Vouă de ce va e frica? Fiti SINCERI.

Sincer,cea mai mare teama a mea, e sa fiu inmormantata de vie! Adica toata lumea sa creada ca am murit, si eu sa ma trezesc intr-un sicriu sub pamant! Sper ca nu sunt singura!

Mi-e frica de singuratate.

Mi-e frică de multe chestii. Mi-e frică de unele animale (insecte, pești, feline, și am o fobie specială pentru păianjeni), de pericole, să risc, de ce mă așteaptă în viitor, de moarte, de anormalitate extremă (și eu sunt anormală, dar când văd ceva mai anormal decât mine - ceea ce nu se întâmplă prea des - mă sperii), de schimbare, de vești proaste, de durere (și trupească și sufletească), de chestii ascuțite (cum ar fi ace, seringi - leșin dacă le văd), de spitale, de mori de vânt, de cimitire, de fenomene paranormale (deși nu mi s-au întâmplat până acum), de cadavre, de sânge, de vene, de teste/examene (da, da, și de astea îmi e frică), de dezamăgire, de chestii sataniste, de... manele (le urăsc), și de o mie și o sută de alte minuni neimportante pentru nimeni. Dacă îmi mai amintesc îți spun, lista nu e nici pe jumătate gata.

Acum am văzut și eu cât am scris. Pff. Cred că sunt cea mai fricoasă de pe aici.

De papagali. Serios.

De şoareci pe bune nu cred ca vrei sa fii prin zona cand vad cate unul!

Alzheimer!

Imi e frica, sincer, ca am sa imi pierd controlul si sa ma enervez asa de tare incat am sa omor pe cineva . Sau sa nu fiu nebuna, acum pe bune.

Gaini\ porumbei

De chiloții purtați ai unei grase.

Mi-e frică de mai multe lucruri. Însă unul dintre ele sunt oamenii.Consider că sunt imprevizibili, mai ales cei necunoscuţi. în ziua de azi îţi e fircă să ieşi din casă seara să iei o pâine. La câte se aud la ştiri, şi doar dacă jumătate din ele ar fi adevărate, tot rau ar fi..Deci oarecum frica mea e de necunoscut şi necunoscuţi. Nu sunt genul care să se aventureze, să descopere aia şi cealaltă.
O zi bună!

De viermii parazitari.Numai gandul ca gunoaiele astea s-ar putea misca in voie pe sub pielea mea imi da o stare naspa.
As mai adauga durerea, regretele la batranete si modul in care ne "traim" unii viata in prezent.Ma nelinisteste/incomodeaza.

De caini, pe bune...

De singuratate, de caini. Mi-e frica sa nu ajung un eșec, sa imi dezamagesc parintii si toti oamenii care mi-au acordat increderea si m-au ajutat.

Cel mai teama, imi e ca nu voi reusi sa imi depasesc propria "penibilitate" si "disperare", ca nu voi reusi sa ma ambitionez si sa fac ceva...cat inca mai pot.

Ce de fricosi pe aici...

De mine.

Inainte imi era frica de singuratate, acum nu mai imi e, mi-e frica de paianjeni, serpi, mi-e frica de oameni, adica de multimi, dar peste toate trec :d tie de ce ti-e frica?

Sa imi moara persoanele dragi.

Sincer nu-mi mai este frica de nimic ma aștept la orice de la viață nu mai am frica de nimic și nimic nu mă mai miră oricum o sa vina și un interlop după mie dacă am noroco și ma găsește am și scăpat de lumea asta sunt scârbit de tot și saltul de tot oricum trăiesc degeaba ce rost mai are dacă mai trăiesc nu știu cât în plus să dea Dumnezeu sa ma găsească nebunul ăla sa ma trimită de unde am venit