Voi cum va descurcati cu oamenii sensibili?
Cei care se enerveaza repede, se supara repede, incep sa ridice tonul aproape cu orice ocazie si sa atace extrem de incisiv cand ceva nu le convine etc.

Eu unul pur si simplu inchid discutia, dar tot sunt afectat de hipersensibilitatea asta.
Nu am răbdare de oțel. Chiar daca închid discutia ca sa evit orice cearta nu inseamna ca nu sunt afectat si eu psihic de treaba asta.

Ba chiar am tentatia sa ajung cinic si sa-mi doresc in interiorul meu ca persoana respectiva sa se enerveze si mai tare.

Totusi nu stiu ce sa fac. Voi sunteti in situatii de genul? E enervant sa locuiesti cu un om si sa trebuiasca sa umbli intotdeauna pe varfuri, iar la cea mai mica chestie sa izbucneasca. Rabdarea mea mai trebuie antrenata, recunosc, dar pana atunci cum sa-mi mentin sanatatea mentala? E obositor...

Nu sunt adeptul lovirii unui om cand e la pamant, e un principiu de-al meu, ii dau o mana sa se ridice. Adica incerc sa destresez persoana aia, sa-i vorbesc civilizat, daca n-am cu cine ii urez zi buna. Asta cand am vibe bun si n-am chef de drame, dar cand am o zi nasoala sa primesc un tratament de genul fara sa am vreo legatura cu starea respectivei persoane atunci chiar ma enervez si devin acid, cand iti vorbesc frumos si iti dau un sfat, te linistesc, te ajut dar continui sa ai o atitudine de rahat imi sare tandara, imi venea o data sa sparg telefonul din cauza unei persoane de genul, atat de tare m-a enervat, apoi am avut o tresarire de moment si mi-am zis ''atat de bou sa fiu sa ma enervez pentru toti prostii? ia mai da-i dracu ca n-am de ce sa fiu afectat'' si m-am calmat si am incheiat orice legatura cu persoana respectiva, iar acum cel mai bun tratament pe care il aplic e indiferenta, mi se rupe efectiv cand persoana nu merita, daca e cineva care are doar un episod de genul sunt intelegator, dar pana la punctul in care isi varsa nervii pe mine fara sa fiu de vina, atunci ma aprind si ii zic 2-3 ca nu pot sa tac pana nu-mi spun parerea mai acida asa putin :d

Nu ii bag in seama.

Daca sensibilul are probleme, atunci de ce sa ii accept toanele si sa ma fac ca nu observ problema? Nu inseamna ca-mi impinge limitele si ca daca le restrang o sa ajung in pozitia in care nu-i mai pot face nimic?
Nici nu ma gandesc sa imi reglez eu temperamentul ca sa ii accept toanele, doar daca tin la fraier/a, altfel nu.

Când iubești cu adevărat din tot sufletul tău și toată inima ta nu există tot ce ai spus acum sincer îmi vine s-o iau în brațe când se enerva dar mă Abțineam foarte Mai ales că strânge pumnii era și mai simpatică trebuia să fi văzut cum se enerva cum țipă mai ales când era nervoasă rău de tot cat de repede Mergea Era mai simpatic era mai drăguță când se enerva mai ales când se încruntă

Fiecare trebuie tratat in mod egal, nu suport sa fiu injurat sau criticat fara sai intorc vorba altfel ma simt macinat sufleteste. Nu ma lasa orgoliu

Nu sunt de acord ca fiecare trebuie tratat in mod egal. Nu o sa tratez un copil la fel cum tratez un adult si nici n-o sa vorbesc cu un strain pe strada cu aceeasi pasiune amoroasa cu care vorbesc cu soția mea. Oamenii sunt diferiti si trebuie tratati diferit.

Plus ca eu nu vorbeam de injurat si criticat ca nu ma injura nimeni.
Ma refeream mai mult la o atitudine hiperdefensiva, nervoasa.

Daca cineva se ia de tine fara rost sau nu stie de respect trebuie sa faci fata nu pleci cu ignoranta e de prost gust, injositor. Respect cu tratament egal dar rautate cu tratament sever

Nu are rost sa ma impotrivesc propriei mele familii cu care traiesc. Ti-am zis, nu era vorba de atacuri si insulte, dar si daca ar fi vorba de asta n-o sa comentez aiurea cu propria mea familie. Sangele e mai important decat orice cearta puierila.

Familie > orgoliu

Nu cred ca sensibili este termenul corecet.
Poate irascibili ar fi mai potrivit.
Oricum, persona, cand se declanseaza aceste persoane, si vad ca nu ma inteleg cu ei, ii las sa vorbeasca singuri Se numeste economie de timp.