Acum 1 an și 6 luni am ajuns să reiau legătura cu o fată după 2 ani de pauză...Alexandra. Acea fată a ajuns să însemne viața pentru mine. Înainte de mine a avut alți prieteni nu prea străluciți și am ajuns să sufăr eu pentru ei. A fost înșelată și niciodată nu a fost respectată cum se cuvineEa credea că am o amantă chiar dacă am ajuns să îmi schimb modul de viață pentru ea. Înainte de toate, să precizez că eu sunt din oradea, ea din Fălticeni.O relație la distanță (pare clișeic, știu) ce are 1 an și 6 luni. Ne trezeam la telefon mereu împreună la 6 dimineața înainte de școală, vorbeam până la 7 și ceva când trebuia să mergem la școală și cum ajungeam acasă o sunam până la ora 11 când ne culcam tot împreună la telefon. Mi-e așa de dor de acele zile. După un timp (ea a venit până la noi în oraș, ai mei nu prea au de gând să mă lase pe acolo și plănuiesc să fug singur.) și am reușit să o conving că nu o înșel, chiar dacă era evident. Nu sunt supărat pe ea, nu e vina ei că a treuct prin ce a trecut. După ce totul a ajuns să fie perfect, ne înțelegeam așa de bine și râdeam așa de bine împreună. O fată așa frumoasă, inteligentă, amuzantă. Mi-aș da viața pentru ea în orice moment. Nu știu de ce eu m-am schimbat după acele luni în care am suferit din cauza amantei (nu o să spun în detaliu tot ce s-a întâmplat că aș lua ban de la un post prea lung și ar lua 1 an..deși aș fi fericit să-i spun unuia pe care chiar l-ar interesa). Am început să stau mai mult cu prietenii pe skype, să amân timpul cu ea mai mult și tot mai mult. Nu ne mai uitam la filme împreună, nu mai vorbeam așa. Aceasta a ajuns să fie greșeala vieții mele. Logic că după ce dai într-una în câine, el se va detașa sentimental de tine. Asta s-a și întâmplat. De la fata care și-ar fi dat și ea viața la rândul ei pentru mine, acum a ajuns să fie exact ce eram eu. Preferă să stea cu prietenii, amână timpul nostru și este fără exagerare fix ceea ce făceam eu. Acum eu sunt cel care plânge seara pentru ea și am o suferință în suflet pe care nu o dăruiesc nici celui mai aprig dușman. Chiar doare și dese ori mă gândesc la sinucidere. Am întrebat-o pe ea anumite chestii și a recunoscut și ea că și eu simt exact ceea ce simțea ea. Cum a spus ea într-o seară de acum ceva zile în care ne-am certat iar (aici mi-am deschis ochii și rolurile s-au inversat, din păcate am văzut ce am făcut cam prea târziu), rolurile s-au inversat. Nu o critic, nu știu cum a suportat această durere atât timp. Ea mi-a recunoscut că la fel cum prefera fericirea mea asupra ei, așa preferă acum fericirea ei și nu a mea. Este doar vina mea, dar mi-e așa de ciudă și sunt așa de trist și dezamăgit de mine că am reușit să fac fix lucrul de care mă temeam cel mai mult: să ajung să o fac să sufere și, și mai rău, să o cam pierd. Acum îmi vine să plâng doar cum scriu acest mesaj și mă uit la o poză cu ea sau țin cadoul ei în brațe. Nu știu ce să fac și nu sunt în stare să trec singur prin asta. Vă rog frumos, ajutați-mă. Sunt pierdut fără ea. Nu vreau să trăiesc fără ea. Mi-aș da viața pentru ea oricând și în acest moment când mă face să sufăr exact cum făceam eu cu ea. Doare așa de tare. De ce trebuie să fie așa viața? Vă rog frumos, ajutați-mă, dați-mi sfaturi sau spuneți-mi dacă ați mai trecut prin ceva asemănător. Aș fi fericit să îmi împart sentimentele cu cineva. Dacă vorbesc cu ea despre asta se cam enervează și nu vreau să o mai supăr. Încă suntem împreună, spune că mă mai iubește, dar și ea a recunoscut că nu mă mai iubește așa, dar în alte vorbe (mi-am dat seama că nu mă mai iubește la fel). Eu mi-aș dori din toată inima să o recâștig complet. Chiar dacă ceea ce spune ea, că încă mă mai iubește, e adevărat, o simt distantă și nu mai râdem cum râdeam împreună. Vreau să o recâștig complet și dacă se poate să refac totul. Să repar greșelile făcute. sunt așa de dezamăgit de mine și supărat pe propria persoană că îmi vine să mă sinucid și să mă bat singur. Sincer vă zic, regret așa de mult că am rănit-o și că am făcut acest pas foarte greșit. Niciodată nu aș răni-o intenționat. Ea este viața mea, te iubesc Alexandra și îmi pare așa de rău pentru tot ce ți-am făcut și am făcut. Vă rog, ajutați-mă.
Ordonare:
Cronologică
Salut, am trecut si trec, prin drama suferinta si anxietatea in care treci tu, Ce te pot sfatuii e sa gasesti refugii. Sa iti limpezesti mintea de ea, sa te tii ocupat constant ca sa nu te duci cu gandul la ea, din nou si din nou.
In momentul asta tu iubesti o amintire, si o pui pe un piedestal de neatins, ai dreptate viata e dura, dar ce rezolvi plangandute, dramatizand si asa mai departe, nu sunt aici sa iti dau o palma peste fata sau asa ceva. Ci mai degraba vreau sa intelegi ca, ne nastem singuri ca intr-un final sa murim tot singuri. In singuratate vei fi mereu, ce s-a intamplat, s-a intamplat, nu poti da timpul inapoi si asta e cruda realitate. Ia-o ca atare si gandeste-te ca datorita ei, esti cine esti astazi, versiunea ta actuala, si astfel stii sa iubesti si eventual sa numai gresesti cum ai facut-o.
Trebuie sa intelegi ca in momentul asta, te faci sa fi mizerabil sa fi melancolic si mai presus de orice sa traiesti in trecut, pentru ce? Pentru a te ranii singur constant, acordati timp cauta pe altcineva, intr-adevar Alexandra a devenit termenul tau feminin de comparatie, Dar realizeaza ca esti jalnic facand asta si dovedesti cat de slab esti, e normal sa plangi, sa iti plangi de mila si asa mai departe, insa viata e un carusel de intamplari, asta e doar o alta picatura din oceanul de intamplari ce ti le are de oferit. Fi puternic, caci esti frumos asa cum esti, iar sufletul tau a capatat din nou un alt adaos si anume omenia.
Răspunde
Ca continuare ca nu am terminat ce aveam de spus, sinuciderea este o solutie permanenta la o problema temporara. Ai atata potential de care nu esti constient, si mai joci si un rol de neinlocuit pentru atatea persoane, familia ta, prieteni tai, chiar si pentru persoana ta joci un rol important, lupti, te adaptezi si supravietuiesti. Gandeste-te cate ai de oferit lumii, cate ai de oferit tie insati, iar tu vrei sa ii pui capat din lasitate. Tu ceri ajutor astfel periclitand si luandune din timpul nostru, resursa ce nu poate fi data inapoi, iar noi cu bratele deschise ti-o oferim, De ce? Fiindca esti important, fiindca viata ta are prioritate mai presus de orice. Trebuie sa gasesti forta interioara de a striga, de a urla in insasi fiinta ta"LINISTE!" si sa iti creezi treptat pace interioara, caci daca nu ai nici un inamic intern nimic altceva nu te poate rani, iar acum tu suflet frumos ce esti, ridicati capul si corpul din tarana in care te afli si pune un afurisit de zambet pe al tau chip, si lupta, caci asta ne e destinul, Lupta pentru tine, ca mai apoi sa lupti si pentru altii, asa cum parinti tai o fac si toti oamenii carora le pasa de tine, eu inclusiv o fac.
Mulțumesc de răspuns. Ai dreptate, Alexandra a devenit termenul meu de comparație dar. Cum să îți spun. Înainte să fiu cu ea mai eram atras de anumite caractere feminine (eu pun caracterul înaintea aspectului). acum nu mai simt nici cea mai mică atracție pentru nimeni înafară de ea. Pur și simplu simt că nu vreau să trăiesc fără ea și momentan nu am de gând să mai caut pe cineva pentru mult timp sau poate niciodată..Probabil că sunt jalnic făcând astea dar pur și simplu este peste puterile mele.Așa a trecut și ea peste.în timp a ajuns să fie mai tare datorită acestei suferințe și acum nu prea mai există acea iubire veche. Nu vreau să fac și eu asta, să îmi pun un scut pe care o să-l regret tot restul vieții.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
