Mi-au dat o educatie buna in ce priveste bunul simt. Din pacate modul lor de educatie nu m-a ajutat foarte mult in plan social, fiindu-mi greu sa leg relatii umane si fiind mai izolat.
O doza de izolare, toti avem in noi.
Personal cred ca daca inveti din propile greseli este cel mai bine, educatia tio formezi singur
Si normal, oameni de oameni m-au crescut, le mostenesc caracterul, mai multe nu pot descrie in cuvinte! Au avut mereu pretentii de la mine, nu pot sa zic ca nu, dar nu i-am dezamagit cand a fost cazul!
Avem ceva in comun!
Acel ceva care este?
Situatia este asemanatoare in ambele cazuri!
Ma bucur sa vad asta. Doar ca difera sexele!
Da. Pai daca nu ar diferi, nu ne-am mai tachina! Si parca n-ar avea farmec.
Daca tu zici! O sa apara curand natarai sa zica ca ma dau la tine sau invers)) Haterii tai/
Numai ai mei? Ai nostri, dragul meu! Cica, doi oameni care se tachineaza, se iubesc. Bine, in general, nu poate fi vorba in cazul nostru, nu ca mi-as dori asta!
Nu se poate pune problema de dragoste sau de asa ceva, dragoste prin U S B))! Stiu si eu de zicala aia, dar ramane doar o zicala!
Umm, tu mai ai un frate?
Sora doar, nu mai am frate.
Nu stiu de ce am avut o vaga idee ca ai avea un frate. Nevermind.
Cel mai important e ca parintii m-au invatat cum sa imi aleg educatia si ce anume sa ma influenteze in viata.
Da.Mama a fost mai exigentă. Noroc cu tati.Mi-au făcut cam toate poftele, deşi uneori trebuia să mă jelesc până obţineam ce voiam.O faţă supărată dă mai mereu roade.
Si la mine la fel. Mama a fost ''demonul'' si tata ''ingerul''. Oricum, sunt parintii nostri, ii iubim indiferent!
Pot sa spun ca am avut parte de aceeasi atitudine din partea parintilor intrucat si eu sunt singurul lor copil.
Uite cineva care ma intelege!
Dap
Eu nu cred ca ai scris doar asa. E ceva ce nu imi da mie in minte, nu se formeaza o legatura. E ceva ce nu ne spui.
Stai linistita, am formulat doar gresit, te asigur!
Bineinteles...
Asa-i?
Pare ciudat!
Intotdeauna am observat la el o doza de sinistru... melancolic nu este, ca e soare afara.
Mie imi pare nervos.
Nu vrea sa discute despre asta.
Nu mai conteaza. Hai sa il lasam in pace.
Asa zic si eu.
Nu am nici-o problema cu parintii mei.
Tot ceea ce au facut bine este bine facut, iar ce nu, a fost doar un test de la viata sa vad daca ma pot descurca si singur fara mama si tata in "funduletul meu". Da, au avut si probleme, dar prefer sa le iau ca test, nimeni nu este perfect, si tu poate vei crede ca iti cresti copii bine, pana iti reproseaza unul dintre ei ceva, asa ca eu imi inteleg parintii, ca oameni iubitori, ce sunt, care isi doresc tot ce e mai bun pentru mine, chiar daca stiu sau nu sa ma ajute sa ajung unde imi doresc.
anonim_4396 întreabă:
anonim_4396 întreabă:
aanonimm întreabă: