba. Nu îmi place sa ies in oraș și sa am orice fel de contact cu oamenii.
Răspunde
Bravo! Forneti mai bagi? Eu nu am.ai văzut tigan sa aștepte cu atâta patos să meargă la munca, ar trebui sa intri in cartea recordului
Da, insa erau ma dese intalnirile de genul la o fifa, un film, un gratar, un fotbal pe sintetic, un tenis de picior, petreceri, asta cand eram si noi 'tineri', nu ne nimerim mereu pentru ca na, fiecare e pe drumul lui dar cand ne strangem o facem lata ca in vremurile bune.
Când eram in constanța in Construcți băgăm forneti cu gem eram afară deja la orele astea in parc pe bancă și stăteam pe TPU și ma certam cu pedofili de pe TPU -_- old times
Ce faci de nu te plictisești înafara de a munci? Eu nu te vad un om care are prieteni multi și se distrează ci așa cum îți e și nicku'
Exact, muncesc. Când muncești zi de zi nu mai ai timp se plictiseala.
Nu mai am prieteni de ani de zile.Cu ultima prietena ieșeam în oraș,la o plimbare,o mai chemam la mine la o cafea o tigara dar acum nu mai simt nevoia sa fac lucuri de genul ca am destul pe cap.
Momentan nu mai muncesc dar îmi ajung treburile de acasă pana peste cap sincer.Fac zilnic curat și mâncare, petrecem timpul cu partenerul meu plus am planuri în desfășurare ce ma stresează și imi ocupa tot timpul.
Dacă te plictisești cred ca poți sa îți găsești o pasiune cum ar fi gătitul, sala, alergatul, sa înveți lucuri noi...
E norocos tipul ăla că te are, ești o fata simpatica și dai răspunsuri foarte bune, îți merge rotita bine.
Nu am prieteni, nu ies cu prieteni imaginari nu sunt scrinofrenic, ce fac toata ziua? Imi reposrez anunțurile pe internet și aștept să mă sune clienti online sau offline sa le ofer ajutor, mai trag un ochi pe aici, în timpul liber învăț, citesc, vad documentare, filme, rar merg in oras fara sa am ceva de făcut
Am explicat deja pe TPU, am fost in Germania dar la 50 de km de stuttgart,acolo nu am gasit loc de munca stabil si nici de lucru in domeniul meu, sfatul meu este sa nu mergeti la sat in vreo tara,alegeti mereu un oras mai mai mare,da,sunt in nou in iad,ce puteam face,banii nu faceam, datorii aveam, chiria, m-am intors din pacate aici, dar tot vei pleca din nou si daca e sa fiu vagabond acolo, de data asta intr-un oras mare
Costul de trai, preturile sunt mult mai mari ca in Romania, chiria e mult mai mare ca aici, iar de tras iti trag destul daca esti in clasa 1 de impozitare
Așa e,peste tot este greu,mai ales când nu ești susținut de nimeni. Peste tot e greu daca nu ai salariu decent și mulțumitor,uneori și că d ai bani dincolo e greu că nu ai pe nimeni,te ai pe tine dar e greu,singuratatea e o cruzime pedeapsa prea macabra pentru oricine,nu oricine o poate tolera. Eu mă simt singur peste tot unde m-aș duce și neînțeles, și între neamuri mă simt străin că sunt diferit.
Stai unde îți îți spune instinctul, măcar ai studii nu ești prost deloc, mă mir cum de nu îți găsești nici o fata, mai ales că te-ai schimbat mult
O fata va veni cand voi fii stabil financiar, emotional, rational
Ai fost stabil financiar,rațional nu prea,de ceva timp da,prost nu ești,mi se pare nedrept să te refuze fetele din Timișoara toate când alții sunt chiar nebuni și inculți și mult mai ugly decât tine care le joacă pe degete,chiar sunt plictisite de ele,ori ești marginalizat din cauza anxietății,ceva acolo un motiv trebuie sa existe de te evită dar nu pari omul de evitat, erai cam prost înainte dar te-ai schimbat foarte mult, și prost de erai si alții sunt prosti și tot au gagici și alte sunt proaste și au iubiti, deci e foarte ciudat, tu ca inteligenta ești mult peste nivelul multor useri de asta sunt așa de confuz tu ai merita sa ieși și cu cate 2-3 fete deodată, poate esti cuminte, fricos și de aia, un motiv trebuie sa existe, faptul că nu scrii corect gramatical nu e o buba mare nici ele nu o fac ca la carte sa nu mai spun că sunt multe agramate
Nici ele nu sunt stabil emoțional,multe se droghează, au vicii, anturaje dubioase, nu ai realizări, daca vrei de alea cu realizări mari și foarte frumoase atunci trebuie sa mai scazi din standarte
Nu știu ce-i aia plictiseală 
nu m-aș plictisi nici dacă n-aș avea prieteni că am multe proiecte personale și o grămadă de cărți de citit.
Exact, că bine ziceți! 
Munca din păcate ne ocupă tot timpul. 
Hai să zic, noi prin învățământ mai e cum mai e, mai ai libere, mai ales noi pe educatori-învățători, parcă avem programul ceva mai ok, dar doar dacă ai director ok care să nu ceară prea multe hârtii că atunci muncești mai mult acasă la hârtii. Dar în rest chiar am văzut la mulți oameni care lucră chiar și peste 8 ore, iar alții nu doar că lucră 8 sau peste 8 ore, dar unii nici nu au norocul unui job aproape de casă (sau cum e situația orașelor mari și chiar a Bucureștiului de ajungi să faci 2 ore numai pe drum) ori asta înseamnă clar că viața ta e doar la work, iar cu așa situație, nici nu mă mai miră de ce copiii, deși majoritatea par că au părinții, ba chiar și pe ambii, ei sunt mai mult absenți, decât prezenți. Ba chiar anul trecut lucrasem în București la școală și copiii aceia, jumătate din clasa la care predam, stăteau la after în școală, deoarece părinții lor plecau o dată cu ei la muncă și se întorceau seara. Mi se părea crunt să aud că copii de clasa 1, stau lângă părinții lor doar seara. Mai mult stăteau cu colegii, decât cu părinții.
Eu nu prea am la mine în oraș prieteni.
Aveam, dar cum au venit s-au și dus. Așa că la ce rost și cu prietenii ăștia?
Iar singura persoană pe care o mai am ca și prietenă să zic la mine în oraș, nu prea ies nici cu ea. Ba funny e că mai mult mă înțeleg cu oamenii din alte orașe, doar prin telefon (vorbesc cu orele, când ne auzim/sunăm) decât cu prietena mea vie, cu care ies doar ocazional și uneori am impresia că ea e precum ziua și eu precum noaptea. Așa că la ce folos să ies? Plus că atunci când ai prieteni și ieși cu ei, depinzi de ei și de programul, care sincer, mai niciodată nu-l faci tu, oricum.
Eu zic că cel mai fain îi să fii alone sau evident cu oameni cu care rezonezi să vorbești cu orele/zilele/lunile/anii dar e greu să găsești oameni pe calibrul și gândirea ta.
Deci tot singurătatea rămâne soluția. Și plimbările prin natură, tu alone, cu muzica ta, e divin. Mă rog, e nașpa oarecum, dacă suferi de anxietate socială, dar și acesta a fost un motiv în plus pentru care nu am mai vrut prieteni, pentru că dacă aș alege prieteni doar ca să îi țin eu ca un colac de salvare (că am axietate socială) și ei îmi oferă sprijin pe drum, atunci nu-i vreau. Nu mulțumesc! Nu vreau să fiu atât de ipocrită. Mai ales dacă ei chiar sunt și opuși de mine. La ce folos?
Însă sunt convinsă că și chiar ș-așa la prieteni și la idealul că într-o bună zi, am prietenii ăia demni, dar că și eu o să fiu o persoană demnă pentru ei, la asta nu renunț niciodată, chiar și de ar fi să mor alone și așa ceva să nu apară niciodată. Uneori e bine să nu-ți pierzi visele, niciodată.
Ca să revin la întrebare, că simt că am deviat mult, nu știu ce să spun că am ca și alte tabieturi.
Poate să dorm? A lot?
Chiar dorm super mult.
Mănânc la fel de mult (deși acum nu prea mai pot cum mâncam o dată, adică mult mai mult).
Să mă uit la documentare care mai de care mai creepy, ba chiar cred în ultima vreme, socializarea mea e pe Youtube, la modul "Haideți, mai aveți de gând să comiteți fărădelegi?", "Oare ce vă mai poate mintea, că eu abia aștept să vă aud povestea teribil de creepy pe net."
Mă uit la filme, cam tot pe tiparul documentarelor.
Mai nou de când lucru în învățământ, doresc să asimilez cât mai multe documentare și mă mai uit și la din astea cu informații mai concrete (gen istorie/geografie) dar recunosc că nu mă atrag cine știe ce, tot cele cu crime, demoni și chiar povești care pare că dau cu virgulă par cele mai fascinante povești/documentare, clar și cele cu genetica și cercetarea mi se par iar fascinante.
Se presupune că în timpul liber mai studiez iar engleza și chiar voiam să mă reapuc și de coreeană, dar nu am mai avut motivație prea mare de când lucrez.
Mai trebuie să te ocupi și de casă deși recunosc că nici curățenia prin casă nu o mai fac ca altă dată, de când lucru.
Merg mult pe la cumpărături, tot așa. Ba chiar cred că de când lucrez, cumpărăturile îmi plac cel mai mult și mă ajută și să mai evadez din casă, atunci când chiar vreau să evadez din casă. Deci pot spune că mersul la cumpărături a devenit noul meu tabiet. Adică îmi place efectiv să stau în fața raioanelor din hipermarket și să privesc și analizez produsele.
Mai îmi place să scriu poezii și deci să ascult și muzică în timpul procesului de scriere, care să mă sensibilizeze și în funcție de starea de moment să-mi inducă anumite emoții pe care le pot transpune în poezie.
Am încercat și cu romanele, dar decând tot scriu pe TPU și am mai și lucrat, nu am prea mai avut timp așa să evadez în lumile alea fantastice. Acum te așezi în pat, adormi și te trezești a doua zi că trebuie să mergi la work. Trist. 
Ar mai fi șofatul, în ultimul timp mă prinsese și șofatul ăsta. Dar m-am cam plictisit și de el.
În prezent o încă minibucată din timp mi-o ocupă papagalii mei, cu care mă joc, vorbesc, îi chițăi, le dau de mâncare, le spăl casa.
Mai nou pierd vremea destul și pe TPU și chiar vorbesc uneori/destul de des și cu noii mei prieteni de pe TPU.
Deci sunt destule pe care le poți face în viața asta. Doar timp să ai. Și simt că în secolul 21, toți suferim de fapt de timp. Toți am vrea să avem mai mult timp. Dar din păcate timpul a devenit dușmanul nostru, ori noi vrem prea multe.
-
anonim_4396 întreabă:
5 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
