Voi ce răspundeați la întrebarea "Ce vrei să te faci când o să fii mare?"?
Vi s-au realizat dorințele din copilărie în privința carierei?
Ordonare:
Cronologică
Am vrut sa ma fac oftalmolog, apoi veterinar, actor, scriitor...
Inca nu am realizat nimic in legatura cu vreo cariera, decat daca liceul se considera o cariera 
Răspunde
Vedem ce ajung pana o sa fiu mare
Nu am putut să îmi realizez ceia ce voiam să fiu.
Am vrut inițial sa fiu actrita, apoi dansatoare, apoi psiholog, apoi designer de interior.
?
>
"IT-ist din ala"
>
Inca nu, dar nici prea departe nu sunt. Inca lucrez in a ajunge acolo.
Nu cred ca aveam o meserie anume in minte, voiam doar sa fiu mare, sa fiu independent.
Nu aveam o singura idee.
Habar n-am la ce ma gandeam pe la 4-5 ani. Stiu ca am spus odata ca vreau sa ma fac primar. Multa vreme voiam sofer profesionist. Ma gandeam si la invatator.
Acum nu stiu ce sa zic ca am ajuns, nu prea am chef sa "dau tot" pe piata muncii din Romania. Ma joc pe salarii de rahat, nu misc un deget, ca nu are sens.
Probabil voi incerca sa muncesc pentru propria mea afacere, mi se pare singura varianta castigatoare.
Le raspundeam ca fotbalist dar n-a fost sa fie, toti din familie ma vedeau jucand fotbal dar de 2 de ori am primit piedici si s-a oprit doar la stadiul de dorinta. Prima oara m-am inscris la o echipa cu academie buna din oras, la momentul ala avea echipa in prima liga in Romania, dar m-am imbolnavit si am avut interzis la efort, 2 ani am stat pe bara, m-am facut oarecum bine, am continuat sa joc fotbal pe strada, nu ma puteam abtine sa-i vad pe ceilalti ca se joaca si eu sa stau sa ma uit, au trecut 2 ani si am primit ok-ul de la medici ca pot sa reiau eforturile fizice si primul gand a fost sa ma duc la clubul unde eram legitimat si sa fac cumva sa ma reprimeasca, dar eram in urma cu pregatirea fizica si lotul era mare, cu alte cuvinte eram prea mare ca sa incep de la 0, ceilalti deja jucau in campionat si erau intr-un sistem in care greu ii mai scotea antrenorul din echipa pentru altcineva, a fost primul rateu in cariera de fotbalist, o perioada am fost suparat ca am fost inalturat fara sa fie vina mea. Trece o perioada de timp si apoi nesperat mi se mai da o sansa care a fost mult mai frustranta, aveam un vecin care era legitimat la o echipa la care primaria baga bani si antreorul de acolo avea nevoie in continuare de oameni, problema era ca eu eram mai mare putin decat grupa echipei, dar a bagat el o vorba buna la antrenor si m-a acceptat, m-a chemat la probe, am discutat cu antrenorul si m-a legitimat, imi facuse echipament si toate cele, eram jucator la acea echipa, bucuria a fost imensa cand m-a debutat si inainte de a ma baga in teren mi-a zis 'hai ca intri acum pe teren, pregateste-te' ma bagase direct atacant ca vazuse ca ma bat pentru minge si fac efort mult. Am promovat mai departe si era un sezon destul de reusit, jumatate de sezon am reusit sa joc pentru ca am venit la retur, adica din iarna pana in vara am jucat, tin minte si acum ca terminasem pe locul 2, marcasem vreo 12-13 goluri, o medie super-buna avand in vedere ca eram venit in ultima parte a sezonului, a venit vara si eu cu prietenul asta al meu abia asteptam sa incepem sezonul nou si sa promovam mai departe, dar se desfiintase clubul in vara aia pe motiv ca primaria nu mai baga bani si nu mai erau bani pentru deplasari, echipamente si altele, ne-a terminat pe toti. De atunci am zis ca gata, de la fotbal imi iau gandul, a 2-a oara dezamagire, iar acum nu exista nici cea mai mica sansa sa incep ceva pentru ca multi se retrag la varsta mea, nu as avea viitor, as juca intr-o liga comunala maxim unde as stagna fara rezultate.
Când eram mic pana la vârsta de 15-16 ani voiam sa fiu polițist, îmi doream foarte mult asta, dar am renunțat la un moment dat pentru ca mi-am dat seama ca nu aveam șanse intr-un sistem corupt pana in măduva oaselor și abuziv. In schimb m-am axat pe comerț, am lucrat ca ospătar și ma gândesc sa fac un curs și sa reușesc sa plec in străinătate.
Nu raspundeam la intrebare deoarece oamenii s-ar uita ciudat la mine. :)) Pana acum nu am raspuns nimanui, ma prefaceam ca sunt si eu un pierdut din ala care nu stie ce vrea de la viata sau dadeam un alt raspuns. De ce am facut asta? Este trist ca atunci cand raspunzi la acea intrebare sa primesti reactii negative si descurajari de la cele mai,, dragi" persoane doar pentru ca este ceva,, prea mare" pentru mintea lor.,, Don't tell them your plan, show them your results " - Elon Musk
https://www.youtube.com/watch?v=mKdm5xSZiOA
Referitor la a2-a intrebare. 10% completat :( Pana in 2026 sper sa fie 100%.
Savant, cercetător, ăsta era visul meu de când mă știam mic copil: inițial eram fascinat de astro-fizica(clasa a 3 a), apoi de bio-chimie (clasa a 7 a), iar la liceu am devenit interesat de psihologia clinică, din nefericire nu, nu mi s-a împlinit visul de a lucra într-un laborator de cercetare deoarece am descoperit că sunt o ființă mediocră care a eșuat să promoveze bacalaureatul.
Detectiv e posibil, se face școlarizare la București pentru detectivi particulari.
Si eu aproape am reusit, am fost super aproape; doar ca numerele castigatoare le-am stiut o zi mai tarziu...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
