Am avut o relatie timp de 2 ani cu un barbat de 35 de ani eu avand 27 l-am iubit extraodinar de mult si inca il iubesc, desi am trait si multe zile nefericite alaturi de el fiind mai posesiv devenea violent cu mine adesea m-a lovit dar am trecut si peste asta.Sa intamplat in primul an sa ma insele cu fosta lui iubita...am suferit mult pe tema asta dar in final am acceptat sa il iert si sa continuam relatie,acum sunt in al doilea an cu el iar in vara iar m-a inselat tot cu fosta,nu stiu ce putere a avut barbatul asta asupra mea dar ma topeam efectiv in fata lui cu atatea promisiuni ca va fi bine si nu va mai face iar l-am iertat(mare greseala...) Sapatamana trecuta imi spunea ca ma iubeste si vom fi bine ne faceam planuri de craciun,revelion iar la o zi distanta era ziua noastra faceam imp doi ani,nu mi-a venit sa cred ce mesaj mi-a trimis in ziua respectiva l-am intrebat ce face si,a spus sec " la tv,m-am hotarat sa raman cu X (fosta iubita),nu ma mai deranja" dintr-o data fara alte explicatii, plang zi de zi, imi este atat de greu fara el a trecut o saptamana fara sa vorbim deloc pentru prima oara.Sincer nici nu stiu cand incepe si se termina ziua nu stiu sa traiesc fara el. Prietene nu mai am ..era un barbat gelos ma indepartat de toate,sunt efectiv singura zi de zi in camera mea cu intrebarile mele gandindu-ma la tot ce a fost,de ce a facut asta desi imi jura ca ma iubeste,la ce voi face de acum inainte.Mi-ar prinde bine orice vorba buna, un sfat, orice deoarece nu am cui sa ii spun.Sunt total la pamant nu mai stiu de mine

De unde esti?

Draga mea, barbatul acela nu te-a iubit niciodata, avand in vedere ca te-a inselat de doua ori, apoi ti-a spus foarte degajat ca vrea sa va despartiti. Asa ca, nu merita sa plangi dupa el. Invata sa-ti traiesti viata si fara el. Mai iesi din casa, deoarece asta te va ajuta. Fa-ti alte prietene, sau incearca sa le recapeti pe cele pe care el le-a alungat.
Mult succes, sper sa treci cat mai repede peste aceasta problema!

Imi pare rau, imi pare foarte rau si cel mai tare. Mai prins bine, intr-o postura sentimentala data peste orice morala. Traiesc si eu aceeasi drama, dar diferit. Cu totii avem povesti de dragoste diferite. Te inteleg perfect, a cum cateva zile as fi tipat daca cineva mi-ar zice "Ce? nu te merita, lasa-l! nu e de tine, tu nu vezi? esti o proasta ca stai dupa el", dar acum, stiu exact ce simti. Oricat de tare ti-ar fi gresit si oricat de tare te-ar dezamagi inima ta tot il vrea. Obisnuinta, singuratatea, teama de a nu mai putea iubi din nou stiind ca te vei gandi doar la el... si toate cele continua. Uite o sa-ti povestesc povestea mea, poate vei putea invata ceva si te va ajuta intr-un fel: Am cunoscut un baiat acum 1 an si ceva, au fost decat 5 zile intr-o tabara, am vorbit si pe urma cateva zile si mi-a ramas intiparit in minte, ca cerneala. Nu l-am putut uita in ziua de azi, nici macar nu am fost impreuna, dar tot e "the best" pentru mine. Si el a tinut la mine, doar ca, a avut el niste faze pentru care imi zicea ca nu se poate ierta si ca eu nu-l merit. Tot asa pauze de luni intregi nevorbite (mai vorbeam si eu intre timp cu baieti, dar nu, cand lucrurile mergeau prea departe ziceam STOP pana aici, eu nu-l pot uita pe x, imi puneam limite chiar daca nu eram cu el si nu stiam nimic despre el), dupa care ma cauta iar dupa vreo 5 luni, imi zicea ca a suferit destul si nu mai vrea dar tot cu ideile lui a ramas; ca eu nu-l merit, merit ceva mai bun si ca, sunt mai buna ca el. (eu fiind virgina, nu am avut nici un prieten pana acum) la fel era si pentru el, eram doi neexperimentati, asta m-a legat foarte mult de el, pentru ca de mica asa vroiam: exact cum m-am pastrat pentru viitorul meu sot sa se fi pastrat si el. Si in viata asta vreau sa fiu doar al unui barbat. Si cand in sfarsit l-am intalnit(el 23 si eu 19) era ciudat totusi. Ne iubeam, se vedea acea dorinta de bunatate, de fericire, sa-i fie lui bine, mie, acea flacara sufleteasca ce ne lega. Si ieri, imi vine sa plang, simt ca cerul a cazut pe mine, n-am cui sa spun, tot ca tine, sa scriu romane intregi spirituale aici pe TPU sa pun intrebari care nu sunt intelese si sa primesc niste raspunsuri reci si lipsite de spiritualitate simt ca ar fi degeaba, sunt terminata. I-am aflat parola lui de la yahoo, nu conteaza cum, si am citit history, nici nu pot reproduce ce s-a putut intampla. Fiind curat a facut lucruri mizerabile, murdare si intr-un final s-a si dus la vreo 4-5 femei. Nu mai era pastrat, era murdar, era sub orice critica. Si eu? Am stat 1 an si in loc pentru ce? Ma avea pe mine, la fel ca el, de ce a trebuit sa cada? Si totusi am incercat sa nu-l judec, sa imi dau seama ca este totusi baiat, ca, ma lega mai tare legatura noastra sufleteasca decat ce trupeasca. Am incercat sa-l ajut. I-am scris mesaj, foarte profund si deloc pedepsitor, m-a sunat de cateva ori, nu vroiam sa-i raspund pentru ca imi era mi-e rusine de rusinea lui. Intr-un final am raspuns, l-am intrebat ce am insemnat pentru el si mi-a spus ca nu merita sa-mi mai spuna, ca nu merita sa ma mai incarc cu toate mizeriile, ca vrea sa ma tina departe de el pentru ca nu merita o fata asa deosebita ca mine. Ca a tinut la mine, dar a avut o cadere, si a cazut ca un ratat dupa 23 de ani. Simteam cum o parte din suflet a luat-o cu el, taceam amandoi la telefon, nu mai aveam cuvinte, plangeam ca fraierii si nu puteam inchide pentru ca stiam ca nu vom mai vorbi niciodata. Nu putea sa-mi faca asta, vroia sa ma lase, sa ma scape de pacatul lui, si la un moment dat mi-a inchis. Imi scrie mesaj, ca nu vroia sa aud ca plange si sa-mi refac viata fara el, sa-l uit pentru ca el nu ma merita si merit ceva mai bun si sa-l iert. Am incercat sa-i explic, sa-l ajut, sa-i spun ca nu o sa-mi revin curand daca nu ma lasa sa fiu aproape de el, sa-l stiu bine, chair si cu o alta fata. I-am spus, as fi in stare sa vin chiar si la nunta ta, sa te stiu fericit chiar si cu o alta fata, chiar daca nu esti al meu... Chiar vreau sa-l ajut sa-si revina din depresia asta nu pentru mine, pentru ca eu stiu ca nu merit un astfel de baiat, vreau unul ca mine. Dar ma leaga ceva totusi de sufletul lui, nu-l pot lasa, aseara am vorbit atat de mult cu el prin mesaje, si imi multumea ca is asa de buna si ca inca mai vorbesc cu el, dar nu nu e suficient. El mi-a zis ca daca ma trage in jos sa-l las, sa nu ma afecteze tot ceea ce el o facut ca nu merit. Dar nu, trebuie sa-l ajut doar asa o sa-l uit cu adevarat daca o sa-l stiu bine si fericit cu o alta fata. La fel sa faci si tu, oricat de tare te-ar durea si oricat de tare te-ar arde sufletul, pentru ca crede-ma te inteleg perfect chiar daca ii diferenta de varsta intre noi, daca il iuebsti cu adevarat o sa-l lasi si o sa vrei sa-l vezi fericit chiar si cu o alta fata. Mai ales cand tu stii, ca nu te mai vrea si te si inseala. El sincer nu te merita deloc, nu-ti merita sufletul si nici iubirea. Asta nu-i iubire, iubirea este mai frumoasa, atat pentru mine cat si pentru tine. Meriti ceva mai bun, o adevarata poveste de dragoste, nu te limita doar la atat. Te rog ai aspiratii si ambitie, tinteste mai sus. E greu, e foarte greu, dar o sa-ti revi, nu vei fi trista pentru vesnicie. Odata ce vei intalni persoana ta, alesul tau, crde-ma o sa te uiti in urma si o sa-ti para rau ca nu l-ai lasat mai devreme. Acum esti frustrata mai mult, de ce pe tine, de ce tocmai el care a facut atatea promisiuni? Dar o sa treci, chiar daca pare greu, nu te izola, incearca sa iesi, sa-ti refaci prieteniile stricate de el si sa ai o viata normala. Cine conteaza mai mult pe lumea asta el sau tu? Cine merita? El sau tu? Viata ta, nu lasa sa ti-o traiasca el. Sa traiasca el prin prisma felului tau de gandire. Amintirile voastre, aminteste-ti de ele, nimeni nu ti le va lua, porneste de unde ai inceupt daca vrei sa-l uiti. Si o sa vezi cat de mizerabil a fost pe parcurs si o sa te faca sa te simti mai bine, o sa-mi dai dreptate. Crede-ma si eu stiu ca baiatul asta nu ma merita, dar tot vreau sa-l stiu bine. Eu am zis clar ca cu el nu o sa fiu, dar tot mi-l doresc aproape, ca amici. Fa si tu la fel, incearca sa te ocupi in special de sufletul omului si ai sa vezi ca vei descoperi noi taine, iubiri, frumuseti pe care nu credeai ca o sa le atingi. Nu e "el", undeva tot e. Ai grija de tine, daca vrei sa te mai ajut cu ceva spune-mi, o sa fac tot ce-mi sta in putere sa-ti acord importanta la cel mai mic detaliu. Ai grija de sufletul tau, nu-l pierde pentru nimic. Iti multumesc ca ai citit atat si m-as bucura sa stiu ca te-am facut sa schitezi un zambet chiar daca nu te poti bucura pe deplin deocamdata. Muahh :*

Sper ca glumesti ca ai 27 de ani. Si o pustoaica de 15 ani realiza ca aceasta nu poate fi o relatie normala.

Bine ti-a facut, acum stai ca fraiera si sufera.

Imi pare rau pentru situatia ta, dar din pacate era de asteptat, cine inseala odata o va mai face din nou. Nu trebuia sa accepti sa te loveasca, nimeni nu are dreptul sa faca asta, meriti ceva mai bun de atat. Indivizii care dau intr-o femeie nu sunt barbati, sunt animale si nu merita nici macar sa-i calci in picioare!
Cauta-ti din nou prietenele, cele adevarate te vor primi cu bratele deschise! Iar mai apoi, ofera-ti un timp in care sa plangi, sa te descarci, sa suferi, apoi pune deoparte amintirile cu el, ascunde pozele si lucrurile care iti amintesc de el, ocupa-ti timpul cu ceva(un hobby, iesi in oras-orice, doar sa nu stai singura) si vei vedea ca incetul cu incetul vei reusi sa uiti. Sa nu faci greseala sa incepi imediat o alta relatie, pentru ca vei suferi si tu si vei rani si persoana de langa tine.
Multa bafta, sper sa reusesti sa treci repede peste!

Eu nu inteleg absolut deloc de ce suferi dupa un asemenea "barbat". Eu as plange dupa anii pierduti degeaba.
Cred ca i-as fi taiat mana daca ar fi dat vreodata in mine . Niciodata nu mi-as pierde timpul cu un astfel de "barbat".
Capul sus! Invata sa traiesti din nou in lipsa lui. Nu te-a meritat niciodata. Ce ai trait tu nu se cheama iubire.

Draga mea raluca!
Raspunde-ne la ceea ce au scris predecesorii mei!

Comunica, iesi din casa, vorbeste cu atcineva! Fii tare!
te iubim

Sunt din Timisoara si da am 27 de ani.NU ma judecati nu stie nimeni ce sentimente aveam pentru acest barbat il iubeam si il iubesc enorm.Simt ca nu pot sta fara el nu inteleg ce ma face sa il iert mereu pur si simplu ma pierd in fata lui, parca ma vrajeste atunci cand vorbeste. DeusMaui nu ai nici un drept sa ma faci proasta sau fraiera.Stiu ca am gresit prin faptul ca l-am iertat dupa atatea lucruri dar nici eu nu stiu de ce nu il pot tine departe de mine...a fost sa zic asa barbatul visurilor mele

Vino te rog pe mes, id meu e daniel.coman32

Timisoara

Ah, daca erai in oras cu mine te luam prin oras la distractii ca sa iti treaca ziua mai frumos. Sunt fata deci nu te gandi la tampenii
Draga mea, nu ai ce sa faci decat sa iti impui sa treci peste. Lasa-l in pace. Se va intoarce dar te sfatuiesc calduros sa nu il mai primesti!
Refa-ti relatiile pierdute cu prietenii!

Cel mai bun sfat este sa incerci sa reiei relatiile cu prietenii. Si eu aveam o prietena care de la 16 ani a fost vreo 8 ani de zile cu un baiat si era foarte posesiv, o insela si tot el a vrut sa se desparta. Ea nu iesise pana la 25 de ani nicaieri, doar cu el si mai mult pe acasa. S-a imprietenit cu iubita mea, s-a integrat foarte repede, a inceput sa iasa in fiecare zi, sa socializeze, sa cunoasca lume, a devenit fericita, zambitoare si uite ca s-a indragostit si cineva de zambetul ei. Si patron de hotel tanar si baiat cu bun simt care o respecta. Deci se poate. Tin minte ca ma gandeam daca as fi fost intr-un caz asemanator ei nu stiu ce m-as fi facut. Move on. Eu cu prietena mea am 4 ani de zile si ma gandesc cu groaza daca ne-am desparti ce greu ar fi sa o iau de la capat.