Te consolezi cu faptul ca e necesar sa muncesti si practici normele de igiena si distantare sociala. Nu ai ce sa faci, si din pacate daca e boala cronica severa oricum nu are mult de trait.
Bună Mihaela_Miha,
primul lucru pe care îl recomand este să discuți cu angajatorul situația și, eventual, să întârzii puțin revenirea ta la muncă.
Pe de altă parte, când simți că te cuprind gândurile negre și se declanșează atacul de panică, rugămintea mea este să încerci activ să te liniștești - să închizi ochii și să-ți concentrezi atenția pe modul în care respiri și inspiri - și să conștientizezi felul în care reacționează organismul la acest exercițiu - ar trebui să se calmeze și relaxeze.
În plus, de ordin practic, tu gândești cu datele de acum - suntem încă în perioadă de izolare și mindset-ul nostru este și el tot acolo - o situație care va fi peste o lună de zile (aproximativ). Recomandarea mea este să aștepți să ieșim mai întâi din izolare, să începem să ieșim afară și să vedem cum evoluează lucrurile. De exemplu, când te gândești la ieșire, îți vin în cap mijloacele de transport în comun neigienizate și aglomerate; eu știu că vor exista reguli foarte stricte în privința asta, coroborate cu obligativitatea de a purta mască și mănuși și de a păstra distanța socială.
De asemenea, te rog să te mai gândești și la perioada din trecutul apropiat, și anume la măsurile aplicate în martie și care se dovedesc a fi fost foarte utile. Eu consider că există analize riguroase și un discernământ colectiv și în această fază de revenire și acestea nu vor expune unui risc major, inutil, pe cineva.
Numai bine. Păstrăm legătura.
Nu trebuie sa fie ingrijorat., cand se gaseste un caz., intra toata firma in izolare. Dar se exagereaza., nu e capat de lume.