Asa eram si eu cand eram mai mic, chiar si la 18 ani. Dar in timp viata si de ce sa nu zic, chiar si site./ul asta m/a "ajutat" sa fiu mai nesimtit. Sa imi pese foarte putin de ce zic restul despre mine, de ceea ce cred ei si tot asa.
Intrebarea asta mi-a adus aminte de o vorba.
"Atunci cand esti singur, ai grija de gandurile tale.
Atunci cand nu esti singur, ai grija de cuvintele tale."
__________________________________________________________________
Pe mine ma gasesti pe YouTube: https://www.youtube.com/channel/UCEXCL4y9MfbEFDpMHwe3HNA
Uneori când ești prea bun cu o persoană, eviți s-o rănești sau să-i spui că te deranjează o anumită atitudine, că ți se pare o prostie modul lui/ei de gândire și acea persoană profită în continuare de rabdarea ta, îmi mai vine să-i trântesc tot în față, să-i spun ca fac eforturi pentru a nu mă certa cu nimeni, că încerc s-o tolorez și că am aceleași așteptări și din partea ei, deci da, mi se întâmplă destul de des să vreau s-o fac, nu mereu, dar nici rar
Oh mersi de sustinere. Imi place btw felul in care ti-ai formulat ideea.
Ba da,dar am intalnit persone care chiar se simt ranite de adevar, profund ranite si din mila pentru ele nu o fac,ca oricum vad in acele persoane o lasitate enorma,lor chiar de le-as spune in fata defectele tot asa i-as gasi si peste o vreme, nu ar schimba nimic.
Asa ca, de ce mi-as bate capul?
Dar da, simt nevoia, dar dupa ce am explicat de mai multe ori o chestie, incep sa ma indepartez de acea persoana, sa pretind ca sunt prea ocupat sa pot sa vorbesc cu ea, etc pentru ca deh, daca explici unui om de multe ori o chestie si nu o intelege si acea chestie te deranjeaza pe tine, ce rost mai are sa discuti cu acea persoana? ( ma refer in cazul in care acea chestie e mult prea deranjanta si nu poti sa o ignori ).