Am așa niște episoade de gânduri negre. Îmi iubesc prea mult jumatatea si asta ma distruge. Doar ma gandeam si imi venea sa plang, sunt prea sensibilizată la orice vorbă de-a lui, mă trec fiori reci prin corp și dacă se ajunge la ceva serios incep sa și tremur practic mă pierd, sunt umilită în propria-mi imagine că m-am pierdut așa intr o dragoste.
Aș vrea doar să îmi treacă tot ușor ușor cum alții se trezesc si s-au plictisit se jumatatea lor, eu să nu mai simt apropiere si să nu sufăr să se termine, dacă se termină, cu bine.
Imi e frica de atasament si o fac pana ma distrug, e ciudat, în caz că mi-a vorbit foarte aspru eu practic nu mă las moale și lupt cu el, și așa ne facem rău amândoi, ca in final sa ajungem sa ne iubim din nou dar stiti, nu mai e acelasi te iubesc pur pe care il ziceai cand totul era perfect, uneori nu mi plăcea sa ma uit la fața lui sau a ma uit la el si sa-i spun te iubesc pentru ca imi aminteam toate vorbele pe care el le zice, spune el sa imi facă un bine,,,, dar in acelasi timp știu ca suntem cei mai uniți în orice (la propriu ), cum pot să il urasc cateodata si sa il judec in persoană dar totusi sa il iubesc si sa ma pierd dacă se pune problema să nu il mai am. Extremă la extremă.
De obicei scriu aici și nu mai postez pentru că așa mă descarc și e de ajuns

Foarte frumos ai scris.

Buna.Trebuie sa vorbesti deschis cu iubitul despre ceea ce simti.Nu imi dau seama, insa se poate ca lucrurile sa fie spuse si pe tonuri care nu sunt pasiv agresive sau doar agresive.Acestea ranesc cel mai mult, deci poate fi si cazul tau.Se poate rezolva prin schimbarea modului de comunicare.

Cum pot să... dar totuși să? Eu sunt de pe Planeta Nibiru. Poți să traduci? Iubirea și ura nu le poți căra cu roaba. Cu alte cuvinte, cum le definești? Sex și iar sex, sau cum?

Exact, nu inteleg nici eu cum pot îmbina ura cu iubirea. Ura o simt pe suflet, sau mai sunt acele cuvinte care imi stau pe cap.
Iubirea este atunci cand ne linistim amandoi și pur si simplu realizam ca am trecut prin multe și ca tinem unul la altul, nu neaparat sex.
Cred că îmi dau sentimentele rele laoparte adică incerc, asta ca să simt iubirea dar cumva știu că ele tot se află acolo. Ca să pot să accept un te iubesc trebuie să nu pun "dar" (exemplu: "dar m-ai făcut să sufăr atunci cand...)" si țin in mine.
Ne luptam unul cu altul ca dușmanii prin vorbe iar apoi ținem unul la altul... ciudat nu? Și totuși eu m-am oprit din asta ptc nu incerc să o terminăm

Este bine să te descarci, însă mai bine o faci cu o foaie și un pix, în notițe, astfel poți să recitești totul mai târziu, când poți sa vezi din alta perspectiva și sa te sfătuiești singura.
Cum am susținut mereu, problemele se rezolva împreună cu partenerul, discuți cu el problema, el te asculta și încercați amândoi să ajungeți la o decizie potrivita.
În loc să comunicați când sunteți tensionați, mai bine luați o pauza și o faceți doar când sunteți liniștiți și puteți gândii logic.
Altfel, nu este benefic și este totul toxic.

E firesc sa nu te mai simti la fel de in largul tau cu un om dupa ce ti-a vorbit urat. Chiar daca il ierti cat de cat, vei simti nevoia sa te aperi de el apoi. Incearca sa vorbesti cu el ca orice ar fi sa nu va mai raniti unul pe altul.
E normal in cazul tau sa te simti dependenta de baiatul asta daca ai avut asa relatii in familie, probabil ca nu vrei sa ramai singura. Sa vorbesti insa cu un psiholog cand poti, sunt sigura ca te va ajuta.