Voi considerati ca aveti/ati avut părinți stricți, libertini sau undeva la mijloc?
Am vazut de ceva timp pe TPU persoane care spun ca au parinti stricti sau "foarte inchisi la minte" pe motive ce mie personal mi se par nejustificate. Ca de exemplu, "nu ma lasa sa ma mut la iubitul meu la 16 ani", "nu ma lasa sa aduc persoane acasa sa le pun unghii" si sunt sigur ca stiti si voi exemple dintre cunoscutii vostri. Unii dintre voi ati vazut ce am mai spus cand am mentionat de parintii mei, mi-am luat bataie, nu am adus niciodata prieteni acasa, nu m-am dus la prieteni acasa decat pe ascuns de 2-3 ori(si am stat o oră) etc. Totusi nu ii consider foarte stricti, mai ales in ultimul timp. Erau, dar acum sunt chiar ok si nu am pretentii la nimic mai mult. Adica am voie si pe TPU
Ai mei au fost intelegatori pe perioada cand eram la ei si eram mic, cat timp eram pe banii lor si asa mai departe. Cand ieseam afara sau in oras nu-mi dadeau vreo ora de venire acasa, ma lasau sa fac ce vreau, aveau incredere in mine dar le dadeam motive sa aiba pentru ca eram la locul meu, am fost mereu cu capul pe umeri si nu le-am creat probleme, nu aveau ce sa-mi reproseze niciodata legat de aspectul asta, mereu cand mergeam sa beau veneam pe picioarele mele acasa fara sa mi se faca rau sau sa fac scandal, asta le-a dat multa incredere, fiind si baiat e altceva, mi-au dat unda verde inclusiv sa fumez dar aici mi-au zis clar ca o fac pe barba mea, adica imi risc sanatatea aiurea, m-au sfatuit totusi ca sanatatea e mai importanta, ei fiind ambii fosti fumatori, cu toate astea n-am fumat niciodata nici macar un fum, nu m-au atras deloc tigarile, tentatii au fost si momente cand mi s-a zis ''ia si incearca'', n-am cedat. Atunci cand ii impui unui copil ceva, va face fix invers, iar atunci daca ii dai unda verde va sta mai potolit, e o psihologie inversa interesanta aici, lucrurile interzise atrag pentru ca vrei sa experimentezi sa vezi ce e wow la ele de sunt blamate, parintii fac greseli mari cand interzic in loc sa explic cu frumosul ca unele lucruri pot provoca rau, degeaba interzici ca oricum pe ascuns o sa le faca, asta o stiu de la prietenii mei care erau copii cand se apucau de fumat si alte prostii. Bine, ca sunt si parinti pur si simplu inchisi e partea a 2-a, in special aia religiosi, aia care au trait in comunism, aia care au fost la randul lor controlati de parintii lor si n-au invatat absolut nimic din experienta aia. Nu zic ca trebuie lasat copilul sa faca absolut ce vrea pentru ca un copil e fara minte si face numai prostii, dar nici sa-l tii in lant, atunci cand scapa e macel, cred ca parintele ideal e ala echilibrat care se situeaza mai inspre intelegator, dar care si ii da o lectie copilului cand greseste, dupa fapta si rasplata.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Da, părinții mei au fost destul de stricti. Mereu trebuia sa le explic cu cine si undev am duc, sa vin la ora fixa acasa sa explic ce fac cu banii de la ei, sa cunoasca adultii cu care ma duceam in tabara etc etc.
Si tin sa le multumesc acum ca nu m au lasat sa fac prostii
Răspunde
Da exact si eu eram foarte suparat in trecut dar am ajuns sa ma bucur ca au fost asa si nu am ajuns ca alte persoane din jurul meu.
N-am avut deloc, asta ma cizelat si am devenit mai conștientă de pericole
Aia care au părinții si ii protejează considera orice chestie minoră o tragedie pentru ca sunt copii si nu vad pericolul
Libertini,singurele conditii pe care mi l-au pus au fost sa nu beau, sa nu fumez si sa invat, in rest m-au lasat sa fac ce ma duce capul
Undeva la mijloc.
Acuma depinde și cu cine le compari.
Dar, sintetizând, cred că intre cele două extreme.
Nu sunt exagerați, însă nici genul care să accepte orice.
Am avut norocul sa am parinti "undeva la mijloc".
Stricti, dar nu prea stricti.
Cred ca asta e cea mai buna varianta, sa fii strict din principiu, dar ingaduitor uneori că și coarda de la arc daca o întinzi prea mult se rupe, iar daca o întinzi prea puțin ai un arc prost 
Maicamea era autoritara in schimb tata era mai nepasator. Aveam libertate conditionata ea nu ma lasa cu fete in casa. Acum ma duc in casa lor pentru ca asa am fost invatat, la mine pace & armonie in schimb la ele distractie
Am aproape 26 de ani si ai mei nu stiu ca fumez, tu cam ce zici 
?
Bai sincer nu au fost chiar asa stricti.Adica am plecat de acasa pe la 14 ani, iar eu dupa cateva încercări au renunțat sa ma convinga sa nu o fac cu condiția să mai trec pe acasa câte o săptămână si sa ma tin de scoala macar pana fac 18 ani sa nu fie ei trași la răspundere.Intr-adevar nu ma lăsau sa aduc copii in casa si mereu ma atenționat de cum mănânc,cum ma îmbrac,cum ma comport sa nu ii fac de ras.Dar cred ca sa nu pleoscai la masa, sa nu te bagi in seama aiurea daca nu ai ceva ok de spus, sa nu umbli cu fundul iesit din pantaloni, sau murdar pe gât sau pe la urechi, sa nu te umbli din băiat in băiat si etc cred ca sunt niste lucruri normale ce orce părinte cu capul pe umeri ar trebui să i le spună copilului.
Salut!
Păi la mine cred ca se consideră mai ușor pentru ca am fost crescută de un singur părinte. Totuși am avut reguli, însă regulile astea nu le-am perceput ca pe o forma de strictețe ci ca pe o barieră ca sa ajung om. Poate ca dacă as fi avut intenția sa trec peste ele probabil ca le-as fi crezut stricte, însă de când eram mică mi s-au părut pur și simplu raționale și de bun simț.
-
anonim_4396 întreabă:
15 răspunsuri -
anonim_4396 întreabă:
3 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
