Se poate întâmpla să nu știi ce să crezi, pe cine să asculți și cum să te comporți cu prietenii, părinții și cu tine însuți, mai ales acum, când nu mai mergi la școală și multe dintre activitățile tale s-au mutat pe internet.
Viața s-a schimbat de când Organizația Mondială a Sănătății a anunțat epidemia de COVID-19, care a luat curând proporțiile unei pandemii.
Acum, din solidaritate cu cei în vârstă, cu bunici, părinți și oameni bolnavi trebuie să urmăm cu toții reguli noi, de la spălatul des pe mâini cel puțin 20 de secunde până la a sta cât mai mult în casă, ca să nu răspândim infecția fără să ne dăm seama.
Tu cum te-ai adaptat la noile reguli?
Am deschis pentru tine o nouă categorie, Coronavirus, unde poți pune întrebări legate de temerile tale din această perioadă sau alte întrebări pe subiect, pentru că orice ai simți în momentele astea, trebuie să știi că e firesc și uman. Împreună cu Brigada de comunicare nonprofit și Fundația Estuar îți punem la dispoziție cunoștințele unor psihologi voluntari care vor răspunde la întrebările legate de starea ta emoțională din această perioadă. Răspunsurile lor vor fi evidențiate în cadrul întrebărilor pentru a fi mai ușor de urmărit.
Nu uita că pentru informații oficiale despre pandemia de coronavirus e bine să folosești doar surse oficiale, cum sunt https://stirioficiale.ro sau alte site-uri ale autorităților statului.
Lasă o întrebare!
L.E Colaborarea noastră cu fetele psiholoage s-a încheiat, el fiind doar pe perioada stării de urgență. Le mulțumim din suflet că au fost alături de noi, cât și pentru ajutorul și implicarea din comunitate.
Fetelor, mulțumim pentru răspunsurile utile oferite celor care au întâmpinat greutăți în această perioadă!
Faptul ca nu pot pleca din tara acum, ca-mi irosesc timp pretios din viata la varsta in care eu imi creez viitorul(19), ca muncesc intr-o firma de constructii, cu salariu ce nu merita pe munca(aici imi spun oful
Cam asta ar fi.
Si doamna/domnule psiholog, cum as putea sa-mi arunc emotiile fata de parinti? Adica sa ma doara fix in p... daca traiesc sau nu? Am afectiune fata de fratele meu de 16 ani, vreau ce-i mai bun pentru el dar vreau sa plec de langa ai mei. Stiu ca m-au crescut, ca au trecut prin chinuri, bla bla bla... dar nu sunt modele dupa care vreau sa ma iau caci n-au reusit in viata. Vreau sa stau in jurul oamenilor care au ajuns unde vreau eu sa ajung si sa ma rup de toti amicii useless de acasa, care n-or sa faca nimic in viata. Jumatate din emotii le-am reprimat sau aruncat, nu-mi dau seama. Cert e ca nu mai am sentimentele din trecut care ma influentau si ma impiedicau din a-mi atinge scopul. Un sfat?
Merci!
Skr1ptu, emotiile nu le putem arunca... ele ne definesc, faptul ca suntem in contact cu ele inseamna ca avem sansa sa gandim si sa ne comportam corect in viata si in lume. Emotiile sunt cele mai pretioase daruri pe care le putem avea... datorita lor suntem fericiti, optimisti, drepti, ambitiosi, perseverenti. Din cauza lor suntem si tristi si indurerati si dezamagiti uneori. Dar ele ne fac unici. Ca ai scopuri mari in viata si ca esti dispusa sa le atingi, e remarcabil. Modul in care o faci insa, acum la varsta de 19 ani, te va urmari in anii maturitatii. Ia cu tine dragul, dorul si respectul de parinti, iubirea pentru frate si amintirile frumoase.
Sa reusesti in viata (orice ar insemna asta pentru fiecare) e o calatorie, nu un scop. Ne este mai usor sa pornim la drum fiind impacati cu toate si multumind... multumind tuturor celor care ne-au trecut prin viata. Asta inseamna sa-ti cladesti caracterul, sa-ti educi rabdarea si sa inveti valoarea lucrurilor care nu au pret.
Timpul este unul dintre ele, e pretios cand nu il avem si nepretios cand ne plictisim in el. Poate merita sa-l folosim in momentele acestea facand planuri si desenandu-ne viitorul si succesul pe care ni le dorim. Astfel incat, atunci cand vom porni la drum sa stim exact ce avem de facut si sa nu devenim si noi useless ca altii...
Succes in tot ce va propuneti!
Bună, skr1ptu!
În legătură cu întrebarea ta despre emoţiile faţă de părinţi, emoţiile există pur şi simplu. Ele se schimbă în timp dar nu pot fi aruncate, ci sunt doar transformate în altceva sau îşi împlinesc menirea în viaţa noastră - pentru că emoţiile apar ca exprimări ale unei nevoi şi motivaţii. Există oameni care consideră că au putut "arunca" emoţiile faţă de părinţi, doar că, de fapt, cum părinţii au un rol esenţial în naşterea şi creşterea nopastră ca oameni, în general aceste emoţii sunt mai degrabă refulate, ascunse sau au evoluat în alte emoţii.
Tu spui aşa: "vreau sa plec de langa ai mei. Stiu ca m-au crescut, ca au trecut prin chinuri, bla bla bla... dar nu sunt modele dupa care vreau sa ma iau caci n-au reusit in viata." Mie mesajul tău îmi pare mai degrabă să spună că vrei să mergi pe calea ta, să îţi construieşti viaţa şi anturajul cu ce ştii tu acum şi nu cum au făcut-o ei sau nu cum ar vrea ei pentru tine. Poate greşesc, tu ştii cel mai bine dacă asta ai vrut să spui. În final spui că deja ai reuşit să ajungi într-un punct în care simţi că îţi poţi atinge scopul şi să îţi arunci emoţiile faţă de părinţi. Mă întreb dacă ai vrea să înţelegi cum ai făcut asta sau să recuperezi emoţiile (sau altceva).
Recomandarea care îmi vine în mine citind mesajul este să îţi păstrezi atenţia pentru drumul tău propriu, pentru ce vrei şi ce simţi. Sunt indicii importante care te pot ajuta să reuşeşti dacă le asculţi. Este o deosebire între a vrea să nu te laşi influenţat în moduri nedorite şi a nu simţi nimic faţă de familie. Iar dacă simţi că nu te mai opresc emoţiile care te opreau înainte, ce fel de sfat te-ar ajuta în acest punct?
Multumesc frumos pentru raspuns!
Ok, ultima intrebare a pus punctul pe i .In principal, aveam nevoie doar de o lamurire cu privire la gandurile impartasite mai sus pentru a mai face curatenie prin valurile de ganduri care-mi trec prin cap mereu iar cand am cerut un sfat- m-am exprimat gresit.
Mi-ati fost de mare ajutor!
Cu drag, mă bucur că a fost de ajutor răspunsul. Dacă mai ai nevoie de clarificări, poţi oricând să ne mai întrebi. O zi liniştită îţi doresc!
Ce vor face bolnavii de tiroida autoimuna care nu au euthyrox si care nu se gaseste decat la negru?
In legatura cu anul universitare, cum vom da examenele... de asemenea cand va trece pandemia aceasta... deoarece sunt si bolnava trebuie sa fac analizele sa le repet dar din cauza pandemiei nu pot merge sa le fac.
Nu se stie cum se vor da examenele si daca se vor da! Poti merge sa le faci analizele, ai voie sa te duci pentru motive medicale, scrie si in declaratie mi se pare, e ca optiune.
Nu stiu cand se vor da examenele pentru ca eu nu vad cum curba va fi clopot, adica ca vom avea un varf al pandemiei (de unde stiu ei ca vom atinge varful pana pe 5 mai cum au zis?!), si daca vom avea, nu vad un motiv ca sa coboare cazurile apoi. Eu vad curba linie in sus si atat.
Una la mana, nu se respecta ca lumea carantina deloc, a doua nu putem testa masiv oamenii, ca testarea e solutia cea mai buna, mai buna ca, carantina, pentru ca vezi cei infectati si ii izolezi inainte sa faca rau in jur.
Si cum capacitatea de testare e maxim 2300/zi, ce facem?
Testul ala bun, nu alea rapide care nu-s bune deloc.
Asa ca aia e. Du-te, pune masca si manusi, fa-ti analizele deocamdata. Atentie cum completezi declaratia cu data si tot, drumul catre spital, pui si intervalul orar apoximativ de cand iesi si pana te-ai intoarce.
S-a comunicat de la ministerul educatiei ca nu se va amana nimic.
Buna Cristina. Sunt aproape sigura ca asa simt toti - ca nu vor sa piarda un an - inclusiv, autoritatile si profesorii. La momentul oportun, cred ca se vor identifica solutiile optime si pentru acest aspect social.
Ar fi aiurea sa mai repetam un an scolar daca ar fi chiar asa atunci m-as lasa de liceu Cel mai probabil vom recupera in vara
Nu cred ca gasesc alte solutii daca pandemia bubuie in mai, asa ca, nu fiti atat de optimisti ca nu se amana, este probabil, mai ales ca doamna ministra a zis si in trecut ca nu este pune problema inchiderii scolilor, dar uite ca o sa stam mult si bine acasa, nu se potriveste socoteala de acasa cu cea din targ, vorbeste in prezent dumneaei, dar totusi, nu stie cum va evolua pandemia, asa ca ar putea doar sa spuna ca nu se stie, afirmatiile nu sunt plauzibile in momentul de fata.
Cică nu se amână anul școlar!
Nu se va amâna anul şcolar, cei de la minister au spus cã nu se va îngheta anul şcolar
Anul școlar, momentan, nu se amână. Examenele naționale cât și Bacalaureatul vor fi date într-o lună stabilită ulterior de Ministerul Educației și Cercetării în colaborare cu celelalte state membre UE. Deciziile nu sunt stabile și se pot schimba in orice moment.
Nu se amâna, vei recupera
Sunt aproape sigur ca asa simt toti cei care sunt in cadrul invatamantuli de la elevi pana la studenti - inclusiv, autoritatile si profesorii. La momentul oportun, cred ca se vor identifica solutiile optime si pentru acest aspect social.
Cu ce te minte?
China si-a revenit pe noi ne manipuleaza statul sa fure cat mai mult chiar nu va dati seama? lumea moare de diferite boli nu de coronavirus inainte sa apara virusul asta tot murea lumea acum a bagat vrajeala ca moare de la coronavirus
Sa te duci la familiile celor 80.000 morti si sa le zici acelasi lucru.
Pe urma sa te duci la miile de oameni care au stat cate 10 zile la ATI ca nu puteau sa respire si sa le zici acelasi lucru.
Da asa direct in fata. Unii te vor pocni altora li se va face mila de prostia debitata.
Aceste familii 80000 nu sunt in Romania si nu ma intereseaza ceea ce zici tu ma intereseaza de familia mea
Deci o sa crezi in virus abia dupa ce iti moare cineva... logica de gaina
Ti-am dat multe explicati nu inteleg unde vrei sa ajungi si dc sa imi moara mie sa iti moara tie gainar esti tu ca nu cred ca team jignit
Pai daca decesele alea sunt vrajeala si tu esti smecher si inteligent inseamna ca nu iti extre frica de virus nu? Daca nu te conving 80.000 decese, ce te convinge?
Smecheria este pentru fraieri eu sunt optimist ca vom trece peste
Faptul că vara vom face școală!
Ministerul Educației fură vara de la săracii elevi! Azi am văzut la televizor că nu vom mai avea vacanță de vară deloc.
Ma simt foarte singura și neajutorată. Stau doar cu mama mea acasă și îmi e frica de toate. Sincer nu am cui sa ma destind pentru ca nu vreau sa o încerc pe ea negativ. Sunt și o fire anxioasa și ba îmi e frica când îmi vine sa tusesc, ba îmi e frica de răceala. Efectiv doar astept. Astept cu sufletul la gura sa treacă toată starea asta de urgentă și sa fim bine. Dar ce as mai putea sa fac?
Bună, Little16!
Înţeleg din mesaj că tu te cunoşti, ştii ce e dificil pentru tine - ai această parte de anxietate care se activează de câte ori ai vreun simptom care seamănă vreun pic cu coronavirusul, dar din felul în care te exprimi aici, sună că îţi ştii reacţiile şi nu neapărat dai crezare fiecărei griji. Mai înţeleg şi că te preocupă emoţiile mamei tale chiar când ţi-e greu şi ţie, ai în continuare capacitatea de a fi empatică faţă de cei dragi. Mă bucur că ai scris aici pe TPU ca să nu mai fii singură cu temerile tale, este foarte important. Înţeleg că te simţi singură pentru că nu ai cu cine să te descarci (poate te-ai mai descărcat puţin aici) şi poate simţi că nu poţi face multe în situaţia asta. Eu văd totuşi resursele tale de autocunoaştere, empatie, rezilienţă. Chiar şi vigilenţa faţă de sănătate este o resursă în perioada asta mai ales. Cum ar fi să te uiţi şi la partea cealaltă a monedei, la punctele tale forte care te ajută să treci prin momentele grele? Ambele sunt părţi ale realităţii.
Cât despre ce ai mai putea să faci în afară de a aştepta să treacă, asta depinde mult de tine, de ce făceai înainte şi ai putea să continui într-o formă sau alta, de ce anume îţi place şi îţi doreşti. Mai general, eu îţi recomand să fii atentă la nevoile tale şi cum se schimbă ele - simţi nevoia mai degrabă de odihnă sau de socializare (măcar online sau telefonic) sau de a face lucruri cu sens pentru tine? P=e măsură ce observi ce nevoi şi dorinţe ai, poţi găsi şi moduri de a le satisface. Aşa te poţi simţi mai bine şi gândi la mai multe aspecte ale experienţei tale de acum.
Multă sănătate!
Buna EnderALin,
Tu te gandesti la suicid sau te "nelinisteste gandu de suicid", in general?
Exista, intr-adevar, foarte multe variabile - necunoscute, dar, pe de alta parte, multe dintre necunoscutele cu care ne confruntam acum erau la fel de valabile si fara existenta acestui virus in vietile noastre: o criza financiara, de exemplu, poate sa apara (cam) oricand. Cred ca, cel mai pragmatic si util, in acest moment, este sa profitam de timpul pe care il avem si sa facem tot ce nu am putea face, din lipsa de timp, in conditii de activitate (munca si/sau scoala) normale; in mod evident, in limitele permise de starea de urgenta.
Am și eu o întrebare la care am o vagă impresie că știu răspunsul.
În această perioadă, oamenii au voie sa fie concediați de la locul de muncă? Mai ales în această vreme de criza...în care nu știm care, cum să supraviețuim
Îmi este din ce în ce mai frică să nu uit lucruri importante la română și matematică în această perioadă din lipsa antrenamentului ridicat pe care-l făceam la școală.
Această perioadă poate avea și efecte benefice, depinde cum o privim :
https://cusidespreanxietate.blogspot.com/......ficii.html
Gândul meu principal!
Totul va trece,
Totul va fi bine,
Zâmbetul pe buze,
Capul sus,
Asta ne va învăța pe toți să fim oameni echilibrați.
Gandurile sunt:ca poti fi infectat cu noul covid si ca persoanele din jurul tau sunt infectati
Bună, Cherry88! Schimbarea adesea provoacă nelinişte, teamă de cum vor fi lucrurile în viitor. Însă mereu se produc schimbări mai mici sau mai mari şi ele pot să fie şi în bine. De altfel, există şi lucruri care nu se schimbă atât de uşor, care poate au rămas mai mult sau mai puţin la fel.
Problema e ca nu mai pot face miscare nici banuti si nici socializare
Mihaela2023 întreabă: