Voi va iubiti parinti? Petrecti timp cu ei?

Normal ca imi iubesc părinții, sunt persoanele care m-au ajutat cel mai mult în viața asa cum au putut. Eu personal nu petrec timp cu ai mei deoarece sunt plecați în afara la munca

Si nu regreti asta?

Si eu imi iubesc parintii, m-au ajutat, ma sustin in continuare si moral si financiar, tin la mine, vor tine mereu, nu ca un partener care acu ma iubeste, peste 1 an sa ma arunce la tomberon ca a dat de altul, iar la un eventual greu mai indelungat sa plece.
Am avut noroc de parinti ok, ma inteleg fine cu ei, sunt prieten cu ei de fapt, nu din aia cu frustrasti damblagistice si psihopatice cum au unii de isi bat joc de copii (cate cazuri nu avem si aici).

RAY, nu se stie daca Tataru regreta ca nu petrece timp cu ai sai, doar nu o sa-i para bine. Desi depinde cum se intelegea cu ei, ca daca nu se intelegea, mai bine e asa.

Chiar nu as lasa parintii pentru o partenera pentru ca si daca simt ca mor dupa ea acum, stiu ca oricand poate trece, nu e stabil in timp. Ca unii fac asa.

Da. Petrec timp cu ei atunci cand imi pică netul.

Pe maica-mea da,... D-zeu sa o ierte
babacu', D-zeu cu mila, nu il urasc, dar prea e idiot ca parinte, la toate nivelurile, asa ca ma cam lasa rece

Cand traiau ii iubeam si petream timp impreuna...

Regret asta, dar stiu ca au facut asta pentru o cauză nobilă, sa pot urma niste studii superioare pentru a avea un viitor

Cum ai trecut peste moartea lor?

Rezonabil, ii iubesc in limita resurselor disponibile. De-a lungul vietii am aflat multe despre familia mea pe care am considerat-o perfecta. Stiu ca nu sunt intruchiparea perfectiunii si ca au si ei defecte, tin legatura cu amandoi, vizitez casa odata la doi ani si vorbesc la telefon cu ei cam la o saptamana.

Având o anumita vârsta mi se pare normal sa nu mai trăiască din cauze naturale. Aveam 24 de ani când au decedat. Destul de puțin știu, dar, eram stabila financiar si aveam o familie. Datorita familiei am trecut peste moartea lor si evident :"Timpul le rezolva pe toate".